Anathema, internal landscapes

•  
comments 5

Anathema, 23 septembrie 2012

Pe la 8:20, când am ajuns pe Strada Turturelelor (Mihai, esti mulţumit?) în faţa Jukebox-ului/Becker Brau/Why Not (sau cum i-o mai zice acum, aceeaşi Marie cu altă pălărie), mi-am format prima impresie legată de concert: coada foarte civilizată în faţa intrării. Nu prea înteleg eu de ce acest aspect a ajuns să fie atât de anormal şi să mă impresioneze pozitiv atât de puternic, dar să trecem frumuşel peste. Aşa, cum ziceam, coada se întindea destul de mult pe trotuar dar cu toate astea nu am văzut pe nimeni să taie rândul. Taxiurile veneau grămadă, opreau în faţa clubului, oamenii se dădeau jos şi porneau cuminţi spre capătul cozii (şi acesta nu era deloc aproape). Ne-am mai prins cum ar trebui să stea lucrurile? M-am apropiat de intrare destul de repede, în vreo 10-15 minute eram deja înconjurată de fumul obişnuit din cluburi. Am analizat rapid situaţia şi, observând haosul din stânga scenei (acolo unde era barul…cum să ai barul chiar lângă scenă?!), m-am îndreptat spre dreapta ei şi am reuşit, surprinzător, să-mi găsesc un loc cu o mână pe gard.

Citeste articolul “Anathema, internal landscapes”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Everybody Knows Leonard Cohen

•  

Aseara, asa cum fac in mod traditional de fiecare data cand acest domn vine sa cante la noi, m-am prezentat la datorie, la concert, de data asta in Piata Republica Socialismului, acum zisa Constitutiei.

Leonard Choen este unul din cei mai covaruiti si recoveruiti artisti ever, si a fost aici de la inceputurile Rock and Roll-ului. (Cum adica inceputurile? Acum juma’ de secol cand Dylan sau Beatlesii au creat rock and roll-ul psychedelic in numai 6 zile iar in a 7-a s-au odihnit impreuna la un joint, mai exact Dylan le-a adus iarba Beatelsilor, si apoi le-a cerut banii pe ea).

Asa ca, am pornit printre blocurile comuniste pe Republica Socialismului, pana am ajuns in cartierul Dudesti, acum numit si Palatul Parlamentului. Dupa mici probleme tipice la intrare legate de incurcarea bratarilor am intrat intr-o zona marginalizata din spate, a celor care si-au luat bilet in picioare. Acum 2 ani am avut bilet pe scaun pentru ca asa se dadeau toate, dar pentru ca sunt inca prea zbuciumat sa stau asezat, am mers tot la zona din spate din picioare, unde oricum am vazut si am simtit concertul mai bine.

Citeste articolul “Everybody Knows Leonard Cohen”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Al 4-lea Ritual Bombastic şi Intunecat

•  
comments 4

In acest an, pe la începutul lui ianuarie, când planeta abia se dezmeticea după petrecerea de revelion, eu aşteptam cu degetele încleştate în tastatură noile detalii despre ceea ce urma să se petreacă abia peste mai bine de jumătate de an, în luna lui gustar, august. Cu deja-vu-uri constante venite din anul trecut, când emoţiile începuseră să se reverse cam tot în aceeaşi perioadă şi din acelaşi motiv, l-am urmărit cu o obsesie aproape nesănătoasă pe organizatorul evenimentelor ce pot fi caracterizate de un număr indefinit de superlative pozitive. Aş putea acum să înşir o serie întreagă de “cel mai x concert”, dar deja orice suflet care a participat la un eveniment de sub emblema DonisArt/Kogaionon ştie despre ce vorbesc, iar pentru cei ce nu au făcut acest pas încă…degeaba aş folosi cuvinte, sunt sigură că în entuziasmul meu aş induce o aparentă exagerare ce poate ar suna superficial, ca o reclamă ieftină. Un singur gând am pentru voi toţi, iubitori de muzici subpământene: mergeţi la aceste evenimente, oameni buni! Să-mi cereţi mie banii de bilet înapoi dacă nu veţi reuşi să vă afundaţî şi să uitaţi de voi şi de ceilalţi în atmosfera, în muzica acestor seri inedite.

Am început cu o mică deviere mai mult decât subiectivă de la cronică, îmi cer scuze, dar căldura serilor din Alba-Iulia încă îmi curge prin nervuri şi deja simt cum iarba, cerul şi muzica mă cheamă înapoi în cetate.

Citeste articolul “Al 4-lea Ritual Bombastic şi Intunecat”



My Dying Bride!

•  

Saptamana trecuta, am avut privilegiul sa merg la concertul trupei care ma fascineaza foarte mult in ultimul timp, My Dying Bride. In Romania canta deja in mod traditional la Sibiu la fiecare cativa ani, la festivalul Art Mania, si cum n-am fost niciodata acolo, mi-am luat cu Ana bilete din timp si sambata dupa amiaza am plecat spre Sibiu. Pentru ca uneori nu plec la drum lung din timp si pentru ca am avut si unele probleme cu masina, am ajuns acolo destul de tarziu, adica fix cand s-au terminat Edguy. Fiindu-mi frica sa nu pierd concertul, am abandonat masina in munti si am continuat drumul cu ajutorul unei ocazii si apoi cu autocarul care ne-a lasat chiar langa Piata Mare, locul unde se intampla festivalul.

Cand am ajuns la casa sa schimb voucherele pe bilete, fata de la casa intreba pe cineva daca e sigur ca mai vrea bilet pentru ca mai este o singura trupa si se termina … iar el ii spune amuzat ca tocmai de aia doreste!. Probabil in acceptiunea unora concertele sunt toate la fel, distractie, ca doar la toate e montata o scena si se canta. Ma refer aici si la personajele pe care le voi descrie mai tazriu.

In fine, am intrat si in timp ce se faceau sound check-ul am avut ragaz sa iau o bere. Mi-a placut foarte mult ca erau o groaza de standuri cu bere si racoritoare in toata piata si nu trebuia sa stai la o coada imensa pentru asta. Cand vor intelege ca fac mai multa vanzare cu mai multe puncte decat cu 2-3 la care trebuie sa se inghesuie tot puhoiul de oameni?

Multimea fiind destul de rasfirata nu ne-a fost greu sa ajungem mai in fata, asteptand cu emotie sa inceapa concertul. Trupa incepe in aplauze si Aaron este si mai intens aplaudat… pacat ca n-am ajuns mai deveme… am inteles ca s-au plimbat prin piata, a dat autografe, au facut poze. Dar astea nu conteaza. Acum ne pregateam sa exploram intensitatea pieselor marca My Dying Bride. Se aud primele acorduri de la Your River care pregateste atmosfera gotica, inalta si solemna.

Citeste articolul “My Dying Bride!”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



M-am dopat cu Placebo

•  

Cu mai multe luni in urma m-am dopat cu medicamentele placebo pe care le folosesc multi nefericiti de pe planeta, si anume homeopatele, intr-o campanie protest de informare numita 10:23 – Homeopatia e apa chiara, la Piata Universitatii, dar asta e cu totul alta poveste, a stiintelor si pseudostiintelor, si a pericolelor medicinei alternative.

Acum 2 saptamani insa, neavand nimic mai bun de facut, m-am hotarat sa ma dopez cu formatia Placebo, stiti trupa aia excesiv de melodioasa cu identitate sexuala obscura … ca tot veneau a treia oara la noi. Asa ca am luat bilet chiar in aceasi zi, cu cateva ore inainte sa inceapa concertul. Citeste articolul “M-am dopat cu Placebo”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Un show Kolossal!

•  
comments 1

Meshuggah la B’estfest, duminica, 8 iulie 2012

Sambata era a doua zi a festivalului B’estfest, dar capul de afis, Obituary, m-a lasat rece, asa ca am ramas acasa sa fac activitati cu copiii, ca oricum ies cu ei in parc odata la 2 saptamani. Mi-a parut rau ca nu am fost la Avatar, sau la Last Hope, dar oricum i-am mai vazut si o sa-i mai vad la diverse concerte prin Bucuresti. In schimb duminica nu puteam sa lipsesc, urmau sa cante baietii de la Meshuggah, motivul principal pentru care mi-am luat bilet la varza asta de festival. M-am “incalzit” cu cateva beri reci inainte (mare greseala!) si pe la 9 seara m-am suit in masina lui Ciprian. Nu aveam de gand sa mai patim ca data trecuta, cand am cotizat cu cateva sute de mii bune la bugetul taximetristilor bucuresteni. In echipa aproape identica cu ziua de vineri (mai putin Billy, care a lipsit pe motiv de munca, auzi la el, cica munceste luni dimineata, ce fatalau!) am zburat spre Tunari. Citeste articolul “Un show Kolossal!”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Bloodmoon

•  

Moonspell la B’estefest, vineri, 6 iulie 2012

Nu sunt adeptul festivalurilor eterogene care se organizeaza in Bucuresti, dar cand am auzit ca Meshuggah vin in Romania m-am hotarat sa merg la B’estfest, o decizie pe care era cat pe ce sa o regret. Dupa ce mi-am achizitionat biletul, am observat (abia atunci, ca fraierul) locatia unde se va desfasura evenimentul: comuna Tunari, langa Pipera (adica langa gigiland). Intr-un fel a fost mai bine ca n-am stiut din timp locatia, ca probabil nu mi-as mai fi luat bilet. In fine, dupa ce am studiat programul am decis sa merg doar vineri si duminica, sa prind Moonspell, respectiv Meshuggah. Oricum n-aveam timp sa stau in fiecare zi 5-6 ore sa vad tot soiul de trupe mai mult sau mai putin metal. Asa ca vineri seara, dupa ce am scapat de la munca, m-am intalnit cu Ciprian si am “fugit” cu metroul spre Aviatorilor, sa luam faimosul autobuz pus special la dispozitie de RATB. Citeste articolul “Bloodmoon”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Simfonii negre cu Dimmu Borgir in parcare la Romexpo

•  

Ok, poate e cam caraghios titlul, dar este singura idee care imi vine in cap pentru un festival de heavy metal organizat in parcarea unui centru de afaceri, cu scena amplasata fix langa 2 cladiri inalte de birouri, de care un amic alcoolizat de-a binelea spunea intr-una ca alea ar fi de fapt 2 boxe imense. O alta chestie rupta din peisaj era zona ‘de vip’ din stanga scenei cu cativa chelneri apretati protocolar, mese cu fete de masa foarte albe pline cu platouri de mancare si fursecuri, iar langa, dupa gard, un rocker beat mort care bora si o multime de oameni tolaniti pe jos… mi s-a parut foarte amuzant, imi pare rau ca n-am facut o poza sa o pun aici. Citeste articolul “Simfonii negre cu Dimmu Borgir in parcare la Romexpo”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Slayer la Arenele Romane

•  

Hai sa vedem daca-mi mai amintesc cate ceva pentru ca au trecut cateva saptamani. Pentru ca Billy n-a mai scris nimic despre concertul Slayer de la Arenele Romane, o sa incerc sa scriu eu cateva randuri. Am ajuns acolo in timp ce cantau romanii de la Avatar. Imi amintesc ca se auzeau foarte infundat si totusi sunau foarte bine. Sigur ar fi fost mai bine daca sunetul ar fi fost unul mai normal. Nu stiu de ce, in general headerii se aud mereu cel mai bine, iar trupele din deschidere nu. Sunt si exceptii, ce-i drept, dar de cele mai multe ori nu. Au urmat H8 care au cantat si hardcorizat cate ceva despre senzatii, viata, betii, vicii, atitudine si au terminat incurajand lumea sa cumpere discurile trupelor pe care le asculta, sa mearga la concerte. Citeste articolul “Slayer la Arenele Romane”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Un betiv la Fortarock, in Olanda

•  
comments 2

Un mare “bulan” (cum ar spune romanii) a picat pe mine acum vreo doua luni cand prietena mea Roxana mi-a propus sa-i fac o vizita. Am acceptat aproape instantaneu, dar nu inainte de a ma interesa – sa traiasca last.fm! – ce concerte/festivaluri sunt prin zona. Imediat mi-a sarit in ochi festivalul Fortarock din Nijmegen, Olanda. M-am uitat putin pe harta si am vazut ca e aproape de Dusseldorf, unde sta Roxana, asa ca n-am mai stat mult pe ganduri si am cumparat online biletele.

Roxana in fata cortului Citeste articolul “Un betiv la Fortarock, in Olanda”