Romanu’ si metalu’

Doresc sa scriu in articolul asta despre un fenomen (de fapt mai multe) care ma deranjeaza extraordinar de tare. In Romania, unde mai nimic nu merge pe fagasul normal , ar fi fost chiar culmea ca la capitolul muzica sa stam mai bine. Acum nu doresc sa comentez despre “muzica” difuzata si promovata in mass-media, nici despre cocalari cu tricouri mulate, nici despre mentalitati de genul “krystal” sau “bambu”.
Astea sunt lucruri pe care oricum oricine le vedem zilnic si sunt convins ca toti suntem satui de ele.
Aici vreau sa discut despre scena metal de la noi, mai exact despre ascultatorii acestei muzici, pentru ca despre trupe (cu foarte mici exceptii) nu vreau sa comentez absolut nimic, cei ce ma cunosc stiu care-i parerea mea despre 80-90% din trupele de metal de la noi.

Trebuie totodata precizat ca aceasta scena de care vorbesc este una destul de restransa, iar numarul oamenilor care vin constant la concerte cat mai diverse este unul si mai mic. Impardonabil de mic as spune eu, mai ales avand in minte si trupele care ne-au vizitat in ultima vreme (si nu ma refer aici la Iron Maiden sau Metallica). Ceea ce este si mai trist este faptul ca aceasta scena, asa restransa cum e ea, are si foarte multe deficiente, in special la nivelul mentalitatii metalistilor. A unei mult prea mari parti dintre ei (din foarte mare pacate). Am sa explic mai jos exact la ce ma refer si lucrurile care ma deranjeaza foarte mult.
Acum, din punctul meu de vedere, ascultatorii de metal autohtoni se impart in aproximativ patru categorii. Bineinteles punctul meu de vedere este AL MEU, subiectiv, dar eu cred ca exprima destul de bine situatia actuala.

Prima astfel de categorie ar fi asa-zisii ‘pokemoni’. Daca la alte categorii ma nemultumeste doar mentalitatea lor fata de muzica, pe astia chiar am ura.
Termenul de ‘pokemon’ mi se pare cam prea pretentios. Pentru mine cuvantul “cocalar” i-ar descrie mult mai bine si ar oferi o imagine mult mai aproape de adevar. Nu trebuie sa porti tricou roz, lant gros de aur sau par gelat si vopsit ca sa te numesti cocalar. Iar un tricou cu Dimmu Borgir nu te face deloc mai “metal”. Daca ne uitam atent la activitatile acestor ‘pokemoni’, vom observa foarte multe similaritati cu manelistii. Majoritatea sunt niste pustani de liceu care poarta deobicei tricouri cu Slipknot, Cradle of filth, SOAD (fata de trupa asta chiar nu vreau sa fiu nerespectos, dar multi dintre ei o au pe tricouri), Dimmu Borgir etc si care nu gasesc nimic mai bun de facut decat sa stea in fata la TNB, sa asculte black metal pe telefon, sa vorbeasca zgomotos cat sa-i auda tot bulevardul si, daca este vara, sa-si mai omoare timpul si banii pe la Motoare (din pacate un loc unde ma simteam bine inainte, acum a fost invadat de aceste elemente). Nivelul lor de cultura (nu numai cea muzicala) este deobicei in media tarii (adica aproape de zero), iar mai tarziu, pe la facultate, unii (am cunoscut astfel de exemple) renunta sa mai aiba vreo legatura cu rockul/metalul si se baga pe ceva mai “trendy” pentru ca-si dau seama ca tricourile alea pe care le purtau nu mai sunt suficient de cul. Totodata, multi dintre ei au un obicei foarte enervant: sa cerseasca bani, bere etc. in special daca te vad purtand vreun tricou cu o trupa de metal, pe motiv ca “esti frate de-al lor” (am si fost aproape sa-l pocnesc odata pe unu’ d-asta). Pe multi dintre ei ai foarte multe sanse sa-i intalnesti in propriul lor Eden- mult laudata statiune (nu si de catre mine) Vama Veche.
Partea buna in legatura cu ei este ca nu-i vezi prea des pe la concerte. De fapt nu-i vezi mai deloc pe la concerte cu trupe straine. Probabil daca ar veni mai des la astfel de evenimente si-ar schimba si ei putin viziunea despre muzica si trupele “tari” pe care le asculta. In concluzie, cu putin efort ii poti ignora total, la fel ca pe majoritatea cocalarilor.

A doua categorie ar fi cea a “clasicilor”. Majoritatea asculta exclusiv rock clasic sau trupe metal old school gen Iron Maiden, Megadeth, Black Sabbath sau Metallica (foarte rar ajung si la ceva mai agresiv gen Slayer sau Sepultura). Bineinteles, absolut nimic de spus despre gusturile lor, muzica pe care o asculta este foarte buna, iar oamenii de genul asta pe care-i cunosc sunt persoane decente cu care ai ce discuta si pe care ii duce capul. Ceea ce ma deranjeaza la ei este repulsia pe care o au cand le dai sa asculte ceva mai extrem. Majoritatea nici macar nu vor sa se chinuie sa asculte mai atent cand aud un riff mai agresiv sau un growl. Cunosc cazuri care nu vor sa auda nici de Haggard doar pentru ca din cand in cand solistul mai baga cate un astfel de growl. Pentru ei am un sfat: incercat sa ascultati si dincolo de vocea agresiva sau de ritmul mai mult sau mai putin violent de tobe. Exista o multime de modalitati de a face muzica iar anumite elemente se potrivesc perfect intr-un anumit context. Faptul ca nu se incadreaza in sablonul pe care-l apreciati deobicei nu inseamna ca trebuie respins din start, fara a-i da o cat de mica sansa. Este adevarat ca si eu la inceput eram reticent fata de “sunetele alea ingrozitoare”, dar cu timpul am invatat sa-mi educ urechea sa ma obisnuiesc si sa apreciez stiluri cat mai diverse (fie ele extreme sau nu). Cititi si acest articol foarte interesant pe tema asta.

O alta categorie, din pacate destul de des intalnita pe la noi (desi asta e o problema intalnita absolut peste tot in lumea metalului), este cea a metalistilor TRV. Acestora le place sa se considere drept niste oameni non-conformisti, deschisi la minte, cu propriul lor sistem de gandire. Din pacate pentru ei sunt exact opusul, iar asa-zisul non-conformism este de fapt o alta forma de conformism pe care il urmeaza foarte strict.
Multi fac un mare caz de faptul ca sunt metalisti si fac absolut orice pentru a evidentia acest lucru. Ca oameni pot fi in genul ‘pochemonilor’, din prima categorie, sau pot fi oameni de treaba, baieti destepti, dar care, la randul lor, nu vor sa treaca peste anumite sabloane. Nici un pret nu este prea mare pentru a fi TRV in ochii celorlalti. Sunt foarte usor de intalnit astfel de exemple, de metalisti care nu asculta decat trupe TRV, cele de black metal ocupand locul de cinste, urmate foarte aproape de trupe death metal old school, in genul Cannibal Corpse, Deicide sau Obituary. Trist este ca atunci cand le dai sa asculte ceva progresiv, experimental sau pur si simplu ce nu poate fi incadrat in sabloanele clasice reactioneaza de parca le-ai da sa asculte manele. Nici macar sa n-auda de asa ceva, ca de ascultat nici nu poate fi vorba. La fel si cand e vorba de ceva -core (vezi hardcore, grindcore, metalcore nici atat). Nu, tata ! Noi suntem metalisti, nu punkeri ! Si nu orice fel de metalisti, ci metalisti TRV ! Acest lucru se poate vedea foarte usor in LMC- cand din difuzoare se aude un Amon Amarth, tot localul e in extaz. Cand se aude un Meshuggah, Lamb of god sau Hatebreed, brusc raman doar vreo 5 oameni care mai dau din plete (sau din chelii, depinde daca sunt ursi sau nu). La fel si la concerte. Am fost in primavara la un concert hardcore in LMC (eu si alti 14-15 oameni). Nu este posibil nici ca o trupa extraordinara, atat ca muzica cat si ca prestatie live, cum este The Ocean sa se bucure doar de 50 de oameni la concert. La Hatework majoritatea celor veniti erau acolo in principal pentru Belphegor, o trupa cu un stil mult mai TRV, si nu pentru Nile, o trupa ce canta un death metal mult mai tehnic.La fel si reactiile unor indivizi la adresa anuntului de pe metalhead, despre seara de experimental in LMC.

Mai exista o categorie, din pacate cea mai restransa dintre toate- categoria celor pentru care conceptul de TRV n-are nici o semnificatie si care nu au nici o problema cu a asculta lucruri noi, de care n-au mai auzit sau care nu se incadreaza cu exactitate in campul lor de preferinte. Din fericire am ocazia sa cunosc si astfel de persoane (doua dintre ele scriu articole pe acest site de betivi).Faptul ca, desi putini, exista imi da oarece sperante ca pe viitor mentalitatile oamenilor vor mai evolua si la noi si ne vom putea bucura de cat mai multe si mai diverse stiluri si concerte in numar cat mai mare.

In concluzie, nu vrea sa fac pe atotstiitorul sau sa condamn pe cineva care face parte din categoria TRV. Nu am de ce sa fac asta. Mi se pare insa o porcarie sa-ti auto-impui limite si sa ramai, cu propria ta vointa, ignorant fata de o cantitate considerabila de muzica de calitate, venita in alte forme.
Nu intelegeti gresit. Imi plac foarte mult trupe “clasice” gen Metallica (’80), Slayer, Sepultura, Pantera Megadeth, Iron Maiden si ascult cu cea mai mare placere (si foarte constant) trupe precum Fear Factory, Vader, Behemoth, Amon Amarth, Moonspell, Gorefest, Rotting Christ, At the gates etc. Insa la fel de mult imi plac si trupe ce abordeaza un stil considerat de unii “ciudat” cu multe combinatii de genuri, instrumente, voci etc. Incercati macar sa ascultati ceva precum Subterranean Masquarade, Sculptured, Yakuza, Polkadot Cadaver, Dog Fashion Disco, Mr. Bungle, Meshuggah si daca intr-adevar apreciati muzica de calitate nu vad nici un motiv pentru care nu ati aprecia si aceste trupe.
La fel, nu stiu cati au auzit de trupe precum Misery Index, Dying Fetus, Necrophagist, The Red Chord, Benighted, Gojira sau Cephalic Carnage. Toate acestea sunt trupe de death metal/ grindcore de cea mai inalta calitate, insa foarte putin cunoscute la noi. Si sunt doar cateva exemple.

Atat am avut de zis. In speranta ca pe viitor vom vedea o atitudine ceva mai deschisa la minte.