Asteptam de ceva timp un concert Negura Bunget. S-a intamplat intr-o joi in Silver Church unde cand am ajuns am aflat ca urmau sa cante 70 de minute. Am prins ultimele piese de la Sincarnate care mi-au sunat destul de ok pregatind bine atmosfera pentru ce urma sa se intample.
Am inceput sa ma objnuiesc cu Silver Church, si chiar sa-mi placa locul de data asta. Probabil din cauza absentei fetelor cu promotii obsesive la tigari si orice, ori mi se pare mie ca decorul a devenit ceva mai funebru potrivindu-se cu tema concertului, ori probabil datorita starii de spirit, acum locul parca deveni-se mai primitor. Aprovizionandu-ma mult prea des cu berea vanduta doar la ‘fiola’ (300 ml) in asteptarea concertului ne-am gasit locul undeva mai spre scena printre cei aproximativ 300 de oameni veniti.
Negura intra in forta si deschide o ora de prestatie foarte captivanta. Concertul asta tine de promovarea ultimului album Varstele Pamantului, un album desi parca mai comcercial si diferit fata de restul, destul de bun si complet pastrand totusi sound-ul trupei acolo unde-i este locul. Desi recunosc nu ma regasesc si nici nu ma chinui sa inteleg deplin ideologia adancului spirit vechi transilvanean invocat in cantarile trupei nu poate sa nu-mi placa ritualul asta de folclor intunecat cantat si pus in versuri pe un black metal atmosferic foarte reusit!
Modul de interpretare al piesei Pamant este cuceritoare. Naiul are momentul lui, apoi toaca, momentul devine psychedelic, apoi ‘soarele!… soarele … s-a intunecat!’ urmat intr-un punct culminat de o explozie de ritmuri puternice exprimate in rafale de headbaging care concentreaza toata tensiunea acumulata in primele 5 minute ale piesei. Un lucru care imi place foarte mult la Negura Bunget este modul de defasurare al pieselor: au un intro, o pregatire indelunga specifica in care se incarca o anumita forta intr-un fel de meditatie pe scena; menbrii trupei adopta diferite pozitii specifice, ritualice, de asteptare, acumulandu-se o tensiune care creste.. creste … si care este eliberata intr-un punct culminant printr-o descatusare debordanta de energie. Cam toate piesele lor au constructia asta.
Aplauzele sunt puternice iar atmosfera hipnotica. Se canta Tesarul de Lumini, Cunoas Terea Tacuta, toata lumea este conectata. Se canta in premiera o piesa de pe viitorul album ‘Poarta de Dincolo’, se folosesc iar toaca, naiul, buhaiul, fluierul, tambalul, vioara, buciumul, nu insa in exces sau gratuit.
Dacia Hiperboreana, piesa mea preferata de pe Varstele Pamantului este cantata in final si declanseaza cea mai puternica dezlantuire de headbanging de peste tot inclusiv la autorul acestui articol si a prietenei lui, resimtindu-mi puternic ceafa a doua zi :-)
Ne-am racorit in final cu inca o ratie de bere in cinstea unui concert reusit dar cam scurt.ter
