Quo Vadis, o trupa – dupa parerea mea – dintre cele mai bune din noul val de death metal tehnic/progresiv, a concertat ieri in Live Metal Club, acesta fiind primul lor concert in Romania, urmand inca unul la Cluj. Albumele lor din studio suna excelent, asa ca am fost incantat de faptul ca am sa asist pe viu la un concert de-al lor. Sigur, au lansat si un album live, dar altceva e cand asculti la boxele unui calculator un concert si alta e cand esti acolo.
In LMC am ajuns pe la 20 si ceva, la timp pentru a prinde ultima piesa a primei trupe care a concertat (si de al carei nume nu sunt sigur – Iluminati?). Aceasta ultima piesa era de fapt cover dupa piesa “Mother man” de la Atheist, ceea ce nu mi-a displacut deloc.
Aproape imediat a intrat Spectral, a doua trupa, autohtona, care canta death metal. Cam tot pe atunci a ajuns si Ursu’. In ceea ce-i priveste pe cei de la Spectral mi-am pierdut repede concentrarea deoarece n-am remarcat nimic special la ei in afara faptului ca solistul exagera cu incercarile de a parea cat mai brutal. In rest, eram si putin obosit deci nu prea am dat mai deloc atentie la ceea ce se intampla pe scena.
Dupa cei de la Spectral au intrat Taine. Prima jumatate a prestatiei lor am petrecut-o pe afara ca sa-mi mai revin din somn si sa savurez in liniste o bere. Am intrat inapoi cam pe la jumatea recitalului. Pe Taine i-am mai vazut si cu vreo 3 luni in urma, in deschidere la Napalm Death. Atunci mi s-au parut foarte crispati pe scena, poate si din cauza numelui trupei pentru care deschideau sau poate e doar imaginatia mea. Pe de alta parte, Becker Brau e o locatie care numai concerte metal nu-ti inspira si-ti poate taia din start orice avant. Oricum, aseara mi s-au parut mult mai destinsi, mult mai energici. Atmosfera a fost una placuta, sunetul a fost bun, iar piesele pe care le-au cantat au fost destul de placute auzului. Vocalul a fost si el mult mai comunicativ decat acum 3 luni, facand si cateva glume pe seama subiectului arhidiscutat de 5 zile incoace- “frigigi”(free gigi). Oricum, atat cat am prins eu din recitalul lor, mi-am schimbat mult in bine parerea despre ei. E adevarat ca a fost mult mai oportun ca ei sa cante in deschidere la o trupa pe felia lor, decat la una de grindcore.
Cam dupa o jumatate de ora a venit in sfarsit si evenimentul principal – Quo Vadis. Atmosfera s-a animat inca de la intrarea muzicienilor (cu adevarat muzicieni) pe scena. A urmat un intro scurt (un fel de tacere inaintea furtunii) apoi – Silence calls the storm, de pe ultimul album. Asa cum mi-am inchipui dinainte, Quo Vadis nu sunt genul de trupa la care-ti vine sa dai drumul la mosheala fara oprire sau sa dai din pleata (sau chelie) permanent. De multe ori esti tentat sa ramai nemiscat doar pentru a admira tehnica cu adevarat remarcabila a acestei trupe. Doi chitaristi care fac minuni pe corzi, o basista (romanca) cu nimic mai prejos si un tobar care manipuleaza impecabil setul de tobe, pe niste ritmuri deloc banale. In total un asalt de progresiv, tehnicitate cu destul melodic.
Vocalul a stiut (deloc surprinzator pentru o trupa din afara, indiferent ce inseamna acest “afara”) sa pastreze atmosfera la o temperatura ridicata, oricand aceasta dadea semne ca ar vrea sa se mai raceasca. La un moment dat a organizat si un mic wall of death (sper ca la Brutal Assault sa prind vreunul ceva mai mare). De asemenea, basista romanca – Roxana – a adresat cateva cuvinte publicului.
In rest s-a dat din cap, au fost si unele momente de moshpit, cam cate pot exista la o astfel de trupa, dar peste toate ramane un spectacol de nota 10 din partea trupei. Trebuie totodata spus ca sunetul a fost la randul lui de nota 10. Cred ca cel mai bun sunet (impreuna cu The Ocean) din cate am asistat in LMC.
Ca sa zic cateva si despre setlistul trupei. Au cantat piese de pe toate cele trei albume, dar mai mult de pe Defiant Imagination (ultimul). Din ce retin eu: Silence calls the storm, In contempt, Break the cycle, Dead man’s diary, Fate’s Descent, Tunnel effect, Legions of the betrayed, Hunter-Killer, To the bitter end, Let it burn, On the shores of Ithaka, Absolution. E posibil sa fi uitat cateva.
Dupa cum se poate vedea, cam tot de pe Defiant imagination (mai putin interludiul ‘in articolo mortis’ si outro-ul), dar si destule de pe Day into night.
Oricum, dupa concert am facut poze cu toata trupa, am vorbit putin cu Roxana care ne-a zis ca a fost eleva la liceul de muzica Enescu inainte sa plece in Canada (o romanca fericita, care vine in Romania doar cand trebuie sa tina un concert), am aruncat in fuga inca o bere pe gat si am plecat acasa. Per total, o seara care mi-a lasat o impresie placuta. Quo Vadis – o trupa care trebuie vazuta live cand exista ocazia.
Galerie foto:
