Everybody Knows Leonard Cohen

•  

Aseara, asa cum fac in mod traditional de fiecare data cand acest domn vine sa cante la noi, m-am prezentat la datorie, la concert, de data asta in Piata Republica Socialismului, acum zisa Constitutiei.

Leonard Choen este unul din cei mai covaruiti si recoveruiti artisti ever, si a fost aici de la inceputurile Rock and Roll-ului. (Cum adica inceputurile? Acum juma’ de secol cand Dylan sau Beatlesii au creat rock and roll-ul psychedelic in numai 6 zile iar in a 7-a s-au odihnit impreuna la un joint, mai exact Dylan le-a adus iarba Beatelsilor, si apoi le-a cerut banii pe ea).

Asa ca, am pornit printre blocurile comuniste pe Republica Socialismului, pana am ajuns in cartierul Dudesti, acum numit si Palatul Parlamentului. Dupa mici probleme tipice la intrare legate de incurcarea bratarilor am intrat intr-o zona marginalizata din spate, a celor care si-au luat bilet in picioare. Acum 2 ani am avut bilet pe scaun pentru ca asa se dadeau toate, dar pentru ca sunt inca prea zbuciumat sa stau asezat, am mers tot la zona din spate din picioare, unde oricum am vazut si am simtit concertul mai bine.

Domnul Leonard, cunoscut pentru punctualitatea cu care incepe fiecare concert, la 8 trecute fix, a inceput ca de fiecare data, cu Dance Me To the End Of Love. Abia dupa ce s-a terminat prima piesa am simtit ca sunt la un concert Leonard Cohen, cand a inceput The Future, si m-au luat primii fiori. Sunt stari de reflexie si de contemplare, iar la un astfel de concert, trebuie in general sa tii pe cineva in brate, nu de alta dar poate fi si racoare si in felul asta poti asculta concertul mai bine. Si intr-adevar, multe cupluri stateau nedezlipite.

O problema de remarcat este faptul ca s-a auzit foarte, foarte, dar foarte incet :-(. Cu atat mai mult, foarte enervanti erau bucurestenii iesiti sambata seara ca la Mall, care discutau si forfoteau de colo, colo. Desi, mai faceam cate o observatie pe ici pe colo, era imposibil de oprit zgomotul de fundal, de cetateni aflati in plina socializare. Asa ca, in mare parte incercam sa-i ignor. Asta nu era foarte greu cu piese ca Bird on the Wire, Who by Fire, Darkness de pe Old Ideas, Sister of Mercy. La Everybody Knows parca s-au oprit si ei din forfota. Nu-i nicio problema insa, pentru ca au reinceput imediat dupa aia. Nu toti cei prezenti erau niste vite incaltate, multi fredonau versurile, se tineau in brate, traiau sau retraiau piesele.

A ajuns si Going Home, piesa cu care eram aproape sigur ca va deschide concertul, pentru ca ar merge excelent in deschidere. Desi are aproape 80 de ani, Leonard a facut un album exceptional anul asta, Old Ideas, care merita oricand ascultat si reascultat. A mai cantat de pe el si o piesa foarte reusita, Darkness, si altele. A avut si un pasaj de improvizatie spaniola la chitara, de credeam ca incepe Spanish Caravanul Doorsilor. A cantat si Waiting for the Miracle si din cand in cand a mai recitat, cu vocea groasa si inconfundabila, niste versuri, pentur ca, asa cum se stie, Cohen e si poet si scriitor iar multi il urmaresc mai mult prin cartile lui.

Si-a prezentat formatia, pe surorile Webb si mai ales pe colaboratoarea Sahron Robinson, impreuna cu care a scris multe piese covaruite si recovaruite. Dupa aproape 2 ore, cand multi credeau ca se termina, a anuntat o scurta pauza, urmand a doua parte a show-ului.

A doua parte a inceput cu Tower of Song si Susane, si a continuat cu niste piese reinterpretate in maniera foarte country. Chiar si asa, clapele s-au auzit mereu foarte bine, si au creat o atomosfera de fundal, usor psihedelica, excelenta. Cand a inceput Partisan, n-am recunoscut piesa decat dupa versuri, pentru ca era complet reconstruita, la fel si Democracy si Gypsys Wife. Piesa si-a pastrat insa dramatismul si intensitatea necesara. Pana si alea din spatele nostru au tacut, sau le-au facut cei cu care au venit sa taca. Apelez pe aceasta cale la toti oamenii care vin din pasiune la astfel de concerte, sa faca economie de bani si sa nu-si mai ia cu ei țoapele puse pe glumne penibile la concerte, ci sa le lase dracu acasa, sau sa le invete sa taca. Trebuia sa ma intorc periodic la un astfel de grup din spatele nostru, sa le spun celor doua in diverse moduri pe care sa le inteleaga, sa-si tina gura. Rezultatele insa erau mereu de mica durata.

Un concert Leonard Cohen este un concert de liniste si meditatie, in care atingi o anumita stare muzicala de contemplare. Problema asta cu țoape care vin la concert ca la mall, am avut-o la fiecare concert Choen.

Au urmat doua momente cantate de surorile Webb si Sahron Robinson, dupa care Leonard a revenit pe scena cu I’m Your Man. A urmat Hallelujas care pentru prima data mi-a placut, pentru ca a fost cantata fara corul ala mult prea exaltant.

Dupa aproape 4 ore de concert, se simtea ca se apropie sfarsitul show-ului, dar nu oricum, ci cu piese ca Take This Walz, So Long, Mariane, First We Take Manhatten. Seara contemplativa s-a incheiat, intr-o stare de deplina satisfactie si aplauze intense. Pot sa spun ca acest concert a facut toti banii, avand parte de aproape 4 ore de concert a la Cohen.

Dupa aia am plecat la bere, povestit, ascultat muzica si jucat deja traditionalul fazan pe formatii :-).

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

Scris de: Ciprian , 23 septembrie 2012

Ultima modificare: Ciprian , 6 octombrie 2012


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.