Iggy Pop & The Stooges la Targu Mures!

•  

Acum 3 ani, salivam sa merg la concertul primului om care a facut Stage Divig, concert care trebuia sa se tina la Romexpo in formula The Stooges. Atunci s-a anulat pentru ca un chitarist din The Stooges a murit :-(. Dar acum o luna s-a anuntat bomba: Iggy and The Stooges vor canta la Peninsula! Dupa ce l-am urmarit pe Lou Reed acum 2 luni la Paris, concertul asta pica perfect. La Peninsula am mai fost in ultimii ani si stiam cam ce porcarie e acolo. Excluzand cateva nume, o tona de dj, cateva trupe de rock prea clasic si un targ cu orice de vanzare. Anul trecut am fost acolo pentru Tricky si Korn iar acum am fost pentru nimeni altul decat Iggy Pop! Impreuna cu niste prieteni ne-am luat bilet pentru o singura zi, sambata, cand bunicul punk-ului urma sa cante pe scena principala. Citeste articolul “Iggy Pop & The Stooges la Targu Mures!”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Alba-Iulia e intunecata (si bombastica) !

•  
comments 2

Vineri, pe data de 19, pe la primele ore ale diminetii, m-am imbarcat intr-un accelerat cu destinatia Alba-Iulia. Dark Bombastic, partea a treia, nu se anunta tocmai un eveniment pe gustul meu, insa cu toate astea existau cateva trupe de care nu eram deloc strain si pe care eram curios sa le vad. Drumul cu trenul, in stilul romanesc, de aproximativ noua ore, a fost mai mult decat obositor, mai ales ca nu dormisem mai mult de trei ore cu o noapte inainte. Insa, intr-un tarziu, in mijlocul dupa-amiezii, am ajuns in inima Transilvaniei cu o caldura infernala si cu o foame pe masura.

Peste inca putin timp am intrat in cetate, in locul in care urma sa se desfasoare evenimentul. Am avut surpriza placuta sa gasesc acolo un spatiu intre ziduri, cu foarte multa verdeata, cu un teren tocmai bun pentru pus corturi si, partea cea mai frumoasa, cu un spatiu amenajat pentru gatit.

Citeste articolul “Alba-Iulia e intunecata (si bombastica) !”



Brutal Assault XVI

•  

Brutal Assault XVI

Am ajuns in Jaroměř pe 10 august, la 2AM, pe un frig pe care nu l-am mai trait niciodata vara: 8 grade! Dimineata m-am trezit cu picioarele inghetate si tremurand de frig. Nu eram pregatiti nici unul – eu si inca 4 prieteni – de temperaturi atat de scazute. A doua zi cerul era innorat si ne-am zis ca n-o sa prindem deloc vreme buna. Primul gand a fost sa-mi scot geaca de ploaie din rucsac si sa o folosesc la maxim.

Dupa cateva beri, ceva mancare si voie buna, starea de spirit s-a imbunatatit si spre dupa-amiaza ne-am dus sa ne luam bratarile pentru intrarea in zona concertelor, cu gandul sa vedem si trupele din Cehia care urmau sa cante cu o seara inainte de festival. Am stat doua ore la o coada foarte lunga, doua ore care au trecut cu greu, dar au trecut. Am intrat la Brutal Assault chiar cand canta prima trupa a serii, dar nu asta ne interesa prea mult. Si sa incep sa va povestesc despre ce trebuie…

Seara de deschidere

Prima trupa pe care am vazut-o anul asta la BA a fost Gride, o trupa de grindcore foarte interesanta. De la Max (un prieten) am aflat ca e printre cele mai vechi trupe din Cehia – asta se vedea si cu ochiul liber, mai ales daca te uitai la vocal, un tip trecut de 40 de ani, matahalos, dar care se misca si sarea pe scena ca la 20. Piesele scurte si rapide si vocea super misto a vocalului au inceput sa puna in miscare pe cei din fata scenei, in momentul acela fiind prezenti cam 200-300 de oameni.

Hermafrodit au fost a doua trupa pe care am vazut-o si, sincer, am ramas foarte impresionat. In primul rand mi-a “sarit in ochi” bassistul trupei, care dadea bine spre un funk/jazz, iar muzica trupei se apropia oarecum de hardcore/grindcore. Si vocalul acestei trupe era un “mosneag”, insa, spre deosebire de cel de la Gride, nu prea s-a miscat mult, iar versurile in engleza ii puneau ceva piedici, pentru ca la toate piesele a avut cate o foaie in mana. Oricum, e o trupa de ascultat si de vazut in concerte. Citeste articolul “Brutal Assault XVI”



Deftones in Bucuresti

•  
comments 1

Alaltaseara, deja turmentat de o sticla de vin, am plecat la Arenele Romane sa vad mult asteptatul concert Deftones. Vorbesc aici in numele meu, pentru ca onorabilii initiatori ai acestui site nu sunt prea mari fani Deftones, desi eu am inceput sa-i ascult cand Sorin mi-a spus acum vreo 10 ani cat de tare e albumul White Poney. Si de atunci nu m-am mai putut opri din ascultat Deftones, desi el s-a oprit. Unii spun ca ar fi o trupa cam ’emo’, desi eu cred ca acest cult numit emo nu prea are de-a face cu adevarat cu muzica, ci mai degraba cu o moda a unor pusti. Altii spun, mai in gluma, mai in serios, ca ar fi cam ‘pop’, iar eu, mai serios cand vine vorba de Deftones, spun ca ei dintotdeauna au fost ceea ce conventional se cheama nu metal sau metal alternativ.

Metal interiorizat foarte poetic si care nu prea cunoaste limite.

Deftonsii au mai fost acum ceva ani in Bucuresti cap de afis la un mini festival dar n-am putut ajunge atunci. Oricum, una e prezenta unei trupe la un festival, alta la un concet complet.

Am ajuns la arene pe la ora 19 cand se pregateau sa inceapa Luna Amara. M-am aprovizionat cu primele beri si am inceput sa cant odata cu ei piesele care i-au facut cunoscuti de pe albumul Asfalt. Ce-as putea spune… sunt aceeasi de ani de zile. Si-au facut treaba bine cantandu-si Asfaltul si aratand ca n-au murit. Mi-au pastrat dispozitia cu care deja venisem, reamintindu-mi de versurile lor antisociale.

Au urmat Parazitii, o trupa pe care nu o mai ascult de mult si pe care nici acum n-am ascultat-o, preferand sa stau de vorba cu Nic Cocarlea, pe care m-am bucurat foarte mult sa-l intalnesc. Nic si Sorin sunt oamenii de la care mi-am luat o insemnata cantitate de muzica incepand de prin adolescenta si pana astazi. Cine este Nic? Face din placere emisiuni la radio de pe la inceputul anilor ’90 si continua si acum. Promoveaza si imprastie inepuizabil muzica avangardista si idei in mod gratuit. Deseori intra in conflict cu managerii de la radio pentru ca e cam neadecvat si deloc radiofonic, dar tocmai asta imi place la el. Muzica luata de la el, insa, mi-a dat infinite satisfactii de-a lungul anilor asa ca mi-a facut o mare pacere sa-i pot face cinste cu o bere si sa stau de vorba cu el. Citeste articolul “Deftones in Bucuresti”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Kavarna Rock Fest 2011

•  

Acum cateva saptamani, impreuna cu niste prieteni, am plecat in Bulgaria pentru cateva zile de muzica, betie si ceva distractie. Asa ca mi-am adus aminte sa scriu cateva randuri pana nu uit tot ce s-a intamplat. Ne-am imbarcat intr-o duba si noaptea ne asezam corturile pe dibuite, in intuneric, la locul de campare. Kavarna e o localitate interesanta, cu stanci la cativa metri de plaja, iar acum era luata cu asalt de bocanci si tricouri negre. Ziua o petreceam la o bodega pe plaja din Kavarna, facand baie, fraternizand cu bulgarii, hranindu-ne cu ceva peste si bere, iar seara inapoi la festival.

Vineri seara incepusera sa cante unii, Dremshade, pe care i-am ascultat de langa corturi si care bagau un death metal destul de atragator. Procedura de intrare se facea cu clasica bratara de acces. Pentru ca eu purtam deja o bratara destul de mare la mana dreapta, unul dintr-un grup de romani vecin de cort m-a rugat sa i-o imprumut, sperand ca aia de la intrare ii vor pune bratara de acces mai sus si ca o va putea da jos si sa-l mai introduca pe unul care nu avea bilet. Din impulsul de a-l ajuta si a nu fi respingator, i-am imprumutat-o, dar la putin timp am inceput sa ma simt inconfortabil fara ea si am luat-o inapoi. N-a reusit sa-i pacaleasca pe cei de la intrare si, la urma urmei, mi se pare ok sa platesti un tribut trupelor pe care ai venit sa le asculti, asa ca saritul gardului la concerte nu e tocmai ok. Nu zic sa le cumperi albumele, dar macar la intrare poti sa platesti bilet.

In fine, am intrat si festivalul se tinea pe un ditamai stadionul plin de iarba, fiind foarte mult spatiu, chiar mai mult decat era necesar. Si la noi s-ar fi putut face la fel, mi se pare prostesc sa inghesui un festival de muzici pe asfaltul din fata de la Romexpo. Citeste articolul “Kavarna Rock Fest 2011”



Zidul lui Roger Waters

•  
comments 2

N-am fost la Paris sa vad turnul, am fost sa vad zidul! Bineinteles ca m-am bucurat din plin si de oras si de vacanata dar asta a fost motivul principal al calatoriei.

Aaa.. doua cuvinte despre parizieni: mereu am auzit ca sunt ingamfati ca nu vorbesc engleza din orgoliu, ca sunt nationalisti etc. Impresia generala pe care mi-am facut-o despre ei intr-o saptamana cat am stat acolo este ca sunt foarte sociabili, amabili, foarte fancy, extravaganti, inteligenti si nu vrobesc engleza pentru ca le place foarte mult limba lor. Exagereaza culturalizand aproape orice, dar sunt foarte deschisi.

OK. In adolescenta acum vreun deceniu jumatate am ascultat The Wall-ul pentru prima data la recomandarea lui Sorin si albumul asta m-a cucerit pe loc. Si acum imi suna la fel de genial ca si atunci. Mereu mi s-a parut ceva extraordinar de familiar in linile melodice. Mi se pare ca este unul din cele mai bune albume scrise vreodata. Bineinteles cand am vazut filmul la video pe vremea aia am ramas masca, construiam si reinterpretam gesturi, scenarii, simboluri din film. De-a lungul timpului a devenit un adevarat ritual sa vad filmul asta la fiecare cativa ani mereu sub influenta alcoolului dar mai ales sub influenta vicioasa a muzicii. Da … buna asta, muzica e un viciu!

Cand am aflat anul trecut ca Waters va face un turneu care se numeste The Wall Live m-am hotarat instant sa merg. Asa ceva se prinde o data la o suta de ani! Cine era mai potrivit sa cante povestea zidului (sau mai bine spus sa-si spuna povestea zidului), decat insusi Domnul Roger Waters. David Gilmour nu l-a insotit in turneu, dar a participat cu el la un concert din Londra. Am mai tras cu ochiul ici colo pe youtube cand a inceput turneul, dar nu mai mult de cateva zeci de secunde, pentru ca nu vroiam sa stiu dinainte tot ceea ce se intampla. Ma luau toti fiorii numai cand vedeam putin din show si ma gandeam ce ma asteapta. Prin media era descris si considerat cel mai important show din istoria rock-ului in care se folosesc efecte speciale de ultima tehnologie si in care desfasurarea de forte este coplesitoare. Ma intreb, cum o chestie atat de personala a lui Waters a devenit inca de la inceput ceva atat de mare si atat de comercial? Prin urmare biletul nu a fost deloc ieftin, de la 60 de euro la cateva sute chiar pana la peste o mie de euro, unele site-uri scotand bilete la licitatie si speculand cat se poate de mult diferite locuri si pozitii pe stadioane mergand pana la preturi ridicole. Dar cum as fi putut vedea acest show de pe scaun? Si de unde l-as fi putut vedea cel mai bine decat de pe gazon alaturi de cea mai infalcarata galerie…  Si cum cele mai ieftine si cele mai multe bilete se vindeau pe gazon, fara locuri si privilegii costisitoare si inexistente, direct in fata scenei in picioare, cea mai buna pozitie pe care o poti avea la un concert, normal ca la gazon am si luat. Asa ca in vreme ce sute de site-uri speculau si licitau cat mai sus bilete ca la bursa, pe site-ul oficial se gaseau cele mai ieftine bilete… cele mai convenabile fiind in cel mai bun loc, pe gazon in fata scenei.

Offtopic vreau sa atrag atentia asupra site-urilor firmei euroteam care apar peste tot pe net si care a vandut bilete la pret triplu si care in nenumarate cazuri nu au fost livrate niciodata. Niste prieteni au platit biletele si au mers pana la Praga, fiind amanati pana in ultima clipa. Nemaiprimind biletul, au fost nevoiti sa cumpere de la speculantii de la intrare. Din review-urile de pe net citesc ca firma asta da tone de tepe prin toata Europa si totusi continua sa functioneze. Citeste articolul “Zidul lui Roger Waters”



Scrisoare deschisa catre Raku

•  
comments 4

Chiar daca suntem un blog/mini-site pe care discutam mai mult de metal, punk, hardcore, rock, au mai fost si momente in care am povestit despre concerte hip-hop de pe la noi. Am avut placerea sa-l vad pe Raku live in Vaslui, la festivalul Open Camp si am filmat un clip de 4 minute cu el, pe care apoi l-am postat pe youtube. Se pare cineva a fost deranjat de chestia asta – cel mai probabil casa de discuri – si clipul a fost sters fara nici un avertisment sau un mesaj prin care sa-mi faca cunoscut un motiv. Urmeaza mesajul meu pentru Raku si pentru casa lui de discuri.

Sunt curios in primul rand cu cine discut, cu casa de discuri, cu managerul sau direct cu Raku. O sa ma adresez totusi lui Raku, pentru ca el e cel “prejudiciat”. Da, am postat o inregistrare de la Open Camp Vaslui, o inregistrare de 4 minute pe care se vede clar ca te simteai bine, ca publicul era cu tine si toti oamenii din fata scenei se simteau si ei bine. Si atunci sunt curios de ce nu ti-a convenit asta. Poate ca deja esti prea plin de bani si prea important si nu mai ai nevoie de promotie gratuita? Sau poate ca inca nu ai ajuns si tu in rand cu vremurile, cand esti cu atat mai popular si mai cunoscut cu cat apari pe mai multe site-uri si afla mai multa lume despre tine. Sau poate te-a deranjat cineva sau ceva din Vaslui. Suntem atat de mici incat nu meritam sa ne bucuram de prezenta ta printre noi?

Stiu povestea cu copyright-ul, insa nu vad care era problema daca apareai intr-un clip dintr-un concert live. Daca ai fi facut playback as fi inteles sa te simti jenat, dar ai dat-o bine de tot in stilul tau si iti pot spune ca pana si cei mai rockeri prezenti la festival au fost impresionati de tine. Ce sa inteleg, ca nu te intereseaza sa fii mai cunoscut, ca nu te intereseaza sa fii ascultat de un public cat mai larg? Ma indoiesc de asta, sincer.

Mi-a displacut in mod clar si modul mult prea direct si “nesimtit” prin care a fost sters clipul de pe youtube. Daca erai baiat “de-al nostru” puteai da un mesaj privat chiar pe site prin care imi spuneai ca nu vrei sa apari acolo cu clipul si poate imi dadeai si un motiv (nu neaparat obligatoriu). Acum am ramas cu un gust putin cam amar dupa experienta asta de doi lei cu taiatul crengii de sub picioare.

Sa-ti mai spun ceva: am fost la viata mea la multe concerte prin tara si prin strainatate – majoritatea de metal si hardcore – si am filmat o gramada de trupe, dintre care mentionez doar cateva: Dream Theater, Meshuggah, Opeth, Fear Factory, Napalm Death, My Dying Bride, Madball, Agnostic Front, Sick of it all, dar dupa ce le-am postat clipurile pe net si am facut zeci de mii de vizualizari, nici una din trupele astea nu mi-a facut faza pe care mi-ai facut-o tu. Si sa stii ceva: ei sunt mult mai populari decat tine, cu ani multi de experienta in spate. Tot stau si ma gandesc despre ce poate fi vorba de am ajuns in punctul asta.

As putea sa sper sa primesc un raspuns de la tine? Presupun ca nu; probabil voi primi un raspuns exprimat intr-un limbaj de lemn scris de vreun angajat al casei de discuri sau de managerul tau prin care o sa incerce sa ma faca sa inteleg ca e dreptul tau sa-ti expui imaginea. E ok, inteleg si asta, dar nu postasem nimic cu care sa-ti stric reputatia. Nu postasem nimic in genul tabloidelor, imagini cu femei lipite de tine sau cu tine schimband banii pe un plic de “iarba”. Si totusi, astept un raspuns sincer si concis.

Cu respect, unul care te asculta de mai bine de 10 ani si care avea tot respectul pentru tine,
Radu Adam

Postat în:

Betivisme, Uncategorized

|

Etichete:



Open Camp Vaslui 2011

•  
comments 9

Anul trecut, cam in aceeasi perioada, a avut loc prima editie de Open Camp, un festival de muzica buna, o surpriza placuta pentru mine si pentru multi dintre Vasluieni. Anul asta am fost la a doua editie si am participat activ, atat cat am putut, la organizarea ei. Nu o sa fiu nici o secunda obiectiv cand scriu recenzia festivalului; mi-ar fi aproape imposibil sa fiu, asa ca o sa trebuiasca sa inghititi in sec daca nu va convine ce o sa scriu. Intai de toate o sa scriu cum am vazut eu concertele trupelor, dupa care o sa-mi dau cu parerea despre organizare si despre “ajutoarele” primite.

Si sa incep cu prima seara…

…seara de hip hop. Prima trupa pe scena a fost Triplu F, o trupa din Iasi care combina hip-hop-ul cu ceva elemente de raeggae. Chestia interesanta la trupa e ca au o chitara care suna putin spre ska. Lumea s-a adunat in fata scenei si a inceput sa dea din maini si sa se agite, semn ca incepeau sa se incalzeasca (dupa o zi de canicula) pentru ce urma sa fie.

Apoi a urmat “omul meu din Vaslui” Afty, prezentat de Yehova. Fiind putin reticent la ce puteam sa vad, am fost foarte placut surprins sa observ ca Afty chiar stie ce face si da bine de tot pe rime. O mare parte din piesele lui au fost acapella si pot spune ca am ramas masca stand si ascultandu-l. Bineinteles ca publicul era extaziat, mai ales ca majoritatea ii erau prieteni sau il stiau de prin oras. Ii urez bafta si sa se tina de treaba.

Ceilalti au venit tocmai din Suceava, pentru a doua oara, si au dat-o si ei bine de tot. Lumea deja era “pe felie” si s-a simtit bine in continuare. Eu deja eram “pe alta felie” cu prietenii la o bere si sincer nu am fost prea atent la ce mai era pe scena. Am prins doar o faza in care baietii au dat-o cam naspa sustinand Otelul Galati, moment in care publicul i-a cam huiduit. In rest a fost bine…

Apoi inca o pauza de Cojones, dar deja eram prea afundat in discutii si in beri, asa ca n-am vazut prea bine ce s-a intamplat. Sorry.

Citeste articolul “Open Camp Vaslui 2011”



First Blood has been shed @ Fabrica

•  

Wow… Ochelaristul sef a facut un trailer pentru articolul meu… hehe!

Asa… Dupa o pauza destul de consistenta de showuri energetice, First Blood se anunta numai bun, chiar si pe caldurile extreme cu care ne luptam zilele astea. Din pacate de pe afis au disparut Proof, trupa pe care as fi vrut sa o vad/aud din nou, dar mai e timp sa-i vad. N-o sa stau la multe povesti; dupa doua beri si ceva discutii cu prietenii, concertul a inceput si m-am postat cat mai bine ca sa aud si sa vad ce se intampla.

Primii pe scena au fost mangaliotii de la Rock’n’Ghena. Ii mai vazusem anul trecut in Fire si n-am fost deloc incantat. Insa aseara a fost cu totul “alta mancare de peste”: sunet nou, atitudine noua, stil nou. Sincer, am ramas placut surprins, mai ales ca inca de la prima piesa se facuse un circle pit in fata si mainile si picioarele zbur(d)au. Ce poate fi mai placut decat sa deschizi un concert pentru alta trupa si publicul sa faca show din prima? Baietii, o parte din ei membri noi in trupa – de fapt cred ca doar vocalul a ramas din componenta de acum vreo 10 ani, au dat bine un hardcore metalic bine pus la punct si cu atitudine. Au cantat si o piesa sau doua mai vechi, dar putin schimbate, care sunau mult mai bine decat inainte…
Citeste articolul “First Blood has been shed @ Fabrica”



Rambo canta hardcore – trailer First Blood

•  

In asteptarea recenziei scrisa de Urs, va ofer eu un trailer la concertul First Blood. In primul rand, rusine mie ca era cat pe ce sa nu mai vin la concert din motive de sictir si plictiseala. As fi ratat unul din cele mai bune concerte din ultimii ani. In al doilea rand, nu o sa vorbesc despre concert, il las pe Urs sa-si dea cu parerea, ca e mai avizat. E mai ‘arcore decat mine (care nu sunt deloc). Asa ca o sa bag niste barfe paralele cu show-ul.

Locatia -> Fabrica v 2.0: mi s-a parut ok faptul ca au transformat barul in “lounge”. S-a castigat un spatiu suplimentar pentru clientii obositi sau dornici sa savureze o bere la o pozitie cat mai apropiata de orizontala. Barul s-a mutat in zona din spate a salii mari care oricum nu se ocupa la concerte. Berea Ciuc la 5 ron a contribuit la o atmosfera cat mai placuta, spre deosebire de alte locatii unde berea e ori prea scumpa ori prea mica.

Citeste articolul “Rambo canta hardcore – trailer First Blood”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: