Decapitated by Proof

•  
comments 6

Inca o seara de concerte. Se pare ca toamna e vremea show-urilor de metal si hardcore in Bucuresti. Nu e rau, dar cred ca in curand o sa ma “doara” la buzunare.

Asa… Aseara am fost la Decapitated si Proof. De ce spun asta? Pentru ca de restul nu m-a interesat si pentru ca am ajuns din ce in ce mai mult sa sortez trupele de pe la noi care imi plac. O sa spun doar cateva cuvinte despre ce-am vazut.

Proof

Am ajuns pe la 19:15, stiind ca la 19:30 vor canta Proof, prietenii mei. Da, sunt si subiectiv pe deasupra, dar asta e viata. In dulcele stil romanesc deja se intarziase cu cantatul, asa ca Proof au inceput pe la 20:00, cred. Au dat-o bine, ca de obicei. Citeste articolul “Decapitated by Proof”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Napalm Death @ Wings

•  
comments 1

Pentru ca domnul Billy Nazistul aka mihai pe acest super site nu a avut timp sa scrie o cronica a acestui concert, o sa o fac eu, chiar daca e putin cam tarziu. Dar stiti cum se spune, mai bine mai tarziu decat niciodata.

Deja e a patra oara cand i-am vazut pe Napalm Death si cred ca as merge sa-i vad si a suta oara. Din pacate n-am avut chef de trupele de deschidere, nu stiu de ce, asa ca m-am plimbat prin club cu cate o halba in mana si am stat la discutii cu Tase si cu alti cativa prieteni in asteptarea englezilor.

Citeste articolul “Napalm Death @ Wings”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Deliver the Asoma – lansare album Mediocracy

•  

Nici n-a trecut bine un an si Mediocracy au al doilea album. Nu e un semn rau, e un semn ca mai exista oameni care muncesc si sunt pasionati, iar pe langa asta sunt si foarte creativi. Am fost in Fabrica la lansarea celui de-al doilea album al lor si a fost cam asa…

Deliver the God

In deschidere au fost Deliver the God din Brasov, o trupa despre care auzisem, dar pe care nu o ascultasem. Baietii ne-au “cantat” un deathcore modern, cu multe accente pe death metal, dar si cu ceva (cam multe – as putea spune ca abuzeaza de ele) breakdown-uri. Muzica lor e antrenanta, dar cum se intampla cam des pe la noi, publicul a stat la 5m de scena, iar in fata au fost doar 3-4 oameni care dadeau din cap si la un moment dat au incercat un circlepit. Chiar cu mica problema tehnica (s-a rupt o coarda la bass), trupa a sunat foarte bine si pot spune ca instrumentistii sunt destul de tehnici. Pe langa piesele lor, brasovenii au avut si trei cover-uri, Doomsayer de la Hatebreed, o piesa de la Kreator (n-am retinut numele si nu sunt fan) si “Blinded by Fear” de la At The Gates. Pe cea din urma pe scena au urcat si Costin si Viezure de la Mediocracy si au cantat impreuna cu Deliver the God. Citeste articolul “Deliver the Asoma – lansare album Mediocracy”



Ne-au prins iar Radare(le)

•  

La un an dupa ce i-am vazut prima oara, iata ca tot impreuna cu Sorin am mers sa-i vedem pe Radare, nemtii post-metal care ne-au placut si atunci. Ne-am intalnit in fata clubului Underworld undeva in jurul orei 21:30 si, dupa ce ne-am luat cate o bere si am stat putin de vorba, ne-am bagat jos in hruba, unde aveau sa cante trei trupe. Dupa mai putin de 15 minute de asteptare a inceput show-ul.

Nomega

Primii au fost Nomega din Timisoara, o trupa de care nici nu auzisem, ce sa mai zic de ascultat. Au fost o surpriza placuta, sincer sa fiu. Cu doua chitari, din care una a fost folosita mai mult pe post de sunete “de atmosfera”, cu bass si tobe, dar fara vocal, trupa a sunat chiar bine. Nici nu pot sa-i incadrez intr-un stil anume si nici nu o sa incerc. Semanau pe alocuri cu “old school” Pink Floyd, pe alocuri erau metal, iar in unele cazuri erau “noise” pur si simplu. In general canta o muzica de atmosfera, dar au avut si momente cand au marit ritmul si au sunat foarte metal/hardcore. Chiar la un moment dat chitaristul (ala pe bune) si bassistul au avut ceva din Rage Against The Machine, pacat ca nu aveau si voce. Oricum, au sunat bine. Trebuie ascultati si vazuti ca sa-ti poti face o opinie. Citeste articolul “Ne-au prins iar Radare(le)”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Iggy Pop & The Stooges la Targu Mures!

•  

Acum 3 ani, salivam sa merg la concertul primului om care a facut Stage Divig, concert care trebuia sa se tina la Romexpo in formula The Stooges. Atunci s-a anulat pentru ca un chitarist din The Stooges a murit :-(. Dar acum o luna s-a anuntat bomba: Iggy and The Stooges vor canta la Peninsula! Dupa ce l-am urmarit pe Lou Reed acum 2 luni la Paris, concertul asta pica perfect. La Peninsula am mai fost in ultimii ani si stiam cam ce porcarie e acolo. Excluzand cateva nume, o tona de dj, cateva trupe de rock prea clasic si un targ cu orice de vanzare. Anul trecut am fost acolo pentru Tricky si Korn iar acum am fost pentru nimeni altul decat Iggy Pop! Impreuna cu niste prieteni ne-am luat bilet pentru o singura zi, sambata, cand bunicul punk-ului urma sa cante pe scena principala. Citeste articolul “Iggy Pop & The Stooges la Targu Mures!”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Alba-Iulia e intunecata (si bombastica) !

•  
comments 2

Vineri, pe data de 19, pe la primele ore ale diminetii, m-am imbarcat intr-un accelerat cu destinatia Alba-Iulia. Dark Bombastic, partea a treia, nu se anunta tocmai un eveniment pe gustul meu, insa cu toate astea existau cateva trupe de care nu eram deloc strain si pe care eram curios sa le vad. Drumul cu trenul, in stilul romanesc, de aproximativ noua ore, a fost mai mult decat obositor, mai ales ca nu dormisem mai mult de trei ore cu o noapte inainte. Insa, intr-un tarziu, in mijlocul dupa-amiezii, am ajuns in inima Transilvaniei cu o caldura infernala si cu o foame pe masura.

Peste inca putin timp am intrat in cetate, in locul in care urma sa se desfasoare evenimentul. Am avut surpriza placuta sa gasesc acolo un spatiu intre ziduri, cu foarte multa verdeata, cu un teren tocmai bun pentru pus corturi si, partea cea mai frumoasa, cu un spatiu amenajat pentru gatit.

Citeste articolul “Alba-Iulia e intunecata (si bombastica) !”



Brutal Assault XVI

•  

Brutal Assault XVI

Am ajuns in Jaroměř pe 10 august, la 2AM, pe un frig pe care nu l-am mai trait niciodata vara: 8 grade! Dimineata m-am trezit cu picioarele inghetate si tremurand de frig. Nu eram pregatiti nici unul – eu si inca 4 prieteni – de temperaturi atat de scazute. A doua zi cerul era innorat si ne-am zis ca n-o sa prindem deloc vreme buna. Primul gand a fost sa-mi scot geaca de ploaie din rucsac si sa o folosesc la maxim.

Dupa cateva beri, ceva mancare si voie buna, starea de spirit s-a imbunatatit si spre dupa-amiaza ne-am dus sa ne luam bratarile pentru intrarea in zona concertelor, cu gandul sa vedem si trupele din Cehia care urmau sa cante cu o seara inainte de festival. Am stat doua ore la o coada foarte lunga, doua ore care au trecut cu greu, dar au trecut. Am intrat la Brutal Assault chiar cand canta prima trupa a serii, dar nu asta ne interesa prea mult. Si sa incep sa va povestesc despre ce trebuie…

Seara de deschidere

Prima trupa pe care am vazut-o anul asta la BA a fost Gride, o trupa de grindcore foarte interesanta. De la Max (un prieten) am aflat ca e printre cele mai vechi trupe din Cehia – asta se vedea si cu ochiul liber, mai ales daca te uitai la vocal, un tip trecut de 40 de ani, matahalos, dar care se misca si sarea pe scena ca la 20. Piesele scurte si rapide si vocea super misto a vocalului au inceput sa puna in miscare pe cei din fata scenei, in momentul acela fiind prezenti cam 200-300 de oameni.

Hermafrodit au fost a doua trupa pe care am vazut-o si, sincer, am ramas foarte impresionat. In primul rand mi-a “sarit in ochi” bassistul trupei, care dadea bine spre un funk/jazz, iar muzica trupei se apropia oarecum de hardcore/grindcore. Si vocalul acestei trupe era un “mosneag”, insa, spre deosebire de cel de la Gride, nu prea s-a miscat mult, iar versurile in engleza ii puneau ceva piedici, pentru ca la toate piesele a avut cate o foaie in mana. Oricum, e o trupa de ascultat si de vazut in concerte. Citeste articolul “Brutal Assault XVI”



Deftones in Bucuresti

•  
comments 1

Alaltaseara, deja turmentat de o sticla de vin, am plecat la Arenele Romane sa vad mult asteptatul concert Deftones. Vorbesc aici in numele meu, pentru ca onorabilii initiatori ai acestui site nu sunt prea mari fani Deftones, desi eu am inceput sa-i ascult cand Sorin mi-a spus acum vreo 10 ani cat de tare e albumul White Poney. Si de atunci nu m-am mai putut opri din ascultat Deftones, desi el s-a oprit. Unii spun ca ar fi o trupa cam ’emo’, desi eu cred ca acest cult numit emo nu prea are de-a face cu adevarat cu muzica, ci mai degraba cu o moda a unor pusti. Altii spun, mai in gluma, mai in serios, ca ar fi cam ‘pop’, iar eu, mai serios cand vine vorba de Deftones, spun ca ei dintotdeauna au fost ceea ce conventional se cheama nu metal sau metal alternativ.

Metal interiorizat foarte poetic si care nu prea cunoaste limite.

Deftonsii au mai fost acum ceva ani in Bucuresti cap de afis la un mini festival dar n-am putut ajunge atunci. Oricum, una e prezenta unei trupe la un festival, alta la un concet complet.

Am ajuns la arene pe la ora 19 cand se pregateau sa inceapa Luna Amara. M-am aprovizionat cu primele beri si am inceput sa cant odata cu ei piesele care i-au facut cunoscuti de pe albumul Asfalt. Ce-as putea spune… sunt aceeasi de ani de zile. Si-au facut treaba bine cantandu-si Asfaltul si aratand ca n-au murit. Mi-au pastrat dispozitia cu care deja venisem, reamintindu-mi de versurile lor antisociale.

Au urmat Parazitii, o trupa pe care nu o mai ascult de mult si pe care nici acum n-am ascultat-o, preferand sa stau de vorba cu Nic Cocarlea, pe care m-am bucurat foarte mult sa-l intalnesc. Nic si Sorin sunt oamenii de la care mi-am luat o insemnata cantitate de muzica incepand de prin adolescenta si pana astazi. Cine este Nic? Face din placere emisiuni la radio de pe la inceputul anilor ’90 si continua si acum. Promoveaza si imprastie inepuizabil muzica avangardista si idei in mod gratuit. Deseori intra in conflict cu managerii de la radio pentru ca e cam neadecvat si deloc radiofonic, dar tocmai asta imi place la el. Muzica luata de la el, insa, mi-a dat infinite satisfactii de-a lungul anilor asa ca mi-a facut o mare pacere sa-i pot face cinste cu o bere si sa stau de vorba cu el. Citeste articolul “Deftones in Bucuresti”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Kavarna Rock Fest 2011

•  

Acum cateva saptamani, impreuna cu niste prieteni, am plecat in Bulgaria pentru cateva zile de muzica, betie si ceva distractie. Asa ca mi-am adus aminte sa scriu cateva randuri pana nu uit tot ce s-a intamplat. Ne-am imbarcat intr-o duba si noaptea ne asezam corturile pe dibuite, in intuneric, la locul de campare. Kavarna e o localitate interesanta, cu stanci la cativa metri de plaja, iar acum era luata cu asalt de bocanci si tricouri negre. Ziua o petreceam la o bodega pe plaja din Kavarna, facand baie, fraternizand cu bulgarii, hranindu-ne cu ceva peste si bere, iar seara inapoi la festival.

Vineri seara incepusera sa cante unii, Dremshade, pe care i-am ascultat de langa corturi si care bagau un death metal destul de atragator. Procedura de intrare se facea cu clasica bratara de acces. Pentru ca eu purtam deja o bratara destul de mare la mana dreapta, unul dintr-un grup de romani vecin de cort m-a rugat sa i-o imprumut, sperand ca aia de la intrare ii vor pune bratara de acces mai sus si ca o va putea da jos si sa-l mai introduca pe unul care nu avea bilet. Din impulsul de a-l ajuta si a nu fi respingator, i-am imprumutat-o, dar la putin timp am inceput sa ma simt inconfortabil fara ea si am luat-o inapoi. N-a reusit sa-i pacaleasca pe cei de la intrare si, la urma urmei, mi se pare ok sa platesti un tribut trupelor pe care ai venit sa le asculti, asa ca saritul gardului la concerte nu e tocmai ok. Nu zic sa le cumperi albumele, dar macar la intrare poti sa platesti bilet.

In fine, am intrat si festivalul se tinea pe un ditamai stadionul plin de iarba, fiind foarte mult spatiu, chiar mai mult decat era necesar. Si la noi s-ar fi putut face la fel, mi se pare prostesc sa inghesui un festival de muzici pe asfaltul din fata de la Romexpo. Citeste articolul “Kavarna Rock Fest 2011”



Zidul lui Roger Waters

•  
comments 2

N-am fost la Paris sa vad turnul, am fost sa vad zidul! Bineinteles ca m-am bucurat din plin si de oras si de vacanata dar asta a fost motivul principal al calatoriei.

Aaa.. doua cuvinte despre parizieni: mereu am auzit ca sunt ingamfati ca nu vorbesc engleza din orgoliu, ca sunt nationalisti etc. Impresia generala pe care mi-am facut-o despre ei intr-o saptamana cat am stat acolo este ca sunt foarte sociabili, amabili, foarte fancy, extravaganti, inteligenti si nu vrobesc engleza pentru ca le place foarte mult limba lor. Exagereaza culturalizand aproape orice, dar sunt foarte deschisi.

OK. In adolescenta acum vreun deceniu jumatate am ascultat The Wall-ul pentru prima data la recomandarea lui Sorin si albumul asta m-a cucerit pe loc. Si acum imi suna la fel de genial ca si atunci. Mereu mi s-a parut ceva extraordinar de familiar in linile melodice. Mi se pare ca este unul din cele mai bune albume scrise vreodata. Bineinteles cand am vazut filmul la video pe vremea aia am ramas masca, construiam si reinterpretam gesturi, scenarii, simboluri din film. De-a lungul timpului a devenit un adevarat ritual sa vad filmul asta la fiecare cativa ani mereu sub influenta alcoolului dar mai ales sub influenta vicioasa a muzicii. Da … buna asta, muzica e un viciu!

Cand am aflat anul trecut ca Waters va face un turneu care se numeste The Wall Live m-am hotarat instant sa merg. Asa ceva se prinde o data la o suta de ani! Cine era mai potrivit sa cante povestea zidului (sau mai bine spus sa-si spuna povestea zidului), decat insusi Domnul Roger Waters. David Gilmour nu l-a insotit in turneu, dar a participat cu el la un concert din Londra. Am mai tras cu ochiul ici colo pe youtube cand a inceput turneul, dar nu mai mult de cateva zeci de secunde, pentru ca nu vroiam sa stiu dinainte tot ceea ce se intampla. Ma luau toti fiorii numai cand vedeam putin din show si ma gandeam ce ma asteapta. Prin media era descris si considerat cel mai important show din istoria rock-ului in care se folosesc efecte speciale de ultima tehnologie si in care desfasurarea de forte este coplesitoare. Ma intreb, cum o chestie atat de personala a lui Waters a devenit inca de la inceput ceva atat de mare si atat de comercial? Prin urmare biletul nu a fost deloc ieftin, de la 60 de euro la cateva sute chiar pana la peste o mie de euro, unele site-uri scotand bilete la licitatie si speculand cat se poate de mult diferite locuri si pozitii pe stadioane mergand pana la preturi ridicole. Dar cum as fi putut vedea acest show de pe scaun? Si de unde l-as fi putut vedea cel mai bine decat de pe gazon alaturi de cea mai infalcarata galerie…  Si cum cele mai ieftine si cele mai multe bilete se vindeau pe gazon, fara locuri si privilegii costisitoare si inexistente, direct in fata scenei in picioare, cea mai buna pozitie pe care o poti avea la un concert, normal ca la gazon am si luat. Asa ca in vreme ce sute de site-uri speculau si licitau cat mai sus bilete ca la bursa, pe site-ul oficial se gaseau cele mai ieftine bilete… cele mai convenabile fiind in cel mai bun loc, pe gazon in fata scenei.

Offtopic vreau sa atrag atentia asupra site-urilor firmei euroteam care apar peste tot pe net si care a vandut bilete la pret triplu si care in nenumarate cazuri nu au fost livrate niciodata. Niste prieteni au platit biletele si au mers pana la Praga, fiind amanati pana in ultima clipa. Nemaiprimind biletul, au fost nevoiti sa cumpere de la speculantii de la intrare. Din review-urile de pe net citesc ca firma asta da tone de tepe prin toata Europa si totusi continua sa functioneze. Citeste articolul “Zidul lui Roger Waters”