Holy Moses, it’s Benediction!

•  

Joi dimineata m-am trezit la ora 6 dimineata. Cei care ma cunosc stiu ca pentru mine e o adevarata tortura sa ma trezesc inainte de ora 12. M-am tarat ca un zombie spre munca, m-am dopat cu cafea si m-am plictisit ingrozitor pana la ora 16. Cu greu am reusit sa ajung acasa, am mancat ceva si am intrat intr-o stare vegetativa din care nu mai aveam chef sa ies. Se apropia ora 20 si trebuia sa o iau din loc spre LMC, dar nu aveam chef nici cat negru sub unghie sa mai ies din casa. Dar, in fine, m-am gandit ca, daca tot mi-a luat Billy bilet, ar fi frumos din partea mea sa ma prezint. Asa ca am tras niste toale pe mine si am luat-o usor la pas spre Basarab. Aici am facut jonctiunea cu restul trupei (Billy, Ursu si Tase) si ne-am indreptat spre locul faptei.

Holy Moses

Desi era aproape 21, inauntru era deja lume puhoi (cam la vreo 3-400 de persoane). Pe scena cantau baietii de la MG42. Asa mi s-a spus, ca eu habar n-aveam si, sincer, nici nu ma interesa. Dupa cum ziceam mai sus, aveam chef de concert ca de o inmormantare. Asa ca am luat niste bere si ne-am asezat la taclale, admirand intre timp si standul cu marfuri. Dupa MG42, pe scena au urcat alti baieti, care mi-au placut cat de cat cum au sunat, dar nu m-am obosit sa le aflu numele. la un moment dat, am dat o fuga pana acasa, cu Ursu, sa refacem rezerva de baterii (la propriu) si sa refac si rezerva de bani (din pacate, tot la propriu). Am ajuns inapoi in LMC in timpul recitalului lui Holy Moses. Care a fost ok, dar nu a reusit nici el sa ma scoata din apatie. In fine, am mai stat nitel la barfa si la un moment dat a luat si acest recital sfarsit. Profitand de pauza, lumea a dat navala la toaleta sa scape de presiune, sau afara, sa mai ia o gura de oxigen ne-nicotinat. Profitand la randul nostru de migratia in masa, ne-am strecurat neobservati pana in primele randuri, mai putin Tase caruia ii plac concertele mai de la distanta, ca sa nu-l calce lumea pe adidasi si sa nu-i sifoneze tricoul al bun. Langa scena tocmai aveau loc niste permutari cu butoaie de bere, la cererea chitaristului de la Benediction, pentru a face loc (ne-am dat seama ulterior) macelului. Si, dupa un scurt intro care mi-a zburlit parul in cap, pe scena au intrat… Benediction!

Benediction

Holy crap! Am fost la relativ multe concerte la viata mea, dar putine au fost in stare sa ma dea cu cracii in sus (la propriu si la figurat). Iar acesta a fost unul dintre ele. Pur si simplu a urmat o explozie de enrgie, un flux de adrenalina care cobora de pe scena si se revarsa asupra multimii. Ritmuri de death metal, impletite cu ritmuri de hardcore, te luau pe sus si te faceau sa te misti ca o marioneta stricata, sa dai din cap in toate partile si sa te zbantui din toate puterile. In mijlocul multimii s-a facut un mosh pit la greu, destul de civilizat din cate am observat, dar sincer nu-mi pasa, pentru ca nu-mi puteam dezlipi ochii de pe scena unde niste baieti la 40 de ani se miscau cu o enrgie de ziceai ca abia au terminat liceul. Publicul era in delir si asta au observat si Benediction pentru ca se vedea pe fata lor ca sunt incantati de raspuns, desi cantau undeva intr-o spelunca obscura, in fata a doar cateva sute de oameni. Sincer, o astfel de trupa merita un public de mii de oameni. mai ales ca stiu foarte bine sa faca show si sa mobilizeze audienta. Momentul cel mai frumos al concertului a fost undeva pe la mijloc, cand s-a dat drumul la crowd surfing. Timp de vreo 15 minute a urmat o serie de salturi de pe scena in public, la un interval de 10-20 de secunde. La un moment dat cei de la paza au incercat sa intervina, dar solistul le-a facut semn sa plece, ceea ce au si facut. Inclusiv subsemnatul s-a cocotat pe scena de doua ori si a plutit pe brate pana spre mijlocul salii. Si am scapat si nevatamat, ca multi dintre saritorii de la trambulina isi calculau gresit traiectoria si mai cadeau care in cap, care in fund… Adevarul e ca la un moment dat ma saturasem, ma dureau mainile, era sa-mi rup o unghie… Si tot mai veneau… unii mai mari, unii mai mici. Cand vedeam unu de-asta mare, nu ma mai bagam sa-l tin, ca eram lesinat. Si ca mine erau multi. dar, in fine, important e ca au scapat toti teferi, fara maini rupte sau capete sparte.

Benediction

La un moment dat, sesizand parca acest aspect, solistul a cerut sa se faca si niste head banging. “I wanna see some Romanian dandruff!”. Si a vazut… Sute de capete pletoase (sau mai putin pletoase) au inceput sa se zguduie in ritmurile infernale ale muzicii. Si acum simt cum mi se balangane creierul in cap. Spre finalul concertului ajunsesem exact in fata scenei, mai de voie, mai de nevoie.  Strivit de butoaiele de bere, contnuam sa dau din cap, sa bat cu pumnii in scena. Pur si simplu, era prea “adevarat”. Solistul repeta mereu ca asta e ultima piesa, sau ca urmeaza ultimele doua cantece. Aiurea! Nu se mai opreau, bagau una dupa alta, spre incantarea roacherilor care urlau ca disperatii (ca sa moara…). Din pacate nu am putut sa o tin asa pana la final. De la caldura, de la bere, de la efort, m-a luat o stare de greata si am iesit din sala sa ma racoresc. De pe o banca auzeam cum inauntru masacrul continua. Ma intrebam cat mai au de gand sa o tina asa. In fine, dupa alte ultime piese, focul a incetat. Usile LMC-ului s-au deschis si, siruri-siruri, oamenii in negru au inceput sa paraseasca sala. Gandindu-ma ca inauntru e deja mai liber, am intrat in club si m-am reintalnit cu supravietuitorii care isi trageau sufletul cu niste bere. Dupa ce ne-am exprimat zgomotos parerea ca a fost un concert de belea, am reusit sa ne tragem in poza cu membrii trupei, sa avem si noi o amintire, ca altfel nu ne crede nimeni. Apoi jumatate din noi am plecat (eu cu Ursu), lasand cealalta jumatate sa se indoape cu bere in continuare, ca sunt doi sparti si nu au limita. God bless aspirin, si pe cel care a inventat-o, ca altfel nu stateam la ora asta sa scriu aceasta cronica.

Una peste alta, a fost un concert care s-a strecurat usor spre varful topului, undeva pe langa Pro-Pain si Misery Index, dar totusi sub The Ocean. A ajutat faptul si ca sunetul a fost foarte bun, cel putin in fata, intre boxe, unde am stat eu. Urmeaza Madball !!!

Scris de: sorin , 17 octombrie 2008

Ultima modificare: ursu' , 7 iulie 2012


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.