The Ocean – 1 mai 2008, Live Metal Club
Am dat peste The Ocean astia la recomandarea bunului meu amic, Tase, care mi-a zis ca a auzit de niste nemti care canta ca Gojira. Fiind un mare fan al frantujilor am cautat imediat pe net si am luat albumul Precambrian. Nu suna el exact ca Gojira, dar mi s-a parut extraordinar. Si mi-a placut suficient de mult ca sa fiu plin de entuziasm cand am auzit ca vor veni pe 1 mai in Bucuresti, in LMC, la doi pasi de casa.
Toate astrele erau in favoarea acestui concert. Biletul era doar 20 de ron. De 1 mai mi-am luat liber de la munca. Iar la concert urma sa vina toata gasca (adica eu, Ursu’, Billy si Tase). Mai mult, obtinusem si aprobarea sa-mi iau un tricou, la care se adauga si nelipsita bere.
Prin urmare, am ajuns la locul faptei la ora fixata, 19:00, plus 15 minute, ca doar stau la 3 minute distanta. Am fost intampinat la intrare de doi badigarzi, care s-au rezumat doar la un control corporal, neavand treaba cu concertul propriu-zis (un mare plus pentru organizatori). Inauntru era suficient de cald ca sa stai in maneca scurta, dar fara sa turbezi de caldura. Asta in mare parte si datorita numarului “imens” de spectatori, care erau sublimi dar lipseau aproape cu desavarsire. Bine, au mai aparut ei pe parcurs, pe final fiind vreo 80 de “capete metalice” in club.
Pe scena isi faceau incalzirea baietii de la Cyborg, care au tot facut sound check-uri vreo 45 de minute, poate chiar mai bine. Nu eram atent, intreaga mea atentie fiind concentrata asupra sticlei de bere si asupra conversatiei cu prietenii. La un moment dat, dupa o pauza de vreo ora, a inceput si recitalul Cyborg. Nu prea mi-am facut o parere despre ei, tinand cont ca ii auzeam prima data, dar au fost decenti. Au abordat un stil mai eclectic, un technical death metal, cu cateva pasaje prog, executat corect, dar fara o forta deosebita. Lucru de inteles, tinand cont ca acesta a fost al doilea concert al trupei, baietii fiind mult mai concentrati sa sune ca o trupa decat sa faca cu adevarat show. Oricum, mi-au placut mai mult ca alte trupe de gen din Ro. Dar nu arata inca a formatie de concert, mai au de lucrat, mai ales tobarul care parea ca ramane in urma cu masurile.
Incet, incet, mi-am pierdut concentrarea, asa incat finalul recitalului m-a prins cu mintea in alta parte. Intre timp localul s-a mai animat, toata lumea asteptand sosirea oceanicilor. Care au aterizat in LMC dupa o scurta vizita la casa boborului, aducand cu ei si mult asteptatele tricouri, din care ne-am achizitionat fiecare cate unul (mai putin Tase, care si-a luat un cd).
Dupa un soundcheck care a durat infinit mai putin decat cel al cyborgilor, showul The Ocean a inceput in forta, nelasand nici o indoiala asupra faptului ca urechile noastre urmau sa fie supuse unui adevarat asediu. Una dupa alta, au curs piesele de pe Precambrian, pe care le ascultasem de zeci de ori,ele mai vechi. Desi pe album apar 26 de muzicieni, pe scena au urcat numai 4, dar nu am simtit aproape nici o diferenta, soundul live fiind la fel de puternic (daca nu cumva mai puternic) decat soundul de studio. De la prima piesa, cei prezenti in fata scenei s-au dezlantuit. S-a sarit, s-a urlat, s-a facut mosh pit, circle pit sau crowd surfing (e drept, doar de doua ori, odata eu :) si odata solistul). Totul intr-o maniera extrem de civilizata, daca omitem inevitabile calcari pe picioare. Deja dupa doua piese eram leac de sudoare si ragusit, dar mi-as fi dorit ca show-ul sa tina toata noaptea. La fiecare 5 minute ieseam din ciclon, imi trageam un pic sufletul, mai luam un gat de bere si ma aruncam apoi iar cu capul inainte. Nu pot descrie in cuvinte senzatia pe care am trait-o. Pur si simplu, muzica, energia trupei si elanul spectatorilor, s-au combinat perfect. Pot spune fara sa gresec, ca acesta a fost cel mai tare concert din viata mea. Pana acum, locul 1 era detinut de Clawfinger, dar acolo am stat deoparte, pe cand aici am fost “miez”, chiar in mijlocul valtorii.
Desi meritau cu siguranta un public de 10 ori mai numeros, baietii de la The Ocean au cantat ca si cum ar fi fost pe scena unui mare festival din afara. Si cred ca au fost multumiti de reactia publicului, pentru ca pur si simplu nu puteau “stoarce” mai mult de la cei prezenti. Dupa finalul recitalului a urmat nelipsita sedinta foto cu cei din trupa si schimbatul impresilor. Parerea unanima a fost ca nu se putea gasi un mod mai placut sa petreci 1 mai decat sa fi fost in acea seara in LMC. A fost un show de neuitat, si de neiertat pentru cei care au ales mai degraba sa mearga la tot felul de gratare, sau sa se imbete pe malul unei mari oarecare.
Cu alte cuvinte, de ce sa mergi la mare, cand vine oceanul la tine?
io unu am fost la mare ca i-am vazut in constanta:D am cantat in dechidere pt Protest Urban si The Ocean.primulk concert al trupei DeadeyeDick;) nu am ce comenta in privinta concertului.chiar fac show astia din oceania:))