In asteptarea recenziei scrisa de Urs, va ofer eu un trailer la concertul First Blood. In primul rand, rusine mie ca era cat pe ce sa nu mai vin la concert din motive de sictir si plictiseala. As fi ratat unul din cele mai bune concerte din ultimii ani. In al doilea rand, nu o sa vorbesc despre concert, il las pe Urs sa-si dea cu parerea, ca e mai avizat. E mai ‘arcore decat mine (care nu sunt deloc). Asa ca o sa bag niste barfe paralele cu show-ul.
Locatia -> Fabrica v 2.0: mi s-a parut ok faptul ca au transformat barul in “lounge”. S-a castigat un spatiu suplimentar pentru clientii obositi sau dornici sa savureze o bere la o pozitie cat mai apropiata de orizontala. Barul s-a mutat in zona din spate a salii mari care oricum nu se ocupa la concerte. Berea Ciuc la 5 ron a contribuit la o atmosfera cat mai placuta, spre deosebire de alte locatii unde berea e ori prea scumpa ori prea mica.
Standul cu marfa mi-a intrecut orice asteptare. Ma refer la cel al lui First Blood. Rar am vazut atatea tricouri misto la un loc. Cu greu am reusit sa ma opresc la doar 3 tricouri luate. Daca puteam, luam unul din fiecare model. Unde mai pui ca mai aveau si sepci si pantaloni scurti. Toate la un pret modic: 40 de ron. Se mai gaseau si tricouri cu H8, la 20 de ron, dar nu m-am indurat sa dau juma de tricou FB pe unul cu H8. Mi-e rusine de acest lucru, o sa ma revansez alta-data. Fapt amuzant: de vanzarea tricourilor First Blood se ocupa chiar solistul: Carl Schwartz. Care s-a oferit sa-mi cumpere tricoul cu Faith No More la finalul concertului :) Evident, l-am refuzat, chiar daca mi-a zis ca FNM e una din trupele lui preferate, depasita, poate, doar de Metallica.
Fact: pentru cei care nu stiau deja, numele trupei, First Blood, e inspirat de filmul cu acelasi nume, un film celebru in Romania sub titulatura de Rambo I. De altfel, pe pantalonii cu FB oferiti la vanzare era imprimat un ditamai cutitoiul, identic ca model cu cel folosit de Rambo ca sa faca diverse chestii in film, sangeroase sau nu.
Am discutat destul de mult inainte de show cu solistul si unul din chitaristi. M-a surprins faptul ca pareau foarte fresh, desi au ajuns in Romania dupa un drum destul de lung. Nu mai stiu exact de unde veneau, am impresia ca de la Bratislava. Ursul poate sa confirme sau sa infirme acest lucru. Au fost foarte simpatici si deschisi, erau foarte realaxati inainte sa urce pe scena. Cu toate astea, in momentul in care a pornit recitalul parca erau in priza de dimineata, atat de tare au pornit. Mi-a placut mult ce i-a zis Carl lu’ Ursu, cand acesta s-a scuzat pentru faptul ca a venit relativ putina lume la concert (vreo 100 de oameni, cam asa mi s-a parut mie). Carl l-a intrebat: “faceti mosh pit? faceti stage diving? faceti circle pit? Atunci nu conteaza cati sunteti, puteti fi si 10 oameni”. Si mi-a placut si ce a zis la microfon cand s-a suit pe scena: ne multumeste ca am venit la concert, ne multumeste pentru ca am cumparat tricouri, si nu conteaza daca le piratam albumele, important e ca le ascultam muzica (asta l-a uns la suflet pe piratul din mine).
Dupa concert, cand am plecat din Fabrica, ne-am oprit sa mai barfim putin (adica vreo ora) cu chitaristul de mai devreme (Kyle Dixon?). Ne-a vorbit de show-urile din Europa, mai ales de cele din Serbia si Bosnia, ne-a povestit de problemele cu rasistii si neo-nazistii din Praga, de ingamfarea si anti-americanismul francezilor. Dar in special ne-a vorbit despre situatia din SUA, despre indoctrinarea majoritatii prin mass-media, despre inapoierea din sudul SUA (the bible belt), despre problemele cu rasismul, din anumite zone, despre coruptie, despre brutalitatea politiei, despre religie etc. Din astfel de discutii ne dam seama ca nu sunt foarte mari diferente intre americanii de rand si europenii de rand, incluzand aici romanii. Adica prostia e universala, rautatea la fel, la fel si coruptia si hotia. Cu toate astea e evident ca in SUA ai mult mai multe sanse sa reusesti daca incerci, daca tragi tare etc. Ca fapt divers am aflat ca atat cei de la First Blood, cat si cei de la Terror sunt mari fani de soccer. Ne-am despartit pe la ora 2 cu promisiunea ca ei vor mai veni la Bucuresti iar noi vom fi acolo sa-i intampinam. Sa speram ca se vor tine de cuvant.
