My Dying Bride!

•  

Saptamana trecuta, am avut privilegiul sa merg la concertul trupei care ma fascineaza foarte mult in ultimul timp, My Dying Bride. In Romania canta deja in mod traditional la Sibiu la fiecare cativa ani, la festivalul Art Mania, si cum n-am fost niciodata acolo, mi-am luat cu Ana bilete din timp si sambata dupa amiaza am plecat spre Sibiu. Pentru ca uneori nu plec la drum lung din timp si pentru ca am avut si unele probleme cu masina, am ajuns acolo destul de tarziu, adica fix cand s-au terminat Edguy. Fiindu-mi frica sa nu pierd concertul, am abandonat masina in munti si am continuat drumul cu ajutorul unei ocazii si apoi cu autocarul care ne-a lasat chiar langa Piata Mare, locul unde se intampla festivalul.

Cand am ajuns la casa sa schimb voucherele pe bilete, fata de la casa intreba pe cineva daca e sigur ca mai vrea bilet pentru ca mai este o singura trupa si se termina … iar el ii spune amuzat ca tocmai de aia doreste!. Probabil in acceptiunea unora concertele sunt toate la fel, distractie, ca doar la toate e montata o scena si se canta. Ma refer aici si la personajele pe care le voi descrie mai tazriu.

In fine, am intrat si in timp ce se faceau sound check-ul am avut ragaz sa iau o bere. Mi-a placut foarte mult ca erau o groaza de standuri cu bere si racoritoare in toata piata si nu trebuia sa stai la o coada imensa pentru asta. Cand vor intelege ca fac mai multa vanzare cu mai multe puncte decat cu 2-3 la care trebuie sa se inghesuie tot puhoiul de oameni?

Multimea fiind destul de rasfirata nu ne-a fost greu sa ajungem mai in fata, asteptand cu emotie sa inceapa concertul. Trupa incepe in aplauze si Aaron este si mai intens aplaudat… pacat ca n-am ajuns mai deveme… am inteles ca s-au plimbat prin piata, a dat autografe, au facut poze. Dar astea nu conteaza. Acum ne pregateam sa exploram intensitatea pieselor marca My Dying Bride. Se aud primele acorduri de la Your River care pregateste atmosfera gotica, inalta si solemna.


Trebuie sa recunosc ca nu la toate piesele am recunoscut imediat titlul, desi la toate cunosteam liniile muzicale si o parte din versuri. Nu este ciudat? Sa cunosti o piesa atat de bine, sa o canti impreuna cu trupa si cei din jur si sa nu mai stii cum se numeste. Dar nici nu-mi pasa pentru ca nu eram acolo sa fac vreo enciclopedie. In general, cand iti place o piesa primul lucru care il retii este linia melodica, incluzand aici acorduri, riff-uri, ritmuri, etc … apoi fara sa-ti dai seama incepi sa murmuri si sa retii din versuri … iar abia dupa aceea tii minte titlul piesei. Asa se explica de ce de multe ori stiu bine cate o piesa dar nu-mi amintesc numele ei.

Insa, nu aveam cum sa nu recunosc piesa Like Gods of The Sun. Toata lumea s-a desteptat din solemnitatea creata printr-o rafala de plete zdruncinate in toate partile … doom nene, intens… si iar pasaje mai lente, delirante. Cu ochii pe jumatate deschisi eram in extraz muzical. Se vorbeste uneori de stari orgasmice muzicale pe care le poti atinge ascultand muzica. Eram intr-unul din acele momente. Trupul ti se incordeaza, nu te mai intereseaza ce se intampla in jurul tau, fiecare muschi vibreaza pe linia melodica, esti doar tu si piesa, starea e de placere infinita. In mod genial de bine potrivit a urmat The Darkest Skies, ca si cum ar fi fost una si aceeasi piesa. Asta e una din acele multe piesele care dezvolta obsesiv o formula muzicala pe tot parcursul piesei, schimbata de cateva ori in mai multe ritmuri si forme, incat te face sa-ti iesi din minti si sa-ti fie imposibil s-o uiti. La urmatoare auditie esti deja sclavul piesei. Cam asa percep eu My Dying Bride. Tematica versurilor din piese nu prea o urmaresc. Temele de dragoste trista si de dumnezeu negasit nu ma mai reprezinta demult. Ele au devenit insa un instrument nelipsit pentru ca fac parte din piese si nu ai cum sa nu le asimilezi. Nu urmaresc neaparat la My Dying Bride sensul cuvintelor legate in versuri, luate impreuna, ci sensul cuvintelor in sine, tratate separat, ca instrument esential in constiinta proprie a pieselor.

Avid si dependent de placeri muzicale, am inaintat ceva mai in fata, aproape de gard. Aici insa era ceva mai greu sa ramai conectat. Cativa betivi ma salutau de parca ma cunosteau de-o viata, faceau putina zarva in jurul lor, incercau sa faca un fel de pogo (?!), se fataiau de colo colo, tipau si zbierau dar pe langa contextul pieselor. Altii mai incolo stateau la taifas despre ce-au mai facut vara asta …. diverse prostii. Ce dracu cauta astia aici? Este adevarat ca acestia erau cam 5%, dar suficient cat sa-i bruieze pe ceilalti 95%, mai ales in momentele mai lente si grave ale pieselor. Cand era mai misto, totul se rupea intr-un tipat sau intr-o impinsatura de-a oamenilor mult prea veseli de langa mine. Acum, nu credeam ca o sa ajung vreodata la un concert de metal sa ma deranjeze asta, faptul ca unii se imping de colo colo … dar aici chiar nu era deloc cazul. La inceput am crezut ca sunt doar beti si se bucura de concert, dar pe parcurs am realizat ca de fapt sunt complet idioti. Enervat, l-am impins mai urat pe unul si-am tipat la el sa termine dracu odata cu fataiala. Atat i-a trebuit … probabil exact ce vroia … pai stai sa vedem … ce vreu eu de la el … probleme … panarama. Mi-am dat seama ca atat astepta sa aiba un motiv de zarva si discutii nesfarsite. Ma mira insa ca cei de langa, de asemenea vizibil deranjati de ei ii lasau totusi in pace. Ar trebui sa existe totusi o atitudine.. cei 5% sa fie alungati rapid din fata de cei 95% care au venit pentru concert si nu pentru distractie si panarama. Ne-am mutat mai spre centrul scenei dar nu stiu de unde au iesit alte animale de oameni care vorbeau si radeau intr-o veselie de parca erau la nunta, asezati totusi in fata, dar evident neinteresati de concert. Enervat mai rau si de astia am zis ca voi cauta totusi un loc in care sa pot urmari cum trebuie concertul. Cativa metrii mai incolo am regasit atmosfera care trebuie sa existe la un astfel de concert si parca pur si simplu am reintrat in alta lume.

For you facea ravagii in mintea mea. Se vedea ca si in mintea celoralalti care acultau, foarte multi cantand pasionati vers cu vers. Aaron se lasa chinuit la propriu, fizic, de linia apsatoare a piesei. De multe ori eram atat de absorbit de intensitatea si profunzimea pasajelor incat nu mai urmaream ce se intampla pe scena. Si uite asa l-am gasit pe Aaron la sfarsitul piesei, pe jos, pe scena, pierdut si anihilat de propria-i creatie. Like Gods of The Sun este fara indoiala albumul meu preferat de la MDB.

She is The Dark ma arunca in alt delir. Admir foarte mult inpiratia si creatia muzicala a trupei. Muzica lor e obsesiva, intensa, dramatica, morbida, devastatoare! Iti chinuie mintea! E otravitoare! To Remaind Tombless imi continua starea. Cat pot sa iubesc trupa asta! Urmeaza The Cry of Making si dramatica My Body, A Funeral. Are loc un bis elegant, si dupa aia traim 10 minute fantastice de The Dreadful Hours… Concertul se termina cu promisiunea ca vor reveni.

A fost un concert ritualic pe care l-am trait puternic clipa de clipa, s-a auzit foarte bine, ma bucur ca am fost prezent si voi merge sa-i revad oricand voi avea ocazia. Imi place la MDB ca au o discografie bogata si sunt mereu in plina creatie, care nu pare sa se atenueze niciodata de-a lungul albumeleor, sau sa devina mai fada, ci dimpotriva.

Mi-am mai luat 2 albume sa le adug la colectie si astept cu interes albumul in lucru A Map Of All Our Failures. Am inteles ca nu vor coninua pe linia ultimului album Evinta, adica fara instrumente metalice, care mi se pare mai degraba un album de-al lor mai personal si mai dificil de ascultat. Cred ca sunt in asentimentul tuturor cand spun… bine ca n-au cantat nimic din el.

Am mai facut o tura prin Piata Mare si Piata Mica din Sibiu, bucurandu-ma de aerul medieval si atomsfera calda de acolo, ne-am cazat la un hostel central din Piata Mica la un pret, zic eu, decent (55 ron) iar ziua urmatoare dupa ce am mai dat o raita prin Sibiu, am revenit la probleme mai tehnice si realiste, cum ar fi masina abandonata in pustietate, drumul spre casa, si altele.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

Scris de: Ciprian , 19 august 2012

Ultima modificare: Ciprian , 20 august 2012


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.