7De ceva vreme (cam multa) tot am spus ca scriem impreuna un articol despre “scena” de la noi si asta pentru ca vedem pe zi ce trece cum se degradeaza acest concept. “Scena” nu poate avea o definitie clara, dar din punctul meu/nostru de vedere e o chestie alcatuita din publicul si trupele care asculta un anume gen de muzica si de cei care se implica in sustinerea acestui fenomen. In analiza de fata o sa vorbim despre “scena” hardcore + metal. In unele momente aceste doua genuri muzicale o sa fie separate, dar la modul general vom discuta despre ambele impreuna, pentru ca de multe ori se confunda publicul de la un gen cu cel de la al doilea. Cum va veti da seama, aceasta e o parere subiectiva despre fenomen, e parerea noastra si nu ne propunem nici un moment sa fim obiectivi pentru ca nu prea se poate.
Vom imparti analiza pe trei categorii: trupele, publicul si organizatorii de concerte. Fiecare are bunele si relele sale si fiecare se completeaza una pe alta.
Trupele
Intotdeauna am avut destule trupe la noi, dar nu multe din ele au rezistat. Din multele trupe care s-au format dupa 1989, doar putine din ele au rezistat si din acestea foarte putine au avut ceva de spus. Daca la inceputul anilor ’90 a fost o explozie de formatii, cu timpul fenomenul s-a mai moderat si au fost si perioade in care ne “rugam” sa mai apara ceva trupe noi, ca ne plictisisem cu cele care existau. Citeste articolul “Unde ne e “scena”?”
Un sfert de secol de Sick Of It All
Poate nu va vine sa credeti, dar o trupa de hardcore (new york hardcore), Sick Of It All, a implinit anul acesta 25 de ani. Nu e o chestie prea usoara, mai ales daca avem in vedere ca au avut doar o singura schimbare de componenta de-a lungul timpului… Si bineinteles ca nu puteam rata ocazia sa-i vad a treia oara, chiar daca n-au venit in Bucuresti. De cum am aflat ca o sa fie concert in Sofia nici nu m-am gandit la altceva decat la faptul ca o sa ajung sa-i vad din nou. Dar nu lungesc povestea; dupa cateva peripetii prin Sofia, am ajuns seara in jur de 20:45 in sala unde se tinea concertul. Afara, pe o terasa, era foarte multa lume – sau cel putin asa mi s-a parut cand am ajuns. Am intrat in sala nerabdatori – eu si Sorin – cu gandul la berea ce urma sa ne opreasca setea, numai ca primul stop a fost la standul cu “marfa”, unde am facut un scan la toate produsele si ne-am gandit cam ce ne-am putea lua. Apoi am avut un mic soc cu berea. Aveau doar Tuborg la 0,33 si costa 3 leva (6 lei)! Am strambat putin din nas, dar ne-am obisnuit cu ideea si am desfacut primele doua beri.
Despre trupe de deschidere nu stiam nimic. Pe net, peste tot unde era scris despre concert, nu aparea nici o alta trupa, iar in Sofia am vazut pe strada la un moment dat un afis miiic pe care erau trecute doua trupe din Croatia. Dupa ce am ajuns in sala si am inceput sa ne bem berile a urcat pe scena una din trupele anuntate pe acel poster mic: Deafness By Noise. Cantau un hardcore melodic, iar vocalul s-a agitat rau pe scena, in multe ocazii avand miscari de Axl Rose. Mi s-a parut un hardcore generic, nimic iesit din comun, iar pana la urma trupa a facut publicul sa se miste cat de cat si sa intre in atmosfera. Sorin a observat – destul de bine – ca trupa incerca oarecum sa copieze Sick Of It All, dar mie mi s-a parut ca fac asta doar pe anumite piese. Nu tin minte exact cat au cantat, stiu doar ca voiam sa treaca mai repede timpul si sa ajungem la momentul important al serii. Numai ca noi ne asteptam sa mai cante o trupa inainte de Sick Of It All, dar dupa ce au coborat croatii de pe scena am vazut ca pe scena a aparut logoul new yorkezilor.
Kultur Shock, we come to take your jobs away!
Pus pe baut si petrecut am plecat marti seara in Control pentru o alta tiganiada punk-rock la un concet cu nomazii de la Kultur Shock. Ca de obicei cand intri in localul asta inafara de afisul cu concetul de la intrare nimic nu tradeaza desfasurarea evenimentului. Ai spune ca intri acolo la fel ca in orice alta zi. Asta pana treci in zona de cantari live. Dar cand sa trecem in zona asta constatam ca usile acolo erau cam inchise desi era ora 9, ora la care era anuntat si concertul, asa ca am mai stat o vreme in zona de playlisturi alternative a barului care nu e rea deloc. Fata de alte baruri bucurestene din sfera asta a amuzicii alternative care repeta aceleasi piese pana la devalorizare si apoi pana la repulsie, Control-ul are meritul sa nu te enerveze cu aceleasi piese puse la nesfarsit.
Citeste articolul “Kultur Shock, we come to take your jobs away!”
Gogol Bordello, punk cu vioara si acordeon
In sfarsit Gogol Bordello a venit iar in Bucuresti. Nici nu i-ar fi fost greu.. prietena liderului trupei e din Focsani iar casa lui ceva mai sus la “mama Ucraina”. Pe vocalul trupei il cheama Eugene Hütz dar pentru ca se identifica prea bine cu numele trupei mai toti ne referim la el ca … Gogol Bordello.
Nu-mi dau seama pentru ce motiv la unele concerte se aleg cele mai proaste locatii posibile. Ce puteau alege la un concert Gogol Bordello unde se canta gypsy punk? Nimic mai ‘potrivit’ ca … Sala Palatului. Puteau la fel de bine sa aleaga Teatru National sau de ce nu chiar Opera Romana. Nu-mi imaginez cum poate exista un concert Gogol Bordello fara spatiu de desfasurare si mai ales si mai presus fara alcool, acesta fiind un ingredient de baza la o astfel de intamplare. Citeste articolul “Gogol Bordello, punk cu vioara si acordeon”
Negura Bunget, Varstele Pamantului
Asteptam de ceva timp un concert Negura Bunget. S-a intamplat intr-o joi in Silver Church unde cand am ajuns am aflat ca urmau sa cante 70 de minute. Am prins ultimele piese de la Sincarnate care mi-au sunat destul de ok pregatind bine atmosfera pentru ce urma sa se intample.
Am inceput sa ma objnuiesc cu Silver Church, si chiar sa-mi placa locul de data asta. Probabil din cauza absentei fetelor cu promotii obsesive la tigari si orice, ori mi se pare mie ca decorul a devenit ceva mai funebru potrivindu-se cu tema concertului, ori probabil datorita starii de spirit, acum locul parca deveni-se mai primitor. Aprovizionandu-ma mult prea des cu berea vanduta doar la ‘fiola’ (300 ml) in asteptarea concertului ne-am gasit locul undeva mai spre scena printre cei aproximativ 300 de oameni veniti.
Citeste articolul “Negura Bunget, Varstele Pamantului”
Cei pe care zeii nu prea ii inghit (si invers)
O duminica plina de zapada prin tara si un concert care a intarziat vreo doua ore din cauza numitei zapezi, instigatoare la haos pe drumurile patriei.
Dar asta nu mai conta pe la ora 8, cand am ajuns prin Silver Church. La o prima vedere, localul arata a orice mai putin loc de concerte metal- cu toate candelabrele, vitrinele, sfesnicele cu lumanari etc. Dar asta n-a deranjat in mod real pe nimeni, cred, din moment ce sala e spatioasa, cu o capacitate mare, cu garderoba si toate celelalte lucruri care-ti fac concertul mai placut. Singurul lucru scarbavnic este berea la 0.33 (doar in “formatul” asta se gaseste) la 5 lei bucata. Dar sa trecem peste.
Cand am ajuns in club, Darkrise tocmai terminau de cantat. N-am prins, deci, foarte mult, doar vreo 2 piese de death metal in stil old school. De remarcat, la sfarsit, solistul lor a tinut deasupra capului un steag al Romaniei pe care l-a aruncat apoi in public.
Citeste articolul “Cei pe care zeii nu prea ii inghit (si invers)”
“Ne place sa ne jucam cu mintile oamenilor” – interviu cu Deliver The God
(Interviu mamut realizat in aer liber la finalul concertului din Cage Club)
3B: Cine sunteti voi?
Alinesku: Noi suntem Deliver the God, din Brasov. Suntem 5 in trupa. Langa mine este Silviu, vocalul. Eu sunt unul din chitaristii trupei. Desi voi ne vedeti pentru prima oara, noi am mai fost in Bucuresti. Cred ca este a sasea oara.
3B: Care ar fi stilul trupei?
Alinesku: Stilul nu il definim noi, il defineste lumea.
Silviu: Daca tot vreti un nume pentru stil, e o combinatie intre hardcore si death metal, dar mai sunt multe alte influente… si melodic death…
Alinesku: Lumea zice ca sunetm deathcore…
Silviu: Sa il numim deathcore, atunci.
3B: Cum a inceput prima voastra piesa, am sesizat riffuri de melodic, dupa care, la cateva secunde a urmat un breakdown. Apoi iar melodic, iar breakdown…
Alinesku: Corect, cam asta e amprenta pe care o avem…
Silviu: Ne place sa ne jucam cu mintile oamenilor! Citeste articolul ““Ne place sa ne jucam cu mintile oamenilor” – interviu cu Deliver The God”
Deliver the dick before dissapearance
A saptea zi a noului an a insemnat si primul concert, fiind un debut in forta din acest punct de vedere, dupa cum veti citi. Cage a fost bodega clubul a avut onoarea sa deschida anul concertistic, punand la dispozitia metalistilor un meniu mai “modern”(in lipsa de alt termen) din punct de vedere al stilurilor cantate de cele trei trupe.
Clubul era destul de gol pe la ora 21, atunci cand am ajuns acolo. Am venit insa la fix, pentru ca exact la vreo 5 minute a intrat pe scena prima trupa a serii- Days Before Disappearence.
Mosh Berila
Satan Klaus Metal Party, Cage Club, 18 decembrie, Bucuresti
Cu ocazia sarbatorilor de iarna, am zis sa merg si eu la un ultim concert pe 2010. Am profitat si de faptul ca evenimentul avea loc la 200 de metri de casa asa ca sambata seara (opspe’ decembrie) am facut jonctiunea cu Ursu’ in clubul Cage. Al treilea betiv de serviciu a lipsit (din motive de 2 lei), dar Tase si gasca lui de betivi veseli au contrabalansat situatia. Deja trotilat dupa un chef anterior, aterizasem in club cu gandul sa nu consum alcool. Dar, vazand zecile de gaturi insetate si mainile harnice care duceau sticle la gura, am cedat tentatiei si m-am pus pe treaba. Adica l-am pus pe Tase sa-mi aleaga niste bauturi exotice din lista pusa la dispozitie de gazde. Inarmat astfel cu “intaritoare”, m-am asezat strategic in fata scenei ca sa vad ce se petrece.
Gheata a fost sparta de baietii de la Days Before Disappearance (sper ca asa se scrie). Citeste articolul “Mosh Berila”
Postat în:
Cronica de concert|
Etichete:
Agathocles,
Coprostasis,
Days Before Disappearance,
Eufobia,
Mediocracy,
Mizerere,
The Arson ProjectDeath(fuckin’)drive au DVD
Dupa saptamani intregi in care am fost bombardat cu mesaje promotionale de la Pixy si Deathdrive (pagina de facebook), am ajuns in Fabrica sa asist la lansarea primului lor DVD (sper sa nu fie singurul). Cand am ajuns acolo era foarte putina lume si am ramas surprins. De obicei se mai aduna lumea, mai ales ca e iarna si e rece, iar la un concert metal/hardcore se incalzeste publicul. Dar sa trecem peste problemele astea cu prezenta la concerte, ca deja se stie cum e…
Primii care au urcat pe scena au fost Psychogod. Din pacate pentru ei, fiind prima trupa de deschidere, au avut un public nu prea numeros: la un moment dat chiar am numarat lumea din sala si erau doar 30 de oameni. Baietii incearca sa cante o combinatie de death metal/grindcore cu ceva hardcore (foarte putin), dar nu prea le iese. Fiind la inceput de drum nici nu ma asteptam sa fie o trupa WOW, iar la capitolul instrumentatie mai au ceva de munca. Vocalul, in schimb, a fost super tare! Si asta nu pentru ca e o tipa, ci pentru ca chiar are o voce super buna de death/grind. Daca si restul trupei ar face progrese, cred ca pot ajunge destul de departe. Un moment interesant in “recitalul” lor a fost piesa la care au avut invitat pe un anume “Poetul” care a dat cateva rime bune pe una din piesele lor si chiar a sunat bine.
Citeste articolul “Death(fuckin’)drive au DVD”
