1Betivul nr. 4 (cel care nu vrea sa scrie) ne-a trimis la redactie trei clipuri de la concertul bulgarilor de la Odd Crew, concert care a avut loc in Ageless pe 11 Mai. Aveti placerea sa le vizionati mai jos. Multumim, Tase!
Dark Tranquility @ Arenele Romane, 3 mai 2013
Aseara am fost la al treilea concert Dark Tranquillity, ultimul intamplandu-se acum doi ani. Am juns acolo pe la ora 8 unde m-am intalnit cu o buna partenera de bere si concerte. Parcul era complet pustiu, de chiar si eu m-am speriat daca nu cumva am gresit data concertului. Nici n-am intrat bine, ca un pusti incerca sa ne convinga sa ne inscriem in fan clubul trupei, dar l-am refuzat politicos. Intrarea era pustie, iar in cortul din Arene era aproape gol, estimez ca erau maxim 100 de oameni. La microfon o duduie incerca si ea sa-i convinga pe cei cativa de acolo sa se inscrie in fan club.
Citeste articolul “O alta tranchilizare intunecata”
Cu ceva intarziere, va oferim si cateva filmari de la colaboratorul nostru in ale betiilor si nu numai, Tase. Here we go:
Straight Opposition (Pescara Hardcore) @ Private Hell Club, 28 aprilie 2013
Dupa mai bine de 4 zile am reusit sa scriu si eu cronica la concertul asta. Dar nu din vina mea, ci din cauza de tastatura defecta (asa e cand ai copii care varsa tot felul de chestii pe birou). Faza e ca odata ce aburii betiei s-au evaporat s-a dus cu ei si putina bruma de amintiri pe care o aveam, asa ca o sa fie o recenzie cat se poate de aproximativa. In fine, sa revenim la treburie noastre: nici ca se putea un loc mai bun sa organizezi un concert al pescarilor hardcoristi decat Private Hell Club, situat intr-una din zonele cu cea mai mare densitate de pesti din Bucuresti (si nu ma refer la apropierea de Dambovita). Citeste articolul “Pescarii si pestii”
Postat în:
Cronica de concert|
Etichete:
First Division,
Nevergoinghome,
Sinscape,
Straight OppositionDupa o lunga asteptare, aseara am avut ocazia sa-i vad in carne si oase pe suedezii de la Cult of Luna, una din trupele pe care le-am ascultat intensiv in ultimii ani. Pe langa asta, abia asteptam sa-i vad din nou pe The Ocean, dupa 5 ani! Luasem bilete pentru mine si grupul de betivi/betive inca din ianuarie si am cam numarat zilele ramase pana la concert. Si nu degeaba, chiar a meritat asteptarea. Dar, sa trecem la povesti – am ajuns la Silver Church pe la 20:10, stiind dinainte ca trupele vor incepe sa cante fix la 20:00. Imi pare bine ca s-a intamplat si chestia asta: un concert de metal facut “la program” si care s-a si intamplat sa se respecte.
Deja cand am ajuns, pe scena cantau australienii de la Lo!, o trupa pe care nu am ascultat-o inainte, fix pentru ca voiam sa-i aud prima oara in concert. Trupa suna bine, dar nu sunt chiar pe gustul meu. Au avut cateva momente in care am dat din cap pe ritmurile lor, dar cam atat. Din pacate pentru ei, fiind trupa de deschidere, publicul nu s-a manifestat prea mult, desi se stransesera destul de multi spectatori in fata. In timp ce cantau, mi-am achizitionat un hanorac genial de la The Ocean, si am impartit cateva ciocniri de sticle de bere cu prietenii. Am tras cu totii concluzia ca e o trupa care merita ascultata si care suna bine. Citeste articolul “Cult of The Ocean”
Nu scriu de obicei despre toate concertele la care merg dar cel de aseara merita mentionat. Din comoditate si pentru ca de obicei concertele incep cu intarziere am ajuns si eu mai tarziu, direct la Melechesh.
Desi, am venit cumva hotarat sa nu-mi placa aceasta trupa, acordurile lor orientale puse pe un black metal bine executat nu m-au lasat indiferent. Spun ca nu as fi vrut sa-mi placa deoarece nu-mi plac temele excesiv de mistice si oculte abordate de ei. In sala mirosea a tot felul de betisoare parfumate sau cine stie ce se ardea. Citeste articolul “Vader si nebunie morbida in Fabrica”
Mediocracy, Deadeye Dick, Abnormy’N’Deffect @ Ageless Club, 5 aprilie 2013
Repede sa scriu o cronica inainte sa ma trezesc: din decembrie, de la Vrajitoria, n-am mai bagat un concert, asa ca a a fost un adevarat eveniment faptul ca a coincis un plecat mai devreme de la munca cu o rockereala autohtona. De fapt, a fost atat de devreme plecatul ca am apucat sa bag repede cateva beri inainte de a accede in incinta Agless Club-ului din Serban Voda. Si asta e de bine, pentru ca am fost intr-o dispozitie extrem de buna de la inceput si pana la sfarsit. Mi-a placut clubul: canapele, curatenie, bere la draft, am fost atat de bine dispus, incat inceputul concertului l-am vazut “like a bo$$” de pe canapea, de mai aveam putin si ma lua somnul. Citeste articolul “Defectiune absolut normala”
Plictiseala venita dupa o iarna fara prea multe concerte ma face sa incerc sa ajung la cat mai multe show-uri posibil, desi am si ratat cateva in ultima vreme. Dar, vorba aia, cu cat imbatranesti, cu atat iti piere cheful de prea multa distractie – probabil asta e si problema mea. Si oricat am zis eu in gluma baietilor de la Proof ca m-am saturat de ei, adevarul e oarecum aproape. Insa n-am ajuns inca in momentul in care n-o sa mai am deloc chef sa-i vad. Asa ca, impreuna cu un coleg, am luat-o usurel spre Fire in seara ploioasa de miercuri, 3 aprilie, unde urmau sa-si inceapa mini-turneul prietenii mei de la Proof si Deathdrive. Alaturi de ei au cantat in deschidere doua formatii interesante, pe care nu le mai auzisem/vazusem.
In jur de ora 20:15 am ajuns in Fire, loc in care nu mai fusesem de vreo 2-3 ani. Prima surpriza placuta a fost ca au schimbat mesele alea mici si ingramadite cu unele inalte, ca de bar, care sunt inconjurate de scaune la fel de inalte; mi-a placut. A doua surpriza a venit putin mai tarziu, dupa ce cantasera primele trupe si m-am dus pana la buda sa-mi eliberez vezica: WOW!!!! CE BAIE CURATA!!! CE PISOARE MODERNE!!! Da, culmea, nu mai era cloaca aia oribila de acum cativa ani, unde iti era si frica sa intri de mizerie ce era. Pana acum nota 10 pentru Fire.
Ce-am scris mai sus a fost un fel de intro – partea I. Urmeaza partea II cand ma salut cu lumea, imi iau o bere si stau la taclale cu prietenii si cu colegul de munca. Toata chestia asta a durat cam jumatate de ora, dupa care am auzit tobele si chitarile de pe scena si ne-am mutat cu tot calabalacul (un punct minus pentru Fire ca nu a deschis garderoba) undeva in fata mixerului. De obicei acolo e cel mai bine sa stai daca vrei sa intelegi ceva din muzica celor din fata. Citeste articolul “Brutal Night in Fire Club”
N-am chef sa scriu despre concertul asta, si nu pentru ca nu mi-a placut, ci pentru ca mi-e lene. Am facut, totusi, niste poze, asa ca dati un click mai jos sa le vedeti.
Our Ceasing Voice @ Control, 27 februarie 2013
Să scriu? Să nu scriu? Am cam tras chiulul de la concerte în ultimele doua-trei luni, așa că…parcă mă trage conștiința de mânecă să și scriu, dacă tot m-am mișcat la eveniment! Cu întârziere de câteva zile bune dar…na, să zicem că a trebuit să mă reculeg după câteva ore faine.
In fine, miercuri seara am luat parte la o post-rockereala pe cinste, de care mi-am dat seama atunci că îmi era dor. Eu nu m-am interesat înainte (nici măcar acum nu știu nimic oficial) la ce ora ar trebui să înceapă concertul, deci recunosc că vorbesc din ce mi-au zis alții. Cică la 8. Ochei, douăchei, pe la 8:15 mă afișez (mă fac afiș?) la intrarea Berlinului. Ehe, nu vă amăgiți, e doar vorba de noul Control. Românii noștri nici n-au început încă soundcheck-ul și apoi mai urmează și austriecii la probe. Haha, la ce mă așteptam oare? Eh, am intrat în club, mi-am șters cele 3 lacrimi căzute la datorie în lupta cu fumul și mi-am mijit ochii în jur, să-mi dau seama ce-i și cu clubul ăsta, că-mi era străin până atunci. Mi-am luat o bere, am înjurat prețul – că na, unii sunt obișnuiti cu locuri mai studențești (RIP La Jeg) – și am purces la o socializare îndelungată. Nu zic că nu-i bună și asta, dar eram acolo pentru concert, nu?
Copyright 2005 - 2024 - Trei bețivi
Toate drepturile rezervate.
