Silence calls the storm

•  

Quo Vadis, o trupa – dupa parerea mea – dintre cele mai bune din noul val de death metal tehnic/progresiv, a concertat ieri in Live Metal Club, acesta fiind primul lor concert in Romania, urmand inca unul la Cluj. Albumele lor din studio suna excelent, asa ca am fost incantat de faptul ca am sa asist pe viu la un concert de-al lor. Sigur, au lansat si un album live, dar altceva e cand asculti la boxele unui calculator un concert si alta e cand esti acolo.

In LMC am ajuns pe la 20 si ceva, la timp pentru a prinde ultima piesa a primei trupe care a concertat (si de al carei nume nu sunt sigur – Iluminati?). Aceasta ultima piesa era de fapt cover dupa piesa “Mother man” de la Atheist, ceea ce nu mi-a displacut deloc.
Citeste articolul “Silence calls the storm”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Bucharest Something Nights 7

•  

Nu stiu de ce se mai cheama “Bucharest Metal Nights”, dar cert e ca sambata seara (14 martie) am fost la un mini-festival in LMC cu muzici diverse, cu public destul de numeros si cu o atmosfera interesanta. Am ajuns in sala inainte ca a doua trupa de pe afis sa inceapa sa cante. Nu stiu nimic despre prima formatie – First Division, asa ca nu pot sa-mi dau cu parerea.

Sorin: pe langa faptul ca la concert urmau sa asiste doar doi betivi (al teilea gasind o scuza emo ca sa nu vina) era cat pe ce sa nu mai ajungem nici noi, din cauza unei pardalnice dureri de masea ce il chinuia pe Urs. Noroc cu sufletul milos care a inventat medicamentul minune Aulin. Chiar si asa, Ursul a fost nevoi sa se trateze toata seara cu suculetz, motiv pentru care observatiile lui sunt mai lucide decat ale mele, filtrate prin aburii alcoolului.

Dwarf Planet e o trupa noua pentru mine. Nu stiam la ce sa ma astept, dar la prima piesa am ramas placut surprins de ceea ce auzeam. Un deathcore modern, dinamic, cu o voce a lui Fane (care mai canta si pe la MG42) foarte buna. A doua piesa a venit si cu a doua voce, a bassistului, care la inceput mi s-a parut ca nu intra bine in “decor”, dar la urmatoarele piese s-a lipit mai bine de ceea ce vor baietii sa ne arate. Cu cat treceau de la o piesa la alta mi-am dat seama ca aud pentru prima oara o trupa de metal din Romania care incearca si altceva decat ceea ce impun tiparele. Partile experimentale, cu ceva solo-uri bine lucrate si plasate, vocea a doua, clara si ritmul sincopat al tobelor sunt semne clare ca se intampla ceva bun cu aparitia acestei formatii pe scena metal de la noi. Sper ca trupa sa continue si sa mai auzim de ei in viitor.

Citeste articolul “Bucharest Something Nights 7”



Moarte cu napalm intr-un local de fite

•  
comments 1

O sa explic imediat titlul in cele ce urmeaza.

img_5419
Personal am asteptat cu mult interes acest concert. O trupa de referinta, inventatoarea grindcore-ului, dar si un permanent motiv de polemica referitor la genul in care se incadreaza muzica lor (daca fac grindcore sau death metal), la grindcore in sine (daca vine din hardcore punk sau nu) si alte probleme din astea. In fine, cu totii cred ca suntem de acord ca fara Napalm Death scena internationala de muzica extrema nu ar fi fost aceeasi. Aici am sa dau un citat de pe un site, destul de amuzant, dar si foarte adevarat:

Without Napalm Death music would be nicer. Much nicer. Lots more sensitive singer-songwriters gentle strumming and utterly depressing odes to the joys of melancholy. How lovely. And lots more ambient elevator muzak with extra added whale song samples to lull you to sleep after a busy day sniffing flowers and stroking cute liddle pussy cats. How sweet. In fact, if you could go back in a time machine to 1981 and assassinate Napalm Death, then you’d come back to a world where everyone sounded like Enya. Except even sweeter and nicer. Brilliant! Citeste articolul “Moarte cu napalm intr-un local de fite”



Mad fuckin’ Ball

•  
comments 1

Dupa o lunga pauza de hardcore new-yorkez, a venit randul unui alt mare nume al scenei sa vina pe la noi, Madball. Am asteptat seara concertului cu mare nerabdare inca de cand am aflat vestea. Dar sa nu mai lungesc povestea…

A venit seara cand m-am intalnit mai intai cu betivul nebetiv devenit sofer, Sorin. Apoi l-am luat de pe strada si pe betivul al treilea si am purces cu spor spre clubul Fabrica. Din cauza frigului de afara nu prea era lume in jur si, din ce intelesesem de la un tip care se plictisea pe acolo, inauntru nu era prea multa lume. Insa adevarul era altul. Cand am intrat in club deja era pe trei sferturi plin, iar la bere era o coada de zile mari. Dupa ce ne-am alimentat cu lichidul binecunoscut, am asteptat cuminti, la o vorba, intrarea pe scena a baietilor de la Dodiez, care urmau sa deschida pentru Madball. Citeste articolul “Mad fuckin’ Ball”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



QUEEN

•  

Queen + Paul Rodgers, Papp Laszlo Sports Arena, Budapesta, 28 octombrie 2008

Acum cateva luni navigam pe net si am dat din greseala peste programul turneului Queen din 2008 si brusc m-au napadit toate amintirile din copilarie, cand frecam zi de zi casetele cu cei patru magnifici, le derulam cu pixul si le ascultam iarasi. Si tot asa, zeci de ore pe zi, sute de ore pe luna… E greu sa exprim in cuvinte ce inseamna Queen pentru mine, cum mi-a influentat muzica lor viata si caracterul… Asa ca m-am decis ca e momentul sa-i vad si eu, macar o data in viata, poate intr-unul din ultimele lor turnee. Initial voiam sa merg la Belgrad, dar pana la urma a fost sa fie Budapesta. Am vorbit cu niste prieteni, am cumparat biletele pe net, am facut rezervari la boatel si am purces spre capitala maghiara. Citeste articolul “QUEEN”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Holy Moses, it’s Benediction!

•  

Joi dimineata m-am trezit la ora 6 dimineata. Cei care ma cunosc stiu ca pentru mine e o adevarata tortura sa ma trezesc inainte de ora 12. M-am tarat ca un zombie spre munca, m-am dopat cu cafea si m-am plictisit ingrozitor pana la ora 16. Cu greu am reusit sa ajung acasa, am mancat ceva si am intrat intr-o stare vegetativa din care nu mai aveam chef sa ies. Se apropia ora 20 si trebuia sa o iau din loc spre LMC, dar nu aveam chef nici cat negru sub unghie sa mai ies din casa. Dar, in fine, m-am gandit ca, daca tot mi-a luat Billy bilet, ar fi frumos din partea mea sa ma prezint. Asa ca am tras niste toale pe mine si am luat-o usor la pas spre Basarab. Aici am facut jonctiunea cu restul trupei (Billy, Ursu si Tase) si ne-am indreptat spre locul faptei. Citeste articolul “Holy Moses, it’s Benediction!”



Thievery Corporation for the nation

•  
comments 1

Mai suntem in Romania sau doar mi se pare? In ultimul an am avut parte de atatea concerte, ca trebuie sa ma uit aici pe blog sa imi amintesc la care am fost. Cand am vazut anuntul cu venirea celor de la Thievery Corporation nu imi venea sa cred. Un concert al unei trupe care foarte rar concerteaza in Europa. Si aveam posibilitatea sa-i vad in Bucuresti… Bineinteles ca nu am ratat sansa. Biletul mi l-am luat cu o luna inainte, impreuna cu prietenul meu, Alex si am asteptat cu rabdare ziua concertului.

Si a venit 15 octombrie 2008. In jur de 19:30 am ajuns in fata Salii Palatului, locul unde s-a tinut concertul, cel mai nepotrivit loc pentru orice fel de concert inafara de Cotabita si muzica populara. In anul 2008 in Romania se fac concerte de muzica rock, metal, electronica, dance intr-o sala cu scaune folosita pana acum 20 de ani pentru congresele partidului (stiti voi care). Numai ca nu vreau sa scriu despre asta aici sau despre cum s-a comportat o parte din public. O sa fac un articol separat despre asta. Citeste articolul “Thievery Corporation for the nation”



Metal si core

•  
comments 4

E din nou toamna si lumea s-a intors din vacante si concedii. E vremea sa inceapa iarasi concertele prin cluburi. Au fost Nile, Grave si Belphegor, iar aseara (marti, 23 septembrie) am fost la DeadEye Dick si H8 in Suburbia.
Concertul era anuntat sa inceapa la 20:00, dar bineinteles, in adevaratul spirit romanesc, nu s-a intamplat asta. Insa se pare ca motivul a fost unul destul de serios: trupele au filmat cate un clip (se pare). Dupa aproximativ o jumatate de ora de asteptari, ni s-a dat drumul inauntru. Am ramas neplacut surprins sa constat ca clubul a fost renovat si arata ca o cofetarie. Masute si scaune noi, decoratii colorate pe pereti, lumini zglobii, numai bine de tras o iarba si vazut desene animate. Pe langa asta, am observat mirat – impreuna cu Alex – ca muzica de dinainte de concert nu prea se incadra in gusturile celor veniti acolo: techno-chestii… va prindeti voi.
Ne-am alimentat cu cate o bere (eu si Dana, prietena mea) si Alex cu un Pepsi Light (what a shame!!!) si am asteptat cuminti sa inceapa show-ul. Citeste articolul “Metal si core”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Hatework fest, 6 septembrie 2008

•  
comments 7

Iata ca sambata, noi-cei trei +compania, am decis sa mai schimbam putin atmosfera de bodegi, rockoteci, berarii si alte localuri de derbedei si de betivi si sa mergem si noi intr-un loc mai stilat, un local unde se aduna in serile de uichend “lumea buna”. Asa ca am ajuns in Studio Martin. Numai ca nu ne astepta o mare de tricouri mulate roz si haraituri electronice insuportabile ci o seara de metal extrem de toata frumusetea.

Trupele care au cantat sambata au fost: Loudrage, Necrovile, Amon Din, Belphegor, Grave si ca headlineri – Nile.
Personal am venit in principal pentru Nile si oarecum pentru Grave, neascultand pana acum nici una din celelalte trupe (nici macar Belphegor).

Initial concertul trebuia sa inceapa la 18, dar deoarece cele trei trupele (adica cele trei principale) au avut probleme pe traseu, pe fenomenalele drumuri din Romania pe care le iubim cu totii si le visam noaptea, ora inceperii a fost mutata la 20. Citeste articolul “Hatework fest, 6 septembrie 2008”



Iron Maiden, Cotroceni- vazut de la gazon B

•  

Dupa Metallica, a urmat, la doar 12 zile, tot pe stadionul Cotroceni, un alt nume de referinta al genului- Iron Maiden.
Desi nu sunt foarte atasat de acest stil de metal, britanicii au reprezentat mereu o experienta placuta pentru urechile mele, atat datorita muzicilor, cat si a temelor abordate in piesele lor. Una peste alta, o trupa care nu s-a schimbat deloc in cei 30 de ani de activitate si ai carei membri se mentin proaspeti si plini de energie in continuare.
Citeste articolul “Iron Maiden, Cotroceni- vazut de la gazon B”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: