N-a fost sfarsitul lumii, dar macar a fost Kataklysm

Dupa un uichend pe care anumite forme umane mai putin dezvoltate il anuntau ca fiind destul de intens si plin de adrenalina, dar care s-a transformat intr-o plictiseala  tipica de uichend presarat cu sesiuni sau dupa-amieze pierdute, a venit ziua de marti, in care, in deja familiarul Silver Church au concertat Kataklysm.

Pe la ora 20:00 am ajuns la fata locului. Primul lucru pe care l-am remarcat (inca de afara) a fost  volumul extrem de ridicat si sunetul destul de prost la prima trupa care canta in deschidere. Pestifer au cantat primii, dar eu n-am ajuns decat spre finalul recitalului lor, astfel incat am prins doar ultimele doua piese. Cum spuneam, sunetul era extrem de deranjant, iar eu, proaspat sosit, chiar nu am reusit sa ma concentrez pe ceea ce se intampla pe scena in acel moment, asa ca m-am rezumat in a-mi lua o bere si a ma pregati sufleteste pentru ce urma, dar si a spera ca sunetul din acel moment nu era mai mult decat un accident nefericit.

Nu era chiar accident, dar era foarte nefericit. Pe scena au urcat Dead Shape Figure. Din cauza sunetului foarte prost nu am fost atent la primele piese. Dupa cateva minute, insa, aceasta trupa de incalzire a inceput sa-mi atraga atentia din ce in ce mai mult. Atitudinea lor a fost una de manual, un manual pe care ar trebui sa-l studieze intens trupele romanesti, si nu numai… Un solist care a coborat de vreo 2-3 in public, un basist care s-a deplasat pana in mijlocul salii pentru a incita publicul. un thrash metal melodic care, daca beneficia de un sunet cat de cat mai decent, ar  fi putut face concurenta headliner-ilor din seara asta. In fata scenei, pe langa sesiunile de plete aruncate in aer si maini ridicate, s-a incins ocazional si cate un mic moshpit. Foarte rar vezi prin Romania ca o trupa din deschidere sa agite treburile in felul asta. A fost una dintre cele mai tari trupe pe care le-am vazut in deschidere, cu o atitudine de nota 10 si cu o muzica ce, desi nu a beneficiat de o sonorizare foarte buna, m-a facut destul de curios incat sa-i caut pe internet acum, dupa eveniment.

Dupa DSF au urmat Karnak, o trupa de death metal clasic. Din pacate, dupa ce vazusem inainte, aceasta trupa a fost mai mult decat inoportuna si nu a facut decat sa ne scoata din ritmul dement in care ne bagasera precedentii. Muzical nu am remarcat decat o monotonie continua pe toata durata recitalului, iar atitudinea trupei a fost una inexistenta- doar cateva plete fluturande pe scena si…atat. Am asteptat cuminte finalul prestatiei lor (din pacate au cantat mult mai mult decat precedentii), inarmandu-ma cu multa rabdare si cu la fel de multa bere.

Nu stiu cat a mai durat intre inceputul recitalului celor de mai sus si Kataklysm, dar cred ca a fost aproape o ora. Timpul a trecut destul de repede, cu pelerinaje la bar- dupa mai multa bere- si cateva confesiuni la toaleta.

In cele din urma, pe la 22:30, au intrat pe scena headliner-ii serii- Kataklysm. Ce scriu acum e doar o perspectiva subiectiva, pentru ca am stat doar in “miezul actiunii” pe toata durata concertului. Inca de la primele acorduri atmosfera s-a incins, dandu-se drumul la toate ingredientele necesare unei seri de metal reusite. Moshpit-ul care s-a format in fata scenei a fost destul de extins si de constant, mentinandu-se pe toata durata prestatiei celor de la Kataklysm. Maurizio nu a trebuit sa faca, sau sa spuna, nimic special, in afara de “let me see some movement” pentru ca atmosfera, deja incinsa, sa se aprinda total. Crowd surfing, stage diving, dat din plete, si orice  altceva v-ar mai putea trece prin cap la un  concerte de metal, s-au desfasurat din plin, pe fondul instigarii kataklismicilor. Au cantat foarte multe piese de pe ultimele doua albume- care suna mult mai bine live decat in studio- si in general au mers pe cele mai recente albume, neducandu-se foarte departe in trecut. – de la In the arms of devastation pana la Shadows & dust.

Asaltul canadienilor a durat cam o ora, sau poate ceva mai mult decat atat- e greu de spus, pentru mine timpul a trecut mult prea repede. Totul s-a desfasurat la o intensitate maxima, astfel incat, atunci cand au ajuns la ultima piesa mi-a parut foarte rau ca se termina. Voiam mai mult. Parca n-au facut decat sa-mi faca pofta de cat mai mult metal. Chiar daca eram mort de oboseala, voiam mai mult. Sfarsitul concertului m-a prins chiar in fata scenei, in timp ce baietii imparteau publicului nu numai deja clasicele bete de tobe sau pene, dar si sticle de apa si cutii de bere. N-am prins nimic din ce are legatura cu vreun instrument muzical, fie chitara sau toba, dar am prins din zbor o cutie de bere pe care am golit-o pe jumate inainte de a o imparti cu fratii metalisti, pentru ca sa nu zica nimeni ca sunt un betiv egoist.

Am avut o tendinta la un moment dat sa-mi cumpar si tricou, la finalul concertului, dar m-am abtinut cand mi-am amintit ca nu-s cel mai milionar in euro dintre angajati.

Chiar daca sunt beat la momentul la care scriu asta si chiar daca sunt subiectiv, trebuie sa spun ca am ramas foarte placut impresionat de concertul asta, pe care l-as incadra lejer in top 5, chiar daca nu stau acum sa analizez prea minutios ce trupe ar mai incapea in topul asta. Ramane, deci,  analiza de ora 1 ante meridian in care am incredere oarba. PUNCT!

Ne vedem la Misery Index, pe 2 iunie, pentru a continua tratamentul cu metal pe care il urmez de vreo luna de zile, saptamanal.