Ultima speranta inainte de punctul fara de intoarcere

•  
comments 1

No Turning Back, Last Hope, Proof – Club Control, 19.10.2010

Marti seara, concert hardcore in Bucuresti. Genul de concert la care m-am hotarat, dupa indelungi ezitari, sa merg si de la care, ca deobicei, am plecat multumit ca am fost acolo.
Am ajuns in Control pe la ora 20, ora la care trebuia, teoretic, sa inceapa evenimentul. Nu am transpirat absolut deloc pe drum, deoarece stiam mersul lucrurilor de la evenimentele trecute din Control. Am avut timp berechet sa “ma fac comod”, sa ma uit la “Ultimate survival” la un televizor din club si sa degust vreo 2 beri cu alti doi indivizi cu care am participat la concert in seara asta.
Citeste articolul “Ultima speranta inainte de punctul fara de intoarcere”



Brutal Assault vazut (blurat) prin ochii lui Mihai

•  

Asa cum ne-am chinuit vreo 2 ani ca sa ajungem in sfarsit la Brutal Assault, la fel ne-am chinuit si vreo doua saptamani sa bagam niste recenzii despre ce a fost acolo. Dar cand e vorba de haos functionez pe benzina, cand e vorba de ceva constructiv pe motorina. Asta e.

Deci sa o luam in ordine cronologica.

Am ajuns la festival cu o zi inainte de a incepe. Deja orasul se umpluse de metalisti, in mare parte veniti din centrul si estul Europei, corturi peste tot, vanzarile la bere deja cunoscusera o explozie pe care n-o mai avusesera de un an de zile, de la precedentul BA, evident. Am avut timp suficient, deci, sa ne acomodam cu locul, sa invatam punctele importante din oras si din zona festivalului si, bineinteles, sa bem bere, mai ales ca am dat de o multime de alti romani veniti la festival.
Citeste articolul “Brutal Assault vazut (blurat) prin ochii lui Mihai”



Big (four) day

•  

Cand am inceput sa ascult metal speram foarte tare sa-i prind pe Metallica live macar odata. Dar nu m-am gandit atunci ca voi trai ziua in care voi vedea pe Slayer in Romania. Voiam doar sa ajung printr-o tara straina indepartata, unde ar tine ei concert. Ma gandeam mereu cum or suna piese precum Angel of death sau War ensemble live. Cu siguranta nu concepeam sa-mi traiesc viata de metalist fara sa vad macar odata Slayer live. Ma rog, destul cu vorbaraia inutila de om beat, important este ca am ajuns in ziua in care am vazut patrulaterul de forta clasic al thrash metalului- Anthrax, Megadeth, Slayer, Metallica, toti la un loc.

La eveniment am ajuns cu putin inainte sa inceapa Anthrax. Despre organizare nu pot sa zic decat ca a fost acceptabila. Destule corturi de bere, astfel incat sa mearga repede distributia, destule wc-uri, adica eu cel putin nu am stat la coada singura data in care am fost. Singurele minusuri- in primul rand tigania de a face la un FESTIVAL (nu la un simplu concert) zone separate ( adica golden circle, normal circle etc)-nu am mai auzit de vreun festival cu astfel de delimitari- si faptul ca nu a existat decat o singura intrare, si implicit iesire (dar asta a fost doar un lucru minor). Citeste articolul “Big (four) day”



O noua brutalizare in Studio Martin (Vader & Marduk)

•  

Am aflat prin decembrie de concertul asta si am fost imediat entuziasmat de faptul ca Vader se intorc in Romania. In 2008 au venit doar in Cluj, iar cu un an inainte ii ratasem din motive diverse. I-am prins in schimb anul trecut la Metalcamp si d-abia asteptam sa-i vad iar, mai ales ca intre timp au scos si album nou. Cat despre celalalt eveniment al serii, Marduk, cei care ma cunosc stiu ca eu nu prea “gust” black metal, decat cu mici exceptii, iar Marduk nu se afla printre ele, deci pentru evenimentul principal am fost indiferent.

Dupa ce am dus, cu succes, munca de convingere ca sa iau pe cineva cu mine la concert, am purces catre Studio Martin, loc in care am ajuns pe la ora 19. Spre surprinderea mea concertul incepuse conform programului, ba chiar cu cateva minute mai devreme. Asa ca ne-am luat bilete, ne-am pus gecile la garderoba (inainte nu exista asa ceva in SM, m-am bucurat enorm cand am vazut ca au adus imbunatatirea asta) si am intrat in sala. Pe scena cantau deja Sinate, o trupa de death metal old school. M-am bucurat in primul rand cand am auzit sunetul foarte “curat”, clar, fiecare instrument auzindu-se ca lumea, asta dupa ce avusesem, in trecut, cateva experiente nefericite in acest local, din punctul asta de vedere. Dealtfel acustica locului mi s-a parut foarte buna. In fine, despre Sinate pot spune ca n-au impresionat cu nimic special, este adevarat ca au si cantat putin, iar in sala era inca destul de putina lume. Dupa ce au terminat am mai luat inca o bere si am iesit afara pentru o gura de aer. Citeste articolul “O noua brutalizare in Studio Martin (Vader & Marduk)”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,



Make yourself heard-loud and clear! (Altar in Suburbia)

•  
comments 2

O vineri seara la un concert de metal nu e niciodata o alegere proasta, chiar si cand nu sunt neaparat setat pe “concert mode”.Pretul a fost de doar 20 de ron, in el intrand si noul EP al celor de la Altar.

Ca sa trec peste vorbarie inutila, am ajuns in Suburbia pe la ora 20:30, pe scena cantand deja cei de la Conflict Mental- lucru pe care l-am remarcat datorita tricourilor membrilor trupei, pentru ca nu stiam cine sunt. In afara de asta, trupa a cantat un fel de groove metal, din ce-am putut eu sa-mi dau seama, avand o prestatie destul de energica. Piesele au sunat chiar bine, impresia generala fiind ca trupa chiar “merge” la un concert, sa dezmorteasca masele de metalisti amortiti.iar in plus, cu un vocal destul de simpatic si ceva mai alcoolizat, lumea din fata scenei a inceput sa miste din plete. Sunetul a fost chiar peste asteptari, cu cateva sincope. din partea sunetistului.

Dupa o pauza de jumatate de ora a urmat trupa Negative Core, fost Tarantula, din cate am inteles. Din pacate sunetul n-a mai fost ca la trupa precedenta, lucru care a fost destul de deranjant urechilor. N-am inteles prea mult din recitalul trupei, tot ce-am remarcat fiind  ca baga un fel de death-thrash, destul de sec totusi, lucru care a facut sa nu simt prea mare suparare atunci cand s-a terminat. Citeste articolul “Make yourself heard-loud and clear! (Altar in Suburbia)”



Silence calls the storm

•  

Quo Vadis, o trupa – dupa parerea mea – dintre cele mai bune din noul val de death metal tehnic/progresiv, a concertat ieri in Live Metal Club, acesta fiind primul lor concert in Romania, urmand inca unul la Cluj. Albumele lor din studio suna excelent, asa ca am fost incantat de faptul ca am sa asist pe viu la un concert de-al lor. Sigur, au lansat si un album live, dar altceva e cand asculti la boxele unui calculator un concert si alta e cand esti acolo.

In LMC am ajuns pe la 20 si ceva, la timp pentru a prinde ultima piesa a primei trupe care a concertat (si de al carei nume nu sunt sigur – Iluminati?). Aceasta ultima piesa era de fapt cover dupa piesa “Mother man” de la Atheist, ceea ce nu mi-a displacut deloc.
Citeste articolul “Silence calls the storm”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Moarte cu napalm intr-un local de fite

•  
comments 1

O sa explic imediat titlul in cele ce urmeaza.

img_5419
Personal am asteptat cu mult interes acest concert. O trupa de referinta, inventatoarea grindcore-ului, dar si un permanent motiv de polemica referitor la genul in care se incadreaza muzica lor (daca fac grindcore sau death metal), la grindcore in sine (daca vine din hardcore punk sau nu) si alte probleme din astea. In fine, cu totii cred ca suntem de acord ca fara Napalm Death scena internationala de muzica extrema nu ar fi fost aceeasi. Aici am sa dau un citat de pe un site, destul de amuzant, dar si foarte adevarat:

Without Napalm Death music would be nicer. Much nicer. Lots more sensitive singer-songwriters gentle strumming and utterly depressing odes to the joys of melancholy. How lovely. And lots more ambient elevator muzak with extra added whale song samples to lull you to sleep after a busy day sniffing flowers and stroking cute liddle pussy cats. How sweet. In fact, if you could go back in a time machine to 1981 and assassinate Napalm Death, then you’d come back to a world where everyone sounded like Enya. Except even sweeter and nicer. Brilliant! Citeste articolul “Moarte cu napalm intr-un local de fite”



Romanu’ si metalu’

•  
comments 17

Doresc sa scriu in articolul asta despre un fenomen (de fapt mai multe) care ma deranjeaza extraordinar de tare. In Romania, unde mai nimic nu merge pe fagasul normal , ar fi fost chiar culmea ca la capitolul muzica sa stam mai bine. Acum nu doresc sa comentez despre “muzica” difuzata si promovata in mass-media, nici despre cocalari cu tricouri mulate, nici despre mentalitati de genul “krystal” sau “bambu”.
Astea sunt lucruri pe care oricum oricine le vedem zilnic si sunt convins ca toti suntem satui de ele.
Aici vreau sa discut despre scena metal de la noi, mai exact despre ascultatorii acestei muzici, pentru ca despre trupe (cu foarte mici exceptii) nu vreau sa comentez absolut nimic, cei ce ma cunosc stiu care-i parerea mea despre 80-90% din trupele de metal de la noi.
Citeste articolul “Romanu’ si metalu’”



Hatework fest, 6 septembrie 2008

•  
comments 7

Iata ca sambata, noi-cei trei +compania, am decis sa mai schimbam putin atmosfera de bodegi, rockoteci, berarii si alte localuri de derbedei si de betivi si sa mergem si noi intr-un loc mai stilat, un local unde se aduna in serile de uichend “lumea buna”. Asa ca am ajuns in Studio Martin. Numai ca nu ne astepta o mare de tricouri mulate roz si haraituri electronice insuportabile ci o seara de metal extrem de toata frumusetea.

Trupele care au cantat sambata au fost: Loudrage, Necrovile, Amon Din, Belphegor, Grave si ca headlineri – Nile.
Personal am venit in principal pentru Nile si oarecum pentru Grave, neascultand pana acum nici una din celelalte trupe (nici macar Belphegor).

Initial concertul trebuia sa inceapa la 18, dar deoarece cele trei trupele (adica cele trei principale) au avut probleme pe traseu, pe fenomenalele drumuri din Romania pe care le iubim cu totii si le visam noaptea, ora inceperii a fost mutata la 20. Citeste articolul “Hatework fest, 6 septembrie 2008”



Iron Maiden, Cotroceni- vazut de la gazon B

•  

Dupa Metallica, a urmat, la doar 12 zile, tot pe stadionul Cotroceni, un alt nume de referinta al genului- Iron Maiden.
Desi nu sunt foarte atasat de acest stil de metal, britanicii au reprezentat mereu o experienta placuta pentru urechile mele, atat datorita muzicilor, cat si a temelor abordate in piesele lor. Una peste alta, o trupa care nu s-a schimbat deloc in cei 30 de ani de activitate si ai carei membri se mentin proaspeti si plini de energie in continuare.
Citeste articolul “Iron Maiden, Cotroceni- vazut de la gazon B”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: