Mediocracy

•  

Despre Mediocracy am tot scris pe site-ul asta de cate ori am avut ocazia si probabil stiti ca ne plac. Asta nu ma opreste sa-i recomand din nou si de fiecare data cand am ocazia.

I-am auzit pe baieti prima data in 2010, la un concert in Fire si am fost placut impresionat inca de la inceput. Au venit cu un sunet nou, cu idei noi si cu o combinatie de stiluri care pana atunci nu mai fusese auzit pe la noi. Au scos doua albume (pana acum) si un EP, toate trei merita ascultate.

Mediocracy - Human Progress-Endless RegressPrimul album, Human Progress – Endless Regress, lansat in noiembrie 2010, e un album “raw”, cu sonoritati hardcore, crust, sludge, black metal si cu o voce care te “zgarie” pe timpane. Versurile sunt pline de intelesuri si mesajul e destul de clar: societatea noastra se duce naibii daca nu facem nimic. Cel putin asta am inteles eu. Oricum, lasand povestile la o parte, albumul suna bine de tot si a primit note mari de la mai multe site-uri de hardcore/metal din Europa, iar baietii au avut curajul sa se urce intr-un “van” si sa plece in turneu inafara tarii, pe banii lor, o chestie nu tocmai usoara pentru artistii underground. Citeste articolul “Mediocracy”

Postat în:

Recomandari

|

Etichete:



Defectiune absolut normala

•  

Mediocracy, Deadeye Dick, Abnormy’N’Deffect @ Ageless Club, 5 aprilie 2013

Repede sa scriu o cronica inainte sa ma trezesc: din decembrie, de la Vrajitoria, n-am mai bagat un concert, asa ca a a fost un adevarat eveniment faptul ca a coincis un plecat mai devreme de la munca cu o rockereala autohtona. De fapt, a fost atat de devreme plecatul ca am apucat sa bag repede cateva beri inainte de a accede in incinta Agless Club-ului din Serban Voda. Si asta e de bine, pentru ca am fost intr-o dispozitie extrem de buna de la inceput si pana la sfarsit. Mi-a placut clubul: canapele, curatenie, bere la draft, am fost atat de bine dispus, incat inceputul concertului l-am vazut “like a bo$$” de pe canapea, de mai aveam putin si ma lua somnul. Citeste articolul “Defectiune absolut normala”



Incantare spirituala in iadul privat

•  

Dupa o pauza destul de lunga, am reusit sa ajung din nou la un concert bun. De cand cu Private Hell in apropierea casei, mi-e din ce in ce mai usor sa merg la concerte. Din pacate, lucrurile bune se anuleaza cu cele rele – detalii la sfarsitul textului.

Pe la 8:15 am plecat de acasa, stiind ca showul a fost anuntat ca incepe la ora 8:00. De obicei nu se intampla sa inceapa la timp nici un concert de metal/hardcore/punk/etc, dar de data asta a fost una din “zilele alea”, pentru ca dupa ce am ajuns, in jur de 8:30, a inceput sa cante prima trupa a serii. Insa inainte de a scrie despre trupe trebuie sa specific o chestie: e prima oara – si sper sa fie si ultima – cand scriu o recenzie cu o singura mana, dupa ce am facut o entorsa nasoala la mana stanga. Tot asta e motivul pentru care nu m-am bagat in moshpit, desi ma cam ardeau talpile sa o fac.

Si cum ziceam, au venit primii baieti pe scena, oradenii de la Crosshair, o trupa de deathcore cu ceva influente Roots (Sepultura). Fiind primii in fata publicului, asa cum se intampla foarte des, nu prea au avut parte de animatie in fata scenei, desi ei s-au chinuit din rasputeri sa faca ceva. Abia spre sfarsitul “recitalului” lumea a inceput sa sara si sa se impinga cat de cat, semn ca trupa n-a facut eforturi degeaba.

Apoi ne-au cantat tipii de la Breathelast, trupa ceva mai cunoscuta in cercurile metalice bucurestene. Desi nu sunt genul meu, trebuie sa recunosc ca se descurca bine la capitolul “entertainment”. Deja pe la a doua piesa lumea era pe jos, cautandu-si adidasii, unii urcau peste public sa atinga tavanul, iar altii alergau de zor in cercuri, parca incercand sa prinda pe cei din fata. Ce sa zic, au fost foarte OK si asta e un lucru foarte bun.

Breathelast

Citeste articolul “Incantare spirituala in iadul privat”



Sludge, doom, crust si tristete in Fabrica

•  
comments 2

Environments, Mediocracy, AmenRa @ Fabrica, 6 oct 2012

Au trecut doua zile de cand am fost la concert si n-o sa va plictisesc cu povesti despre intarzierile concertelor de la noi; e deja ceva normal. Am ajuns si am baut doua beri pana sa inceapa concertul, deci va puteti da seama ca eram oarecum plictisit deja.

Environments? Meh…. Muzica de ascultat acasa cand esti intr-o depresie. Nu prea am inteles de ce au trebuit sa deschida ei…

Pentru Mediocracy a fost un fel de zi speciala, pentru ca a fost ultima oara cand au cantat cu Radu la chitara. La inceput sunetul a fost mai prost decat eram obisnuit sa aud la concertele lor, dar pe parcursul cantarii s-a auzit din ce in ce mai bine. N-o sa scriu despre cum au fost ei pe scena, pentru ca am scris de atatea ori! In schimb o sa-mi vars putin nervii pe toti labagiii tristi care au venit la concert si care stateau cu mainile-n san uitandu-se spre scena. Pai, ba, tristilor, la ce pula mea mai veniti la concerte hardcore/crust/metal daca stati si va uitati? Ramaneti, in pula mea, acasa si uitati-va pe youtube, ca e acelasi lucru! Si poate ca m-as fi asteptat sa se intample asta la un concert al unei trupe mai putin cunoscute, dar totusi era vorba de Mediocracy, o trupa care in doi ani de zile a facut mai multe decat aproape toate trupele underground din Romania!! Atat am avut de spus, cacatilor!

Si bineinteles, dupa pauza de rigoare – care chiar a fost scurta, toata lumea s-a bulucit in fata la AmenRa. M-a deranjat chestia asta, dupa ce cu 15 minute inainte stateau toti la 10m de scena. Dar, asta e, astia suntem noi romanii. Sa spun cateva vorbe despre belgieni. Ca mai toate trupele straine care au venit pe la noi, Amenra au inceput TARE, cu un sunet plin, fara “goluri” si cu o atitudine care nu te poate lasa indiferent. Mai toata lumea dadea din cap pe ritmurile lente si riffurile apasatoare ale sludge/doom-ului baietilor de pe scena. Tot concertul a fost o repriza mai lunga de “calcat pe cap” cu sunete joase dure si o voce stridenta care pune totul in miscare. Show-ul s-a terminat dupa vreo ora la fel de brusc cum a si inceput. Pur si simplu s-au stins luminile si belgienii au plecat de pe scena. Cam 2-3 minute lumea a aplaudat si a strigat “we want more!”, dar nu s-a mai intamplat nimic. Apoi, incet-incet, toti s-au mutat spre bar sau spre zona cu “merch” si spre case.

Punct.

PS Multumim, Cristiana, pentru clipuri.




Gaura de memorie

•  
comments 2

Void Forger, Days Before Disappearance, Spiritual Ravishment, Mediocracy @ Fabrica, 22 martie 2012

Dupa ce cu o seara inainte australienii hardcore de la Deez Nuts au animat Fabrica, a venit din nou randul creativilor nostri de la Mediocracy sa ne ofere o seara interesanta de muzica extrema. Cum pe la noi nu se prea respecta programul la concerte – si am mai scris depsre asta de nenumarate ori -, nu prea m-am grabit sa ajung in club, asa ca pe la 20:45, cand am intrat, concertul deja incepuse.

Void Forger

Pe scena erau Void Forger, o trupa de care nu auzisem, cu o tipa la bass si cu vocea la tobar. Canta un doom/post-metal destul de interesant, iar publicul statea si asculta cu atentie. Nu de alta, dar muzica lor e destul de lenta si nu prea poti “alerga” de nebun. Din cat am auzit mi-au placut, dar trebuie sa mentionez ca au avut cateva “ratari” la un moment dat cand ori toba o luase putin inainte, ori bass-ul era putin in urma. Oricum, pana la sfarsit s-a rezolvat situatia, iar tinerii de pe scena si-au primit portia de aplauze de la public.

A urmat apoi o pauza destul de serioasa, timp in care m-am alimentat cu o bere si m-am pus sa-l astept pe Tase. N-a durat mult si a venit si el, iar intre timp urmatoarea trupa si-a pus sculele pe scena si s-au pregatit sa cante. Citeste articolul “Gaura de memorie”



Downfall of Mediocracy in Underworld

•  
comments 11

Mediocracy, Downfall of Gaia, Rosa Parks, in Club Underground, Bucuresti, 21 octombrie

Downfall Of Gaia

Dupa vreo 3 saptamani de sclavageala intensa si umflare de ficat, a apucat si eu sa prind cateva momente de relaxare. Scapat de la munca la o ora “normala”, am decis sa imi incep uichendul cu un concert. Bine, am zis sa vin la acest show pentru ca nu aveam rabdare sa astept concertul Pro-Pain de duminica. Dupa ce am primit invoire de la stapanire (cu limita fixata la 4 beri), m-am indreptat spre Underworld unde am facut jonctiunea cu Ursu’ si Ciprian. Prima supriza a fost numarul mare de oameni care se inghesuiau in cei 20 de metri patrati subterani. A doua surpriza a fost berea Gambrinus, din care nu mai bausem de un numar mare de ani. Referitor la numarul de spectatori, parerea mea e ca e criminal sa organizezi concerte rock intr-un spatiu cat o sufragerie, si cu un ditamai stalpul colturos in mijloc. E genul de loc unde iti trebuie asigurare inainte sa te apuci de moshpit, stage diving si alte activitati culturale. Citeste articolul “Downfall of Mediocracy in Underworld”



Trial, sau cum se face un show hardcore

•  

Inca o seara hardcore superba in Fabrica, de aceasta data cu cateva trupe (inafara de una) despre care nu auzisem acum 2-3 luni. Paul s-a tinut de treaba si ne-a oferit ce-a fost mai bun. Sincer, cred ca nici el nu se astepta la ce-a iesit. De fapt nu cred ca se astepta nimeni.

I Stared Into The Forest

Seara a inceput cu brasovenii de la I Stared Into The Forest, o trupa care mi s-a parut ceva post-metal/hardcore. Cu doar trei membri – vocal, chitarist si tobar – trupa a sunat bine, iar lumea s-a strans in fata si i-a urmarit cu interes. Si eu am ramas surprins de cat de bine poate suna o trupa in trei oameni, mai ales ca tobarul cica venise doar de doua saptamani in trupa. Dupa cum ziceam, lumea s-a adunat in fata si i-a aplaudat dupa fiecare din cele trei piese pe care le-au cantat si, chiar daca nu s-a agitat nimeni, showul a fost foarte OK. Citeste articolul “Trial, sau cum se face un show hardcore”



Deliver the Asoma – lansare album Mediocracy

•  

Nici n-a trecut bine un an si Mediocracy au al doilea album. Nu e un semn rau, e un semn ca mai exista oameni care muncesc si sunt pasionati, iar pe langa asta sunt si foarte creativi. Am fost in Fabrica la lansarea celui de-al doilea album al lor si a fost cam asa…

Deliver the God

In deschidere au fost Deliver the God din Brasov, o trupa despre care auzisem, dar pe care nu o ascultasem. Baietii ne-au “cantat” un deathcore modern, cu multe accente pe death metal, dar si cu ceva (cam multe – as putea spune ca abuzeaza de ele) breakdown-uri. Muzica lor e antrenanta, dar cum se intampla cam des pe la noi, publicul a stat la 5m de scena, iar in fata au fost doar 3-4 oameni care dadeau din cap si la un moment dat au incercat un circlepit. Chiar cu mica problema tehnica (s-a rupt o coarda la bass), trupa a sunat foarte bine si pot spune ca instrumentistii sunt destul de tehnici. Pe langa piesele lor, brasovenii au avut si trei cover-uri, Doomsayer de la Hatebreed, o piesa de la Kreator (n-am retinut numele si nu sunt fan) si “Blinded by Fear” de la At The Gates. Pe cea din urma pe scena au urcat si Costin si Viezure de la Mediocracy si au cantat impreuna cu Deliver the God. Citeste articolul “Deliver the Asoma – lansare album Mediocracy”



MISERY INDEX!!!

•  
comments 1

Am incercat sa gasesc cu un titlu mai “smecher”, dar nu mi-a venit nimic in minte. Ma rog, sa o iau cu inceputul. Cand am auzit acum ceva timp ca baietii vin in Romania am intrat imediat in fibrilatii. Am facut repede niste permutari la munca, cu cateva saptamani inainte (sa ma asigur ca plec din timp), am dat sfoara in tara, am pus lumea pe drumuri, am facut rost de bilet si, la data anuntata, m-am prezentat cu trupa in fata la Wings Club. Era prima oara cand calcam in acest loc, asa ca am fost surprins de ce am vazut inauntru. Locul e chiar ok! Un spatiu mare pentru concerte, cu o scena generoasa, cu foarte multe locuri pe lateral, bine izolat fonic… As indrazni sa spun ca e cel mai bun loc de concerte pe care l-am vazut in Bucuresti. Dar nu voi spune asta pentru ca are un mare neajuns: bere tunorg (bleah) la 0,33. Chiar nu era loc de un “dozator” de bere? Sau de niste beri autohtone la jumate? In fine, aceste amanunte sunt minore. Sa revenim la muzica.

Pe la 7 jumate (la doar jumatate de ceas de ora anuntata) au inceput recitalul niste baieti bulgari: Overdawn. Un metalcore/deathcore cinstit, fara floricele, executat corect, o surpriza placuta pentru o prima trupa de pe afis.  Citeste articolul “MISERY INDEX!!!”