Dark Tranquility @ Arenele Romane, 3 mai 2013
Aseara am fost la al treilea concert Dark Tranquillity, ultimul intamplandu-se acum doi ani. Am juns acolo pe la ora 8 unde m-am intalnit cu o buna partenera de bere si concerte. Parcul era complet pustiu, de chiar si eu m-am speriat daca nu cumva am gresit data concertului. Nici n-am intrat bine, ca un pusti incerca sa ne convinga sa ne inscriem in fan clubul trupei, dar l-am refuzat politicos. Intrarea era pustie, iar in cortul din Arene era aproape gol, estimez ca erau maxim 100 de oameni. La microfon o duduie incerca si ea sa-i convinga pe cei cativa de acolo sa se inscrie in fan club.
Un anume Tudor Turcu a inceput sa cante cu niste baieti din Germania, zisii eyeSEEred. Se auzea bine si tare, dar nu prea exista public, cei mai multi fiind plecati in vacanta. Cantau un death melodic, pe alocuri cu accente lascive de balade, mi s-au parut cam mediocri, dar mergea pentru incalzire. Aflu ca au incehiat cu un cover In Flames, publicul fiind oarecum multumit.
Parca se mai adunasera inca o suta de oameni, noroc ca se tineau luminile stinse si nu se prea vedea ca este in continuare cam gol.
In fine, au navalit pe scena si Dark Tranquillity cu numitul Stanne topaind de colo colo si stringand cate un “Sweeeet” printre piese. Dar lasand gluma la o parte, s-au descurcat foarte bine, mai ales ca sunetul bine pus la punct i-a avantajat destul de mult. S-a auzit clar si tare, asa cum ar trebui sa se auda la orice concert. Au inceput in forta, cu Terminus, moment in care am uitat ca publicul era atat de putin (aproape inexistent). Mintile celor prezenti zburau pe ritmurile melodice, la fel si mainile sau pletele.
Fata de celelalte trupe din genul lor, imi place la ei ca au un sound foarte black, vocea suna de asemenea uneori extrem de black, desi tehnic vorbind ei canta un death metal melodic.
Au prezentat si cantat o piesa noua The Science of Noise de pe urmatorul album Construct al carui videoclip urma sa fie proiectat la sfarsit. Si iar un “Sweeeet” si piese mai vechi.
Cum nu ma putea opri din baut bere, am tot facut ture intre scena, toaleta si standul cu bere, inhatand si un tricou printre drumuri. Atmosfera era captivanta, iar ce se intampla pe scena nu putea decat sa te cucereasca. In spatele scenei se metamorfozau niste proiectii in diverse forme difuze.
Au cantat si asteptatul Misery’s Crown, ceea ce a accentuat intensitatea concertului. Exact dupa ce am strigat ThereIn au inceput si acordurile piesei in cauza. Piesa asta m-a purtat iar sus, sus de tot, pana pe gardul din fata, de unde am plonjat cu spatele, speram eu intr-un crowd surfing, dar n-am reusit decat sa fac cunostinta cu cimentul, datorita publicului anemic si apatic. In cazatura mi-am “fracturat” usor genunchiul si, se pare, am victimizat si o fata care, nu stiu cum, ar fi lesinat complet. Am alergat eu cu un pahar de apa dupa ea, dar, cand au inceput bodyguarzii sa ma intrebe ce-am avut cu ea, mi-am luat talpasita inapoi la concert. A urmat Final Resistance si totul s-a terminat fara bis. Ce bis ar fi putut sa fie la un public asa lipsa…
Amuzant este ca, dupa ce s-a terminat concertul, duduia cu fan clubul a revenit pe scena si i-a atentionat pe cei care nu s-au inscris in fan club sa paraseasca sala, pentru ca doar pentru cei inscrisi se va proiecta ultimul videoclip al trupei. Acum … ce cacat mai e si asta? Adica mie oricum nu-mi pasa de videoclipuri, dar nu stiam ca suntem in clasa a 7-a aici. Nu particip la promotii si concursuri, nu ma inscriu in partide politice si NU ma inscriu in fan cluburi. In fine, am plecat bolborosind si fumandu-mi naduful cu ultima bere in parc.
