Mediocracy, Deadeye Dick, Abnormy’N’Deffect @ Ageless Club, 5 aprilie 2013
Repede sa scriu o cronica inainte sa ma trezesc: din decembrie, de la Vrajitoria, n-am mai bagat un concert, asa ca a a fost un adevarat eveniment faptul ca a coincis un plecat mai devreme de la munca cu o rockereala autohtona. De fapt, a fost atat de devreme plecatul ca am apucat sa bag repede cateva beri inainte de a accede in incinta Agless Club-ului din Serban Voda. Si asta e de bine, pentru ca am fost intr-o dispozitie extrem de buna de la inceput si pana la sfarsit. Mi-a placut clubul: canapele, curatenie, bere la draft, am fost atat de bine dispus, incat inceputul concertului l-am vazut “like a bo$$” de pe canapea, de mai aveam putin si ma lua somnul.
Pe scena se agitau baietii de la Mediocracy. Au intrat primii pen’ca Mr. Chioreanu tocmai s-a intors dintr-un mega turneu de prin nu stiu ce tari straine si era proaspat coborat din avion. A fost pentru prima oara cand i-am vazut pe baieti si mi-au placut, adica am fost acolo, alaturi de ei. Mi-am dat seama ca pana acum nu au “rezonat” cum trebuie pentru ca eu ma asteptam de la ei sa fie o trupa post-something, dar acum am realizat ca trebuie sa-i iau drept o trupa de hardocre-crust cu niscai grindcore. Si pe segmentul asta au sunat super bine. Cred ca daca vocalul ar “baga” o voce ceva mai aspra, pe o tonalitate mai joasa, ar suna exact la fix. Pentru mine, evident. Iar eu nu sunt un etalon de luat in seama. Oricum, au sunat belea, desi nu au creat “valuri” in fata scenei. Ba chiar Viez a remarcat la un moment dat ca nu e nicio miscare in fata scenei (moshpit and shit) dar nu e nico problema, atat timp cat trupa se simte bine. Si s-a simtit bine, alea cateva piese pe care le-au cantat, desi sunetul nu a fost de mare ajutor (se auzeau tobele alea de parca Parashuta dadea cu polonicu’ in tigai).
Dupa Mediocracy, pe scena au urcat Deadeye Dick, mai vechile noastre cunostinte. Prima impresie: un singur vocal. Pava a lipsit, din motive pe care nu le cunosc. Am auzit la un moment dat un zvon ca nu ar ma fi in trupa. O fi adevarat, n-o fi, habar n-am. Cert e ca pe scena era doar Killy care s-a chinuit sa suplineasca lipsa partenerului de munca. A bagat growl-uri, squeel-uri, yell-uri, clean-uri, tot tacamul. Pacat ca sunetistii n-au fost prietenii lui. Partile de clean (mai ales cele “vorbite”) si cele joase (growl-urile) nu s-au auzit mai deloc. Dar, per total, prestatia DED a fost la inaltime, au fost galagiosi, agresivi, au incercat sa scoale lumea din letargie. Aproape m-au facut sa ma ridic de pe canapea. Aproape. M-am ridicat la un moment dat, e adevarat, dar doar ca sa ma duc la buda, pentru ca se apropia momentul Abnormy’N’Deffect si voiam sa fiu pregatit.
Si bine am facut, pentru ca e nevoie de pregatire pentru ceea ce a urmat. Mai precis, un asediu de grindcore moldovinesc, care m-a catapultat pana aproape de scena (unde am facu un gest eroic si supra-omenesc si am recuperat printr-un sacrificiu extrem o pereche de ochelari ai unui frate roacher). Acolo, haos, frate! Daca pana atunci metalistii bucuresteni au stat cuminti si au savurat linistit acordurile Mediocracy si Deadeye Dick, acum s-au trezit animalele din ei si toata lumea sarea, facea mosh pit, crowd surfing, beer spilling si alte sporturi extreme, de zici ca se daduse dezlegare la pogo si alte nebunii. Eu, pe de alta parte, am preferat sa stau un pic mai in spate si sa admir evolutia la bass a fratelui de peste Prut, Yura. Chiar m-am tras in foto cu el la final, pentru ca merita. E unul din putinii bass-isti autohtoni (da’, stiu, e din Moldova, dar tot autohton de-al nostru e) care m-a impresionat. El si cu tobarul au dus greul recitalului. Si vreau sa-i mai zic vocalului Jizas-like ca nu e corect sa lase tot greul pe umerii lu’ nenea cu par scurt. Adica prima piesa au cantat-o umar la umar, dar dupa aia, nenea Jizas a lasat-o mai moale. In rest, nu mai comentez nimic, jos palaria, grindcore ca la mama acasa: scurt, nervos si la obiect, ca atunci cand veneam de la scoala cu carnetu’ plin de note mici si notitze de la doamna diriginta. Ba chiar imi pare rau ca nu s-au lungit tovarasii mai mult. Cred ca au bagat vreo 45 de minute, inclusiv un fel de bis. Din partea mea puteau s-o tina pana dimineata.
In fine, orice lucru bun trebuie sa se sfarseasca. La plusuri notez locatia decenta si publicul semi-numeros (am numarat ochiometric vreo 70 de persoane). La minusuri bag distanta pana la locul faptei (pentru mine, evident), pretul maricel la bere (8 lei c*rlseberg. 7 lei h*slten) si lipsa tricourilor cu Abnormy’N’Deffect. Chiar am vrut sa-mi cumpar unul. Per total a fost o seara buna, m-am vazut cu prietenii Ursu’, Tase, Razvan et. co, acum imi strang fortele pentru concertul Cult Of Luna / The Ocean de la sfarsitul lunii. Be there, or be square! \m/
