Partizan @ Control, 21 decembrie 2012
Acum cateva zile, fara sa planuiesc, am ajuns in Control la concertul unei formatii despre care uitasem ca mai exista, Partizan, adica Timpuri Noi, ceva mai industriali si mai recenti. S-a tinut in noul Control, la 2 pasi mai incolo de cel vechi. Sala de concert era desprinsa dintr-o alta epoca, arata ca acel camin de cultura de la mine din sat, fara buget pentru decor, cu globul ala de anii ’80 si lumini colorate care se rotesc mereu. Nu stiu cat de intamplator era sau nu asta dar atomsfera era retro, parca tocmai se terminase revolutia.
Mi-am adus aminte cat de des il vedeam pe Artan la concerte acum o mie de ani. Dar nu numai la concerte, il intalneam atunci peste tot prin Bucuresti. La piata, la metrou, in trafic, oriunde. De curand l-am revazut la Peninsula cand reunise Timpuri Noi … si acum Partizan.
Erau anuntati la ora 10 dar au inceput dupa 11: Drumul spre lumina, trece prin uzina … cu Artanu’ si Razvan Moldovan, fondatori Timpuri Noi, Florin Barbu tot de acolo, Ionut Croitoru si un perete de mozaic sau gresie alba in spate.
Mi se parea cel putin ciudat cum de la un concert asa de metal si violent la care am fost cu o zi inainte m-am teleportat aici in ‘sala Berlin’ dinaintea erei noastre. Ma intrebam daca mai au ceva nou de spus cei ramasi din Timpuri Noi… mai sunt ironiile si versurile lor amuzante? Ei sunt primii care au inceput sa cante muzica de cartier, inaintea raperilor din romania si tot ei au produs primele piese industriale romanesti ceva mai tarziu. Nici nu stiu daca au mai fost alti industriali romani dupa… Sunt mainstream? Da, dar au venit direct din underground la sfarsitul anilor 80, au fost interzisi de comunisti pentru muzica indecent socialista si au cucerit prin versuri subtile si amuzante.
Concertul a fost sustinut si de unele piese din repertoriul Timpuri Noi, cantate in maniera industriala. “Becul” a fost cantat de toata sala, iar “Mistretul” a fost delirant. Artanu’: “Ce sa va mai spunem, ca asta nici nu e de craciun, dar ce e de craciun?” M-am bucurat sa aud si piesa asta cantata diferit si cu acelasi umor… haide, haide, haide, ho… per-fect… per-fect… de craciun, de craciun… per-fect… per-fect …
Publicul s-a bucurat si a cantat pe piesele Partizan, proiect industrual unde sunt luate la misto cu talent si ironie temele maneliste recente: “femei” – Am cu ce (fata mea este model), “banii” – piesa Banii, “dușmanii” – Dusmanie, “macho” – Papusa Masculina, “mercedes, vile” – Lumea Tacerii, “șmecherii” – Deplasarea Obiectelor … si altele. Si-au jucat excelent rolul ironizand mereu atitudinea acelor oameni “boss” cu jeep-uri, bani, femei si dusmani. Printre piese cei din trupa mai urlau la public “Buaeeeei, Buaeeeei!” iar publicul raspundea la fel. Stiti acel bueeeei, nu? Se aude prin tot Bucurestiul, cum peste tot.
Nu au omis cele mai interesante teme despre “cica laca cichi cea”, despre “alte alea”, despre combinatii, mercedes, bratari, lanturi de aur si iar femei, bani si dusmani. Si iar Bueeeei! Bueeeei!
Imi placeau o parte din oamenii din sala de concert, dar pe parcurs s-a aglomerat si au aprut si cei iesiti in oras la distractie, unii le-ar spune “hipsteri”, aia care poarta basmaua legata de gat. Oare basmaua asta poate fi sustinuta de subcultura punk sau post punk, presupunand ca acestea ar mai exista?
Ar mai fi de spus ca eu personal iar n-am scapat de gluma cu apolipsa. Adica, apocalipse sunt mai multe in fiecare an… nu inteleg de ce asta dintr-o data e mai speciala decat toate celelalte si toata lumea vorbeste si glumeste pe seama ei.
Dupa concert, asa cum se intampla mai mereu in Control, au urmat niste new wave-uri de anii ’80. Cam asta a fost concertul Partizan, ritmuri si sunete industriale interesante, au fost sarcastici si au emanat umorul lor ca pe vremuri.
