Proiecție: The Ocean – Pelagial (The Ocean Day)

•  

Miercuri, 8 Iunie, e ziua internațională a marelui Ocean. 70,8% din suprafața pământului și 97% din apa planetei îi aparține, așa că merită ascultat și celebrat!

Vom explora apele și tainele Oceanului, științific vorbind, că suntem bețivi cu ștaif :)

Începem cu o scufundare vizuală în adâncimi cu trupa The Ocean (death metal) și orchestrația progresivă a albumului conceptual Pelagial.

Imaginile sunt luate de pe un submarin dintr-un film vechi și prelucrate de Craig Murray.

La început vom sonda surafața, iar apoi ne vom scufunda la 200 de metri în adâncime în zona Epipelagica, unde e plin de viață. De acolo vom coborî mai jos la 1000 de metri in zona Mesopelagica, adică zona de amurg a oceanului, unde lumina este insuficientă pentru fotosinteza, iar organismele supravietuiesc cu greu mediului. Apoi coborâm la 4.000 de metri în zona Bathypelagica, la miezul nopții unde Oceanul este negru și unde nu mai există plante vii, ci diverse organisme obscure. Mai jos, la miezul noptii inferior in zona Abyssopelagica, ne aflăm la podeaua Oceanului unde întâlnim creaturi transparente și fară ochi datorită lipsei totale de lumină. De acolo, urmează zona Hadopelagica, în mare parte necunoscută …

Albumul conține piese conectate într-o singura bucată muzicală, iar întunecimea și explorarea stratificată a Oceanului în adancime se regasește în ritmurile, intensitatile și tonalitațile pieselor, atmosfera devenind tot mai puternică și încărcată de presiune, pe masură ce ne afundăm.

Intrarea și spriritul sunt libere!

Pagina evenimentului https://www.facebook.com/events/801530927481379

 

Postat în:

Evenimente

|

Etichete:



Proiectie: The Ocean – Pelagial DVD

•  

Si pentru ca n-am venit cu mana goala de la concert …

Luni, 30 Octombrie, va invitam sa exploram impreuna apele oceanului, si sa facem o scufundare vizuala in adancimi impreuna cu The Ocean si orchestratia progresiva a albumului concept Pelagial.

Imaginile sunt luate de pe un submarin dintr-un film vechi si prelucrate de Craig Murray.

La inceput vom sonda surafata, iar apoi ne vom scufunda la 200 de metri in adancime in zona Epipelagica, unde e plin de viata. De acolo vom cobori mai jos la 1000 de metri in zona Mesopelagica, adica zona de amurg a oceanului, unde lumina este insuficienta pentru fotosinteza, iar organismele supravietuiesc cu greu mediului. Apoi coboram la 4.000 de metri in zona Bathypelagica, la miezul noptii unde oceanul este negru si unde nu mai exista plante vii, ci diverse organisme obscure. Mai jos, la miezul noptii inferior in zona Abyssopelagica, ne aflam la podeaua oceanului unde intalnim creaturi transparente si fara ochi datorita lipsei totale de lumina. De acolo, urmeaza zona Hadopelagica, in mare parte necunoscuta.

Albumul contine piese conectate intr-o singura bucata muzicala, iar intunecimea si explorarea stratificata a oceanului in adancime se regaseste in ritmurile, intensitatile si tonalitatile pieselor, atmosfera devenind tot mai grea si mai intunecata pe masura ce ne afundam.

Pagina eveniemtului: https://www.facebook.com/events/1492000924214338/

 

Postat în:

Evenimente

|

Etichete:



Oceanul a trecut prin Brasov

•  

Aseara am dat o fuga pana in Brasov impreuna cu Sorin sa-i revedem pe cei de la The Ocean. Am ajuns acolo pe la 8, iar dupa o masa rapida si o bere in noul Rockstadt ne-am mutat langa, in Kruhnen Music Hall. O sala de concerte foarte spatioasa, bine antifonata, cam exact ce ar trebui sa aiba Bucurestiul si nu are.

Cum am intrat au inceput sa cante Am Fost la Munte Si Mi-a Placut. Trupa destul de noua de post rock, cu nume de piese amuzante de genul: Surasul Raurilor Care Curg In Jos, Sau In Sus, Depinde Cum Te Uiti … sau: Pantelimon? Nu ca ma Retrag. Ok, dincolo de partea amuzanta, baietii canta un instrumental bogat cu riff-uri hipnotice, care te poarta … si te tot poarta … Cu o toba si trei chitari compun o atmosfera tipica de post rock, buna pentru deschidere si ambient.

Citeste articolul “Oceanul a trecut prin Brasov”



Valurile si Oceanul au venit din nou la noi

•  

La insistentele unor prieteni care nu vor sa scrie ei un text, dar si pentru ca nu vreau sa ramana o “urma” dupa concertul de sambata seara, m-am hotarat sa povestesc despre ce s-a intamplat in Fabrica in seara speciala de 23 noiembrie 2013. Ce tare e sa ajungi sa nu mai scrii ca la noi e obiceiul sa inceapa concertele mai tarziu decat sunt anuntate! Bine, inca mai sunt destule la care se intampla asta, dar cred ca s-au facut destui pasi importanti in directia corecta si am ajuns si noi sa ne tinem de cuvant. Citeste articolul “Valurile si Oceanul au venit din nou la noi”




Cult of The Ocean

•  
comments 3

Dupa o lunga asteptare, aseara am avut ocazia sa-i vad in carne si oase pe suedezii de la Cult of Luna, una din trupele pe care le-am ascultat intensiv in ultimii ani. Pe langa asta, abia asteptam sa-i vad din nou pe The Ocean, dupa 5 ani! Luasem bilete pentru mine si grupul de betivi/betive inca din ianuarie si am cam numarat zilele ramase pana la concert. Si nu degeaba, chiar a meritat asteptarea. Dar, sa trecem la povesti – am ajuns la Silver Church pe la 20:10, stiind dinainte ca trupele vor incepe sa cante fix la 20:00. Imi pare bine ca s-a intamplat si chestia asta: un concert de metal facut “la program” si care s-a si intamplat sa se respecte.

Lo!

Deja cand am ajuns, pe scena cantau australienii de la Lo!, o trupa pe care nu am ascultat-o inainte, fix pentru ca voiam sa-i aud prima oara in concert. Trupa suna bine, dar nu sunt chiar pe gustul meu. Au avut cateva momente in care am dat din cap pe ritmurile lor, dar cam atat. Din pacate pentru ei, fiind trupa de deschidere, publicul nu s-a manifestat prea mult, desi se stransesera destul de multi spectatori in fata. In timp ce cantau, mi-am achizitionat un hanorac genial de la The Ocean, si am impartit cateva ciocniri de sticle de bere cu prietenii. Am tras cu totii concluzia ca e o trupa care merita ascultata si care suna bine. Citeste articolul “Cult of The Ocean”



The Dillinger Mother Escape Fucking Plan

•  
comments 1

13 octombrie, Durer Kert, Budapesta

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa-aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa-aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Cancer Bats

Dupa aceasta scurta introducere, sa va zic si cum a fost. M-am plimbat prin Budapesta vreo 5-6 ore, pret de vreo 20 de kilometri. Pe sus, pe jos, pe dealuri si vai, prin paduri si campii… palate si cetati, ca in povesti. Whatever. Pe la ora 17 jumate (ora locala) eram deja in fibrilatie. M-am aruncat in metrou (impreuna cu Cyprian si Anna – multumit, Ciprian?) si m-am indreptat spre locul faptei. Dupa un drum scurt per pedes printr-un parc misto, am ajuns la Dures Kert. Asta e un fel de Fabrica, adica un cladiroi mare, de caramida, cu tot felul de dependinte. Inima cladirii era o sala lunga, destul de lata si de inalta. Acolo urma sa se produca evenimentul anului (de la SC3 incoace). Dupa ce mi-am facut curaj cu 2 beri, am intrat in sala. Asta s-a intamplat dupa ora 19, pentru ca accesul nu a fost permis mai devreme. Inauntru, destul de pustiu. Cred ca la inceput erau spre 50 de persoane, maxim. Berea, destul de ieftina. Soproni la pahar era 400 de forinti, adica spre 6 ron. Soproni e destul de ok, un fel de Ursus unguresc. A, si barmanii dau restul, nu se fac ca n-au marunt. Citeste articolul “The Dillinger Mother Escape Fucking Plan”



Daca nu mergem la mare, vine oceanul la noi

•  
comments 5

The Ocean LiveThe Ocean – 1 mai 2008, Live Metal Club

Am dat peste The Ocean astia la recomandarea bunului meu amic, Tase, care mi-a zis ca a auzit de niste nemti care canta ca Gojira. Fiind un mare fan al frantujilor am cautat imediat pe net si am luat albumul Precambrian. Nu suna el exact ca Gojira, dar mi s-a parut extraordinar. Si mi-a placut suficient de mult ca sa fiu plin de entuziasm cand am auzit ca vor veni pe 1 mai in Bucuresti, in LMC, la doi pasi de casa.

Toate astrele erau in favoarea acestui concert. Biletul era doar 20 de ron. De 1 mai mi-am luat liber de la munca. Iar la concert urma sa vina toata gasca (adica eu, Ursu’, Billy si Tase). Mai mult, obtinusem si aprobarea sa-mi iau un tricou, la care se adauga si nelipsita bere.

Prin urmare, am ajuns la locul faptei la ora fixata, 19:00, plus 15 minute, ca doar stau la 3 minute distanta. Am fost intampinat la intrare de doi badigarzi, care s-au rezumat doar la un control corporal, neavand treaba cu concertul propriu-zis (un mare plus pentru organizatori). Inauntru era suficient de cald ca sa stai in maneca scurta, dar fara sa turbezi de caldura. Asta in mare parte si datorita numarului “imens” de spectatori, care erau sublimi dar lipseau aproape cu desavarsire. Bine, au mai aparut ei pe parcurs, pe final fiind vreo 80 de “capete metalice” in club. Citeste articolul “Daca nu mergem la mare, vine oceanul la noi”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,