The Dillinger Mother Escape Fucking Plan

13 octombrie, Durer Kert, Budapesta

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa-aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa-aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Dupa aceasta scurta introducere, sa va zic si cum a fost. M-am plimbat prin Budapesta vreo 5-6 ore, pret de vreo 20 de kilometri. Pe sus, pe jos, pe dealuri si vai, prin paduri si campii… palate si cetati, ca in povesti. Whatever. Pe la ora 17 jumate (ora locala) eram deja in fibrilatie. M-am aruncat in metrou (impreuna cu Cyprian si Anna – multumit, Ciprian?) si m-am indreptat spre locul faptei. Dupa un drum scurt per pedes printr-un parc misto, am ajuns la Dures Kert. Asta e un fel de Fabrica, adica un cladiroi mare, de caramida, cu tot felul de dependinte. Inima cladirii era o sala lunga, destul de lata si de inalta. Acolo urma sa se produca evenimentul anului (de la SC3 incoace). Dupa ce mi-am facut curaj cu 2 beri, am intrat in sala. Asta s-a intamplat dupa ora 19, pentru ca accesul nu a fost permis mai devreme. Inauntru, destul de pustiu. Cred ca la inceput erau spre 50 de persoane, maxim. Berea, destul de ieftina. Soproni la pahar era 400 de forinti, adica spre 6 ron. Soproni e destul de ok, un fel de Ursus unguresc. A, si barmanii dau restul, nu se fac ca n-au marunt.

In fine, dupa ce am mai luat o bere, a pornit si show-ul. Primii care au spart gheata au fost nemtii de la The Ocean. Cum sa zic pe intelesul tuturor? AU RUPT! Nu o sa ma apuc acum sa descriu iar ce sunt si ce canta baietii, am facut-o deja acu ceva timp. Partea buna e ca, desi si-au schimbat vocalul, suna la fel de bine live ca inainte. Iar acu’ au basist si doi chitaristi, ceea ce inseamna double the trouble. Anyways, urmeaza sa cante in noiembrie la Bucuresti, in deschidere la Anatema, asa ca va recomand cu tarie sa mergeti sa-i vedeti, merita.

P.S. vocalul nou nu suna live ca Chris Cornell, asa cum pare pe album. Si e un tip super de treaba. Cred ca o sa faca ceva purici prin The Ocean.

Dupa o pauza scurta de soundcheck si o alta bere, a inceput apoi show-ul canadienilor de la Cancer Bats. Tre’ sa recunosc ca nu m-au impresionat deloc. Ca stil se situeaza undeva intre hardcore si stoner metal. Baietii au incercat sa faca spectacol, sa incite publicul la huliganisme si alte nebunii, dar nu s-au “lipit” de mine. Au cantat destul de mult. Daca The Ocean au bagat doar vreo 6 piese (e drept, unele chiar lungi), astia pareau ca nu se mai opresc. Publicul a reactionat destul de bine la ei. Unii pareau chiar ca stiu despre ce e vorba. Au oferit chiar un moment amuzant. Ati vazut vreodata un circle pit cu 2 oameni? Ei bine, eu am vazut. Enfin, ca sa n-o lungesc, la un moment dat s-a terminat si cu liliecii cancerigeni. Urmau Baietii.

Ca sa nu o ard aiurea, e clar ca imi plac Dillinger Escape Plan. Sunt fan. Altfel nu as fi batut 850 de km pana la Budapesta. Asa ca ce urmeaza sunt niste randuri foarte subiective care probabil nu corespund cu realitatea. Dar, din pacate sau din fericire, sunt singurul care a fost acolo si care poa’ sa-si dea cu parerea. Si voi tre’ sa ma credeti pe cuvant. Deci, dupa o pauza lungutza (fara bere, ca nu eram nebun sa plec din fata scenei) a inceput show-ul DEP. Adica nebunia. Nu am cuvinte sa explic ce s-a inatmplat acolo. A fost haos, macel, isterie, anarhie, sange… HAOS. De la prima piesa pana la ultima nu a fost o clipa de repaos. S-a urlat, s-a facut mosheala, stage diving, crowd surfing, absolut orice. In fata scenei a fost prapad. O inghesuiala si o turteala cum nu am mai vazut/simtit de mult. Toata lumea se impingea, se misca in toate directiile. Puteai sa nu te tii de nimic, sa te lasi purtat de val, ca nu aveai unde sa cazi. Iar pe scena a fost ceva ireal. Modul in care se miscau baietii, cum cantau, cum dadeau din instrumente… a fost ceva ireal. Parca eram in transa. Nu-mi venea sa cred ca stau la juma’ de metru de Greg Puciato, ca il vedeam cu urla in microfon. Si faza ca dadea microfonul celor din fatza sa urle in el, sau ca se dadea jos de pe scena sa cante in mijlocul multimii turbate… incredibil. Chitaristii, solistul, au facut crowd surfing, s-au suit pe boxe, au sarit, s-au agitat… a fost PERFECT, exact asa cum trebuia sa fie. Cat despre piese, am avut ocazia sa aud unele din cele mai bune piese DEP: Farwell Mona Lisa, Fix Your Face, Lurch, Milk Lizard, Sugar Coated Sour… Preferata mea: Sunshine the Werewolf… Iar finalul a fost apoteotic. Dupa ce trupa a parasit scena si publicul a cerut, in delir, un bis, baietii s-au intors pe scena si au bagat Mouth of Ghosts/Panasonic Youth/43% Burnt. Ce poti sa ceri mai mult? Ce poti sa ceri mai mult??? Sa mai zic ca la final am pus gheara pe un batz de toba? Sa mai adaug ca am pus laba (piciorului) si pe o pana de chitara? Nu va mai zic, ca va enervez. Atat mai adaug: a fost PERFECT.

Dupa ce masacrul a luat sfarsit, m-am retras in spate sa mai beau doua beri. Am facut poze si am schimbat cateva impresii cu nenii de la The Ocean, nimic deosebit, deja e obisnuinta. Dupa vreo ora mi-am dat seama ca am stat tot timpul langa tobarul de la DEP. Asta dupa ce l-am umilit si l-am intrebat daca e de la cancer bats. Shame on me. Dupa ce mi-am cerut scuze, m-am tras in poza cu el si i-am luat si un autograf. Asta asa, ca o incununare a unei seri de exceptie. A urmat apoi lungul drum catre casa, pe jos, aproximativ o ora. Dar ce mai conta? Dupa ce vezi DEP poti sa mergi si 10 ore pe jos, n-are importanta.

In final, cateva constatari generale: locatia fosrte buna de concerte, sonorizare excelenta, lumini misto pe scena, secna ridicata undeva la 80 cm/1 m, perfecta pentru stage diving. Publicul numeros, cred ca erau vreo 500 de persoane in timpul recitalului DEP. Ungurii foarte civilizati, cand trupele le faceau semn sa faca circle pit, imediat se dadeau oamenii la o parte. Problema era ca in interiorul circle pit-ului nu era nimeni :) Daca eram pe acolo cu un anume urs si un billy, faceam imediat “ordine” printre ei. Ca “personaje”, au fost ok oamenii. Ma asteptam sa dau peste o gramada de core-kids, cu bretoane si sepci pe cap, dar cand colo am dat peste acealasi tip de oameni peste care dai in barurile si cluburile din Bucale, o combinatie de metalhezi si hardcoristi. Erau si vreo 2-3 disperati care faceau slam dance (i fuckin’ hate slam dancing) si care varsau beri, dar per total a fost super ok. Cam atat despre seara DEP, urmeaza seara ol’ skul hardcore, Sick Of It All si Madball!!! Ramaneti pe receptie.