Dupa o pauza destul de lunga, am reusit sa ajung din nou la un concert bun. De cand cu Private Hell in apropierea casei, mi-e din ce in ce mai usor sa merg la concerte. Din pacate, lucrurile bune se anuleaza cu cele rele – detalii la sfarsitul textului.

Pe la 8:15 am plecat de acasa, stiind ca showul a fost anuntat ca incepe la ora 8:00. De obicei nu se intampla sa inceapa la timp nici un concert de metal/hardcore/punk/etc, dar de data asta a fost una din “zilele alea”, pentru ca dupa ce am ajuns, in jur de 8:30, a inceput sa cante prima trupa a serii. Insa inainte de a scrie despre trupe trebuie sa specific o chestie: e prima oara – si sper sa fie si ultima – cand scriu o recenzie cu o singura mana, dupa ce am facut o entorsa nasoala la mana stanga. Tot asta e motivul pentru care nu m-am bagat in moshpit, desi ma cam ardeau talpile sa o fac.

Si cum ziceam, au venit primii baieti pe scena, oradenii de la Crosshair, o trupa de deathcore cu ceva influente Roots (Sepultura). Fiind primii in fata publicului, asa cum se intampla foarte des, nu prea au avut parte de animatie in fata scenei, desi ei s-au chinuit din rasputeri sa faca ceva. Abia spre sfarsitul “recitalului” lumea a inceput sa sara si sa se impinga cat de cat, semn ca trupa n-a facut eforturi degeaba.

Apoi ne-au cantat tipii de la Breathelast, trupa ceva mai cunoscuta in cercurile metalice bucurestene. Desi nu sunt genul meu, trebuie sa recunosc ca se descurca bine la capitolul “entertainment”. Deja pe la a doua piesa lumea era pe jos, cautandu-si adidasii, unii urcau peste public sa atinga tavanul, iar altii alergau de zor in cercuri, parca incercand sa prinda pe cei din fata. Ce sa zic, au fost foarte OK si asta e un lucru foarte bun.

Citeste articolul “Incantare spirituala in iadul privat” →