Serenade Fatale 4 @ cu D.E.N.I.S

•  

D.E.N.I.S. a fost văzut ultima dată de Holloween, în timp ce traversa strada să cumpere deziluzii de la Mega. A fost ridicat în plină zi de poliția standardelor sociale și adus pe seară, cu forța, la propriul lui concert. unde a fost sacrificat pe scenă, în numele muzicii, de Daniel Boiangiu. Încă nu e clar dacă a supraviețuit, dar se zvonește că încă ascută muzică iscusită.

Serenade Fatale, ediția a 4-a

La 22.00 dăm play unui album. Cine aduce de pe pereții barului albumul cu pricina, primește pe loc un bilet la concertul cu Doomnezeu – Slujbă împărătească de Sf. Andrei | Quantic

Credite: un poster făcut de Diana Elena Bacioiu

Stay funky !



Mara Halunga & Cauê De Marinis Project – Uma Noite Brasileira

•  

Propunem o invitație cu sonorități din tradițiile sud americane, într-un eveniment cu povești muzicale și o noapte colorată, veselă, dar și puțin melancolică, trecând prin samba, MPB (música popular brasileira) și bineînțeles, bossa-nova. Rezultatul va fi o călătorie sonoră ce va porni cu samba din São Paulo, orașul natal al lui Cauê, trecând prin Rio de Janeiro și rămânând într-o continuă căutare și extindere.

Mara Halunga și Cauê De Marinis Project s-a născut în luna mai a anului 2018. În cei cinci ani de existență, duo-ul a participat la mai multe festivaluri din România, a susținut nenumărate concerte atât în São Paulo și București, cât și în multe alte orașe din România, precum și în Roma, Stockholm, etc. De asemenea, duo-ul format din Mara Halunga și Cauê de Marinis a colaborat cu mai mulți muzicieni români sau brazilieni, invitându-i să cânte alături de ei muzică braziliană.

Mara Halunga – voce, pandeiro
Cauê De Marinis – chitară

Intrarea liberă,
donațiile binevenite!

Link eveniment https://www.facebook.com/events/1504942000295486?ref=newsfeed




5 the Hierophant

•  

Într-o seară am mers la concert. A fost mișto, doar că am prins doar 10 minute din prima trupă.

Acum serios, a trecut deja o săptămână de când am fost la concert și n-am scris nimic. Pentru că nu e foarte mult de scris.

Am ajuns la Quantic ceva mai târziu decât obișnuim și am prins doar vreo zece minute de Wyatt E., din păcate. Pe scenă erau belgienii îmbrăcați “de deșert” și dronau din chitări. Publicul era pe modul relax, iar la final s-a aplaudat îndelung.

Apoi, ca de obicei, am luat o pauză de berici și suculețe și ne-am uitat cu jind la merch, pentru că am fost economi și am uitat să ne luam cash de acasă. Aia e, data viitoare ne pregătim mai bine.

Englezilor de la Five the Hierophant nu le-a luat foarte mult să-și pregătească scena, așa că după vreun sfert de oră după prima trupă au început să ne dea cu niște “tulnice”. Fiind și puțin mai “rapizi”, dar și cu ceva mai mult “groove” decât Wyatt E., lumea a fost mai activă și s-a dat din cap așa cum trebuie.

Totul a sunat foarte bine, iar combinația de saxofon cu chitări distorsionate merge genial. Lumea chiar a fost încântată de ce-a auzit și a văzut, așa că la final s-a cerut un bis, care s-a și materializat, iar după o oră s-a încheiat totul.

Per total a fost un concert foarte bun și am fost surprins să văd că a fost prezență bună, deși pe evenimentul de pe facebook era cam liniște. Dar într-un fel era de așteptat: două trupe de Roadburn ar cam trebui să aducă public, deși la noi se stă prost la capitolul “muzică experimentală”.

Un articol scris de Ursu.

 

Postat în:

Uncategorized


“Bună seara!”

•  

Merg de ani buni la concerte de toate felurile, de la metal si hardcore, la trip hop, hip hop si muzica populara (da, nu radeti!) si mereu m-a deranjat un lucru, un lucru atat de banal, dar atat de important: artistii romani nu au “coaie”. Ma deranjeaza extraordinar de mult cand merg la concerte si fiecare trupa incepe cu “buna seara!”, acelasi salut pe care l-au copiat toti de la tristii de Iris, cu al lor “buna seara, prieteni!”

De ce ma deranjeaza pe mine asta? Pai pentru ca daca incepi cu salutul asta, peste jumatate din audienta e deja plictisita. “Buna seara” le spun vecinilor cand ma vad cu ei pe scara sau militienilor care ma intreaba de sanatate noaptea dupa un concert sau dupa o bauta. De ce as vrea sa-l aud si la un show? Dar, stati, mai e ceva! Cum adica trupele romanesti n-au “coaie”? Pai poate or avea prin mesajul pe care il transmit, dar o data cu acel “b s” (haha, ce coincidenta! v-ati prins?) se cam duce vraja… Si poate o sa-mi spuneti “da, si atunci ce-ai vrea sa spuna?” Pai, raspunsul meu ar fi “HAIDETI SA NE DISTRAM! RUPETI TOT CE PRINDETI SI URCATI PE SCENA!!!” (asta merge la hardcore si metal) sau “NE DISTRAM SAU CE FACEM?? HAI SA NE MISCAM!!!” (la orice alt concert). Si sunt sigur ca o sa fie mai bine, pentru ca de cand tot merg la sutele astea de concerte peste tot am vazut trupele straine incepand cu “Are you ready to fuck this shit tonight?” sau “Let’s go Romania, bring this on!!!”. Eh, cum vi se pare pe langa un banal “good evening?”

Zic si eu…




Scrisoare deschisa catre Raku

•  
comments 4

Chiar daca suntem un blog/mini-site pe care discutam mai mult de metal, punk, hardcore, rock, au mai fost si momente in care am povestit despre concerte hip-hop de pe la noi. Am avut placerea sa-l vad pe Raku live in Vaslui, la festivalul Open Camp si am filmat un clip de 4 minute cu el, pe care apoi l-am postat pe youtube. Se pare cineva a fost deranjat de chestia asta – cel mai probabil casa de discuri – si clipul a fost sters fara nici un avertisment sau un mesaj prin care sa-mi faca cunoscut un motiv. Urmeaza mesajul meu pentru Raku si pentru casa lui de discuri.

Sunt curios in primul rand cu cine discut, cu casa de discuri, cu managerul sau direct cu Raku. O sa ma adresez totusi lui Raku, pentru ca el e cel “prejudiciat”. Da, am postat o inregistrare de la Open Camp Vaslui, o inregistrare de 4 minute pe care se vede clar ca te simteai bine, ca publicul era cu tine si toti oamenii din fata scenei se simteau si ei bine. Si atunci sunt curios de ce nu ti-a convenit asta. Poate ca deja esti prea plin de bani si prea important si nu mai ai nevoie de promotie gratuita? Sau poate ca inca nu ai ajuns si tu in rand cu vremurile, cand esti cu atat mai popular si mai cunoscut cu cat apari pe mai multe site-uri si afla mai multa lume despre tine. Sau poate te-a deranjat cineva sau ceva din Vaslui. Suntem atat de mici incat nu meritam sa ne bucuram de prezenta ta printre noi?

Stiu povestea cu copyright-ul, insa nu vad care era problema daca apareai intr-un clip dintr-un concert live. Daca ai fi facut playback as fi inteles sa te simti jenat, dar ai dat-o bine de tot in stilul tau si iti pot spune ca pana si cei mai rockeri prezenti la festival au fost impresionati de tine. Ce sa inteleg, ca nu te intereseaza sa fii mai cunoscut, ca nu te intereseaza sa fii ascultat de un public cat mai larg? Ma indoiesc de asta, sincer.

Mi-a displacut in mod clar si modul mult prea direct si “nesimtit” prin care a fost sters clipul de pe youtube. Daca erai baiat “de-al nostru” puteai da un mesaj privat chiar pe site prin care imi spuneai ca nu vrei sa apari acolo cu clipul si poate imi dadeai si un motiv (nu neaparat obligatoriu). Acum am ramas cu un gust putin cam amar dupa experienta asta de doi lei cu taiatul crengii de sub picioare.

Sa-ti mai spun ceva: am fost la viata mea la multe concerte prin tara si prin strainatate – majoritatea de metal si hardcore – si am filmat o gramada de trupe, dintre care mentionez doar cateva: Dream Theater, Meshuggah, Opeth, Fear Factory, Napalm Death, My Dying Bride, Madball, Agnostic Front, Sick of it all, dar dupa ce le-am postat clipurile pe net si am facut zeci de mii de vizualizari, nici una din trupele astea nu mi-a facut faza pe care mi-ai facut-o tu. Si sa stii ceva: ei sunt mult mai populari decat tine, cu ani multi de experienta in spate. Tot stau si ma gandesc despre ce poate fi vorba de am ajuns in punctul asta.

As putea sa sper sa primesc un raspuns de la tine? Presupun ca nu; probabil voi primi un raspuns exprimat intr-un limbaj de lemn scris de vreun angajat al casei de discuri sau de managerul tau prin care o sa incerce sa ma faca sa inteleg ca e dreptul tau sa-ti expui imaginea. E ok, inteleg si asta, dar nu postasem nimic cu care sa-ti stric reputatia. Nu postasem nimic in genul tabloidelor, imagini cu femei lipite de tine sau cu tine schimband banii pe un plic de “iarba”. Si totusi, astept un raspuns sincer si concis.

Cu respect, unul care te asculta de mai bine de 10 ani si care avea tot respectul pentru tine,
Radu Adam

Postat în:

Betivisme, Uncategorized

|

Etichete:



Unde ne e “scena”?

•  
comments 7

De ceva vreme (cam multa) tot am spus ca scriem impreuna un articol despre “scena” de la noi si asta pentru ca vedem pe zi ce trece cum se degradeaza acest concept. “Scena” nu poate avea o definitie clara, dar din punctul meu/nostru de vedere e o chestie alcatuita din publicul si trupele care asculta un anume gen de muzica si de cei care se implica in sustinerea acestui fenomen. In analiza de fata o sa vorbim despre “scena” hardcore + metal. In unele momente aceste doua genuri muzicale o sa fie separate, dar la modul general vom discuta despre ambele impreuna, pentru ca de multe ori se confunda publicul de la un gen cu cel de la al doilea. Cum va veti da seama, aceasta e o parere subiectiva despre fenomen, e parerea noastra si nu ne propunem nici un moment sa fim obiectivi pentru ca nu prea se poate.

Vom imparti analiza pe trei categorii: trupele, publicul si organizatorii de concerte. Fiecare are bunele si relele sale si fiecare se completeaza una pe alta.

Trupele
Intotdeauna am avut destule trupe la noi, dar nu multe din ele au rezistat. Din multele trupe care s-au format dupa 1989, doar putine din ele au rezistat si din acestea foarte putine au avut ceva de spus. Daca la inceputul anilor ’90 a fost o explozie de formatii, cu timpul fenomenul s-a mai moderat si au fost si perioade in care ne “rugam” sa mai apara ceva trupe noi, ca ne plictisisem cu cele care existau. Citeste articolul “Unde ne e “scena”?”




Romanu’ si metalu’

•  
comments 17

Doresc sa scriu in articolul asta despre un fenomen (de fapt mai multe) care ma deranjeaza extraordinar de tare. In Romania, unde mai nimic nu merge pe fagasul normal , ar fi fost chiar culmea ca la capitolul muzica sa stam mai bine. Acum nu doresc sa comentez despre “muzica” difuzata si promovata in mass-media, nici despre cocalari cu tricouri mulate, nici despre mentalitati de genul “krystal” sau “bambu”.
Astea sunt lucruri pe care oricum oricine le vedem zilnic si sunt convins ca toti suntem satui de ele.
Aici vreau sa discut despre scena metal de la noi, mai exact despre ascultatorii acestei muzici, pentru ca despre trupe (cu foarte mici exceptii) nu vreau sa comentez absolut nimic, cei ce ma cunosc stiu care-i parerea mea despre 80-90% din trupele de metal de la noi.
Citeste articolul “Romanu’ si metalu’”