The Ugly World Tour la arene

•  

Intr-o seara racoroasa de joi am plecat spre Arenele Romane sa ajung la concertul celor de la Children of Bodom. Pentru ca m-am obijnuit in ultimul timp sa nu se respecte ora de incepere si cei asteptati sa se lasa prea mult asteptati am facut greseala sa nu dau atentie orei de pe bilet si nu m-am prea grabit. Mare greseala, pentru ca am ajuns acolo destul de tarziu, pe la 20:30 cand deja cantau Ensiferum. Probabil n-am dat atentie prea mare nici trupelor din deschidere Machine Supremacy si Ensiferum neascultand cine stie ce power sau viking metal. Cand sa intru in arene imi dau seama ca intru de fapt intr-un cort mare care parca nu-si prea avea locul acolo dar temperatura din el era destul de confortabila fata de cea friguroasa de afara. Citeste articolul “The Ugly World Tour la arene”



Unde ne e “scena”?

•  
comments 7

De ceva vreme (cam multa) tot am spus ca scriem impreuna un articol despre “scena” de la noi si asta pentru ca vedem pe zi ce trece cum se degradeaza acest concept. “Scena” nu poate avea o definitie clara, dar din punctul meu/nostru de vedere e o chestie alcatuita din publicul si trupele care asculta un anume gen de muzica si de cei care se implica in sustinerea acestui fenomen. In analiza de fata o sa vorbim despre “scena” hardcore + metal. In unele momente aceste doua genuri muzicale o sa fie separate, dar la modul general vom discuta despre ambele impreuna, pentru ca de multe ori se confunda publicul de la un gen cu cel de la al doilea. Cum va veti da seama, aceasta e o parere subiectiva despre fenomen, e parerea noastra si nu ne propunem nici un moment sa fim obiectivi pentru ca nu prea se poate.

Vom imparti analiza pe trei categorii: trupele, publicul si organizatorii de concerte. Fiecare are bunele si relele sale si fiecare se completeaza una pe alta.

Trupele
Intotdeauna am avut destule trupe la noi, dar nu multe din ele au rezistat. Din multele trupe care s-au format dupa 1989, doar putine din ele au rezistat si din acestea foarte putine au avut ceva de spus. Daca la inceputul anilor ’90 a fost o explozie de formatii, cu timpul fenomenul s-a mai moderat si au fost si perioade in care ne “rugam” sa mai apara ceva trupe noi, ca ne plictisisem cu cele care existau. Citeste articolul “Unde ne e “scena”?”



Un sfert de secol de Sick Of It All

•  
comments 1

Poate nu va vine sa credeti, dar o trupa de hardcore (new york hardcore), Sick Of It All, a implinit anul acesta 25 de ani. Nu e o chestie prea usoara, mai ales daca avem in vedere ca au avut doar o singura schimbare de componenta de-a lungul timpului… Si bineinteles ca nu puteam rata ocazia sa-i vad a treia oara, chiar daca n-au venit in Bucuresti. De cum am aflat ca o sa fie concert in Sofia nici nu m-am gandit la altceva decat la faptul ca o sa ajung sa-i vad din nou. Dar nu lungesc povestea; dupa cateva peripetii prin Sofia, am ajuns seara in jur de 20:45 in sala unde se tinea concertul. Afara, pe o terasa, era foarte multa lume – sau cel putin asa mi s-a parut cand am ajuns. Am intrat in sala nerabdatori – eu si Sorin – cu gandul la berea ce urma sa ne opreasca setea, numai ca primul stop a fost la standul cu “marfa”, unde am facut un scan la toate produsele si ne-am gandit cam ce ne-am putea lua. Apoi am avut un mic soc cu berea. Aveau doar Tuborg la 0,33 si costa 3 leva (6 lei)! Am strambat putin din nas, dar ne-am obisnuit cu ideea si am desfacut primele doua beri.

Despre trupe de deschidere nu stiam nimic. Pe net, peste tot unde era scris despre concert, nu aparea nici o alta trupa, iar in Sofia am vazut pe strada la un moment dat un afis miiic pe care erau trecute doua trupe din Croatia. Dupa ce am ajuns in sala si am inceput sa ne bem berile a urcat pe scena una din trupele anuntate pe acel poster mic: Deafness By Noise. Cantau un hardcore melodic, iar vocalul s-a agitat rau pe scena, in multe ocazii avand miscari de Axl Rose. Mi s-a parut un hardcore generic, nimic iesit din comun, iar pana la urma trupa a facut publicul sa se miste cat de cat si sa intre in atmosfera. Sorin a observat – destul de bine – ca trupa incerca oarecum sa copieze Sick Of It All, dar mie mi s-a parut ca fac asta doar pe anumite piese. Nu tin minte exact cat au cantat, stiu doar ca voiam sa treaca mai repede timpul si sa ajungem la momentul important al serii. Numai ca noi ne asteptam sa mai cante o trupa inainte de Sick Of It All, dar dupa ce au coborat croatii de pe scena am vazut ca pe scena a aparut logoul new yorkezilor.

Citeste articolul “Un sfert de secol de Sick Of It All”



Kultur Shock, we come to take your jobs away!

•  

Pus pe baut si petrecut am plecat marti seara in Control pentru o alta tiganiada punk-rock la un concet cu nomazii de la Kultur Shock. Ca de obicei cand intri in localul asta inafara de afisul cu concetul de la intrare nimic nu tradeaza desfasurarea evenimentului. Ai spune ca intri acolo la fel ca in orice alta zi. Asta pana treci in zona de cantari live. Dar cand sa trecem in zona asta constatam ca usile acolo erau cam inchise desi era ora 9, ora la care era anuntat si concertul, asa ca am mai stat o vreme in zona de playlisturi alternative a barului care nu e rea deloc. Fata de alte baruri bucurestene din sfera asta a amuzicii alternative care repeta aceleasi piese pana la devalorizare si apoi pana la repulsie, Control-ul are meritul sa nu te enerveze cu aceleasi piese puse la nesfarsit.
Citeste articolul “Kultur Shock, we come to take your jobs away!”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Gogol Bordello, punk cu vioara si acordeon

•  

In sfarsit Gogol Bordello a venit iar in Bucuresti. Nici nu i-ar fi fost greu.. prietena liderului trupei e din Focsani iar casa lui ceva mai sus la “mama Ucraina”. Pe vocalul trupei il cheama Eugene Hütz dar pentru ca se identifica prea bine cu numele trupei mai toti ne referim la el ca … Gogol Bordello.

Nu-mi dau seama pentru ce motiv la unele concerte se aleg cele mai proaste locatii posibile. Ce puteau alege la un concert Gogol Bordello unde se canta gypsy punk? Nimic mai ‘potrivit’ ca … Sala Palatului. Puteau la fel de bine sa aleaga Teatru National sau de ce nu chiar Opera Romana. Nu-mi imaginez cum poate exista un concert Gogol Bordello fara spatiu de desfasurare si mai ales si mai presus fara alcool, acesta fiind un ingredient de baza la o astfel de intamplare. Citeste articolul “Gogol Bordello, punk cu vioara si acordeon”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Negura Bunget, Varstele Pamantului

•  

Asteptam de ceva timp un concert Negura Bunget. S-a intamplat intr-o joi in Silver Church unde cand am ajuns am aflat ca urmau sa cante 70 de minute. Am prins ultimele piese de la Sincarnate care mi-au sunat destul de ok pregatind bine atmosfera pentru ce urma sa se intample.

Am inceput sa ma objnuiesc cu Silver Church, si chiar sa-mi placa locul de data asta. Probabil din cauza absentei fetelor cu promotii obsesive la tigari si orice, ori mi se pare mie ca decorul a devenit ceva mai funebru potrivindu-se cu tema concertului, ori probabil datorita starii de spirit, acum locul parca deveni-se mai primitor. Aprovizionandu-ma mult prea des cu berea vanduta doar la ‘fiola’ (300 ml) in asteptarea concertului ne-am gasit locul undeva mai spre scena printre cei aproximativ 300 de oameni veniti.
Citeste articolul “Negura Bunget, Varstele Pamantului”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Cei pe care zeii nu prea ii inghit (si invers)

•  

O duminica plina de zapada prin tara si un concert care a intarziat vreo doua ore din cauza numitei zapezi, instigatoare la haos pe drumurile patriei.

Dar asta nu mai conta pe la ora 8, cand am ajuns prin Silver Church. La o prima vedere, localul arata a orice mai putin loc de concerte metal- cu toate candelabrele, vitrinele, sfesnicele cu lumanari etc. Dar asta n-a deranjat in mod real pe nimeni, cred, din moment ce sala e spatioasa, cu o capacitate mare, cu garderoba si toate celelalte lucruri care-ti fac concertul mai placut. Singurul lucru scarbavnic este berea la 0.33 (doar in “formatul” asta se gaseste) la 5 lei bucata. Dar sa trecem peste.

Darkrise

Cand am ajuns in club, Darkrise tocmai terminau de cantat. N-am prins, deci, foarte mult, doar vreo 2 piese de death metal in stil old school. De remarcat, la sfarsit, solistul lor a tinut deasupra capului un steag al Romaniei pe care l-a aruncat apoi in public.

Citeste articolul “Cei pe care zeii nu prea ii inghit (si invers)”



“Ne place sa ne jucam cu mintile oamenilor” – interviu cu Deliver The God

•  

(Interviu mamut realizat in aer liber la finalul concertului din Cage Club)

3B: Cine sunteti voi?

Alinesku: Noi suntem Deliver the God, din Brasov. Suntem 5 in trupa. Langa mine este Silviu, vocalul. Eu sunt unul din chitaristii trupei. Desi voi ne vedeti pentru prima oara, noi am mai fost in Bucuresti. Cred ca este a sasea oara.

3B: Care ar fi stilul trupei?

Alinesku: Stilul nu il definim noi, il defineste lumea.

Silviu:  Daca tot vreti un nume pentru stil, e o combinatie intre hardcore si death metal, dar mai sunt multe alte influente… si melodic death…

Alinesku: Lumea zice ca sunetm deathcore…

Silviu: Sa il numim deathcore, atunci.

3B: Cum a inceput prima voastra piesa, am sesizat riffuri de melodic, dupa care, la cateva secunde a urmat un breakdown. Apoi iar melodic, iar breakdown…

Alinesku: Corect, cam asta e amprenta pe care o avem…

Silviu: Ne place sa ne jucam cu mintile oamenilor! Citeste articolul ““Ne place sa ne jucam cu mintile oamenilor” – interviu cu Deliver The God”

Postat în:

Interviu

|

Etichete:



Deliver the dick before dissapearance

•  
comments 8

A saptea zi a noului an a insemnat si primul concert, fiind un debut in forta din acest punct de vedere, dupa cum veti citi. Cage a fost bodega clubul a avut onoarea sa deschida anul concertistic, punand la dispozitia metalistilor un meniu mai “modern”(in lipsa de alt termen) din punct de vedere al stilurilor cantate de cele trei trupe.

Clubul era destul de gol pe la ora 21, atunci cand am ajuns acolo. Am venit insa la fix, pentru ca exact la vreo 5 minute a intrat pe scena prima trupa a serii- Days Before Disappearence.

Citeste articolul “Deliver the dick before dissapearance”