Un alt concert cu “cantec”

•  
comments 10

Opeth, 29 februarie 2012, club Jukebox

Nu stiu ce se intampla la concertele din Romania care au o audienta mai mare de 100 de oameni. Dupa ce am scris in toamna despre “distractia” de la intrare de atunci si despre toate consecintele ei, aseara a fost un record absolut , accesul in sala de concert facandu-se cu exact trei ore mai tarziu decat scria pe afis. Erau unii veniti de pe la 18:30, stand afara, in frig, peste doua ore. Firma de paza se pare ca s-a implicat sa lase lumea sa intre macar in holul din fata salii, sa nu astepte toti in frig, dar la ce inghesuiala si fum era inauntru, personal, am preferat sa raman unde eram – adica afara. Norocul meu ca am intarziat si n-am stat decat o ora jumate.
Citeste articolul “Un alt concert cu “cantec””

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Cateva clarificări despre Trei Bețivi

•  
comments 1

Free speechDeoarece astazi ni s-a atras atenția asupra unor postări apărute pe un site de “socializare”, ținem să spunem și să clarificăm câteva aspecte referitoare la www.treibetivi.net. Postările despre care am vorbit erau mai degrabă un amalgam incoerent și semi-isteric de critici ale unui singur individ, dar se vedea clar că individul în cauză avea o viziune complet greșită despre acest site/blog/cum vreți să-i spuneți. Nu contează cine este individul despre care vorbim aici, iar acest post nu este un răspuns personal adresat respectivului, ci o încercare de a corecta anumite păreri greșite ce ar putea apărea la unii dintre cititorii nostri și pentru a ilustra care este, de fapt, rostul acestui blog.
Citeste articolul “Cateva clarificări despre Trei Bețivi”

Postat în:

Betivisme


Organizatori balcanici și războinici hiperboreeni

•  
comments 2

Septic Flesh, As I Lay Dying și Amon Amarth, Arenele Romane, 19.11.2011

Asadar, după cum puteți intui din titlu, sâmbătă seara, înainte de a fi un concert, a fost un circ. Și încă unul de foarte prost gust.

Am ajuns în față, la Arenele Romane, pe la ora 18:45. Organizatorii – PROMUSIC PROD –  anunțaseră ca intrarea începe să se facă de la ora 19, iar prima trupă- Septic Flesh- urmau să înceapă de pe la 19:30. Când am ajuns acolo era deja lume strânsă la intrare, însă în niciun caz nu era înghesuiala, încă. De pe la ora 19, a început să apară tot mai multă lume și să devină destul de aglomerat in fața porților de acces. Dar, surpriză: porțile au rămas tot închise. Și așa au continuat să fie până pe la 19:20, timp în care, la intrare, era deja haos în toată regula, accesul făcându-se prin două puncte minuscule. Evident că nu a mai existat nicio ordine, și totul s-a transformat în”cine știe mai bine să ia fața și să se bage”. Această stare de fapt a luat amploare mai ales când, în mod incredibil, dinăuntru, cam de pe la 19:35-40, au început să se audă primele acorduri Septic Flesh. La acea oră nu cred că apucaseră să intre nici măcar un sfert din oameni. După vreo zece minute le-a trecut si organizatorilor prin cap să deschidă și o a treia poartă, care inițial fusese  rezervată presei și adepților blițului în fața scenei.

Citeste articolul “Organizatori balcanici și războinici hiperboreeni”



Pro Hearing Pain (Partea a doua)

•  
comments 3

Pro-Pain, Undivided, Morggu, Deathdrive, 23.10.2011, in Wings

De data asta nu a mai fost vorba de durere de urechi cauzata de sunetul prost, ci pur si simplu imi tiuie urechile dupa concert.
Sa va spun sincer, nu cred ca as fi mers la concertul de duminica seara daca nu as fi aflat ca un prieten de-al nostru, cunoscut prin alte medii decat cele concertistice, e noul chitarist Deathdrive si urmeaza sa cante in deschidere. Si cum nu era sa dau aproape juma’ de milion pe un bilet  ca sa vad doar o juma’ de ora de concert, m-am ales cu o seara hardcore.
Citeste articolul “Pro Hearing Pain (Partea a doua)”



Alba-Iulia e intunecata (si bombastica) !

•  
comments 2

Vineri, pe data de 19, pe la primele ore ale diminetii, m-am imbarcat intr-un accelerat cu destinatia Alba-Iulia. Dark Bombastic, partea a treia, nu se anunta tocmai un eveniment pe gustul meu, insa cu toate astea existau cateva trupe de care nu eram deloc strain si pe care eram curios sa le vad. Drumul cu trenul, in stilul romanesc, de aproximativ noua ore, a fost mai mult decat obositor, mai ales ca nu dormisem mai mult de trei ore cu o noapte inainte. Insa, intr-un tarziu, in mijlocul dupa-amiezii, am ajuns in inima Transilvaniei cu o caldura infernala si cu o foame pe masura.

Peste inca putin timp am intrat in cetate, in locul in care urma sa se desfasoare evenimentul. Am avut surpriza placuta sa gasesc acolo un spatiu intre ziduri, cu foarte multa verdeata, cu un teren tocmai bun pentru pus corturi si, partea cea mai frumoasa, cu un spatiu amenajat pentru gatit.

Citeste articolul “Alba-Iulia e intunecata (si bombastica) !”



N-a fost sfarsitul lumii, dar macar a fost Kataklysm

•  
comments 3

Dupa un uichend pe care anumite forme umane mai putin dezvoltate il anuntau ca fiind destul de intens si plin de adrenalina, dar care s-a transformat intr-o plictiseala  tipica de uichend presarat cu sesiuni sau dupa-amieze pierdute, a venit ziua de marti, in care, in deja familiarul Silver Church au concertat Kataklysm.

Pe la ora 20:00 am ajuns la fata locului. Primul lucru pe care l-am remarcat (inca de afara) a fost  volumul extrem de ridicat si sunetul destul de prost la prima trupa care canta in deschidere. Pestifer au cantat primii, dar eu n-am ajuns decat spre finalul recitalului lor, astfel incat am prins doar ultimele doua piese. Cum spuneam, sunetul era extrem de deranjant, iar eu, proaspat sosit, chiar nu am reusit sa ma concentrez pe ceea ce se intampla pe scena in acel moment, asa ca m-am rezumat in a-mi lua o bere si a ma pregati sufleteste pentru ce urma, dar si a spera ca sunetul din acel moment nu era mai mult decat un accident nefericit.

Citeste articolul “N-a fost sfarsitul lumii, dar macar a fost Kataklysm”



Cristos putrezind in biserica de argint

•  
comments 1

Grecoteii de la Rotting Christ nu se numara printre trupele dupa care sunt innebunit, dar cu toate astea am preferat sa fiu prezent aseara in Silver Church, acesta fiind primul concert dintr-o serie lunga ce se intinde pe mai si iunie si care face amenintari foarte agresive la adresa buzunarului.

Am ajuns la fata locului pe la ora 20, cu un chef si entuziasm deloc iesit din comun. E ceva in legatura cu Silver Church care nu-mi inspira concert de metal. Stiu ca e mare, stiu ca incape multa lume si ca sunetul e deobicei bunicel, ca are garderoba si toate cele, dar e ceva acolo care nu ma face sa ma simt foarte “metal” cand intru. Sa fie berea la eprubeta de 0,33 care se da la 5 ron si parca nici nu-ti dai seama cand se goleste? Decorul cu candelabre si chestii ? Nu stiu ce e, dar parca simt dorul unui concert intr-o bomba infecta precum defunctul LMC.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Cei pe care zeii nu prea ii inghit (si invers)

•  

O duminica plina de zapada prin tara si un concert care a intarziat vreo doua ore din cauza numitei zapezi, instigatoare la haos pe drumurile patriei.

Dar asta nu mai conta pe la ora 8, cand am ajuns prin Silver Church. La o prima vedere, localul arata a orice mai putin loc de concerte metal- cu toate candelabrele, vitrinele, sfesnicele cu lumanari etc. Dar asta n-a deranjat in mod real pe nimeni, cred, din moment ce sala e spatioasa, cu o capacitate mare, cu garderoba si toate celelalte lucruri care-ti fac concertul mai placut. Singurul lucru scarbavnic este berea la 0.33 (doar in “formatul” asta se gaseste) la 5 lei bucata. Dar sa trecem peste.

Darkrise

Cand am ajuns in club, Darkrise tocmai terminau de cantat. N-am prins, deci, foarte mult, doar vreo 2 piese de death metal in stil old school. De remarcat, la sfarsit, solistul lor a tinut deasupra capului un steag al Romaniei pe care l-a aruncat apoi in public.

Citeste articolul “Cei pe care zeii nu prea ii inghit (si invers)”



Deliver the dick before dissapearance

•  
comments 8

A saptea zi a noului an a insemnat si primul concert, fiind un debut in forta din acest punct de vedere, dupa cum veti citi. Cage a fost bodega clubul a avut onoarea sa deschida anul concertistic, punand la dispozitia metalistilor un meniu mai “modern”(in lipsa de alt termen) din punct de vedere al stilurilor cantate de cele trei trupe.

Clubul era destul de gol pe la ora 21, atunci cand am ajuns acolo. Am venit insa la fix, pentru ca exact la vreo 5 minute a intrat pe scena prima trupa a serii- Days Before Disappearence.

Citeste articolul “Deliver the dick before dissapearance”



Hatework Fest 2010 @ Fabrica

•  
comments 2

Inca o duminica, inca un concert. De data asta Hatework Fest 2010, in Fabrica. Un line-up destul de divers, pe toate gusturile celor ce aveau chef de o seara de metal extrem.

Ca sa n-o mai lungesc mult, trec direct la subiect. Pe la un 18:20, am ajuns in Fabrica. La intrare am primit o veste care nu prea mi-a fost pe plan: biletul costa 70 de ron pentru cine nu-si luase pana atunci, desi nu vazusem pe nicaieri scrisa informatia asta. E adevarat, nici nu facusem cine stie ce cautari in sensul asta. Mi-am vazut doua beri scoase din start de pe lista, dar am inghitit in sec si am intrat in sala.

Acolo cantau deja Cap de craniu , fiind a doua trupa a serii, dupa Malpraxis. Ascultasem de cateva ori pe Myspace piese lor si stiam cam de ce sunt in stare capetele de craniu. Ca stil canta un fel de grindcore cu ceva pasaje de brutal death metal. Imi place muzica lor, suna promitator pentru o trupa la inceput de drum, ‘gadila’ destul de frumos instrumentele, iar cu exceptia unor breakdownuri si solo-uri de chitara cam neinspirate in contextul muzicii lor, am fost mai mult decat multumit.
Citeste articolul “Hatework Fest 2010 @ Fabrica”