Downfall of Mediocracy in Underworld

Mediocracy, Downfall of Gaia, Rosa Parks, in Club Underground, Bucuresti, 21 octombrie

Dupa vreo 3 saptamani de sclavageala intensa si umflare de ficat, a apucat si eu sa prind cateva momente de relaxare. Scapat de la munca la o ora “normala”, am decis sa imi incep uichendul cu un concert. Bine, am zis sa vin la acest show pentru ca nu aveam rabdare sa astept concertul Pro-Pain de duminica. Dupa ce am primit invoire de la stapanire (cu limita fixata la 4 beri), m-am indreptat spre Underworld unde am facut jonctiunea cu Ursu’ si Ciprian. Prima supriza a fost numarul mare de oameni care se inghesuiau in cei 20 de metri patrati subterani. A doua surpriza a fost berea Gambrinus, din care nu mai bausem de un numar mare de ani. Referitor la numarul de spectatori, parerea mea e ca e criminal sa organizezi concerte rock intr-un spatiu cat o sufragerie, si cu un ditamai stalpul colturos in mijloc. E genul de loc unde iti trebuie asigurare inainte sa te apuci de moshpit, stage diving si alte activitati culturale.

In fine, sa revin la concert. Asa cum era firesc, concertul a inceput la 9 jumate, adica la un ceas dupa ora anuntata. Ceea ce nu m-a deranjat, pentru ca am avut timp sa beau o (1) bere si sa schimb cateva barfe. Primii care au spart gheata au fost compatriotii nostri de la Mediocracy. Ce pot sa spun despre show-ul lor? Mi-au placut cateva chestii. De exemplu, mi-a placut cum Parasuta, tobarul, dadea in tobe cu zambetul pe buze. Mi-a placut cum Costin, chitaristul, a fost luat pe sus si a facut crowd surfing in timp ce tinea un solo. Mi-a placut cum a recationat publicul si cum s-a realizat simbioza aia pe care o cauta toate trupele, de nu mai stii unde incepe si se termina scena. Mi-a placut cum Viez, vocalul, a facut si el crowd surfing, cu picioarele pe tavan. Mi-a placut chiar si faptul ca i-a picat microfonul dupa 2 piese, pentru ca astfel de incidente sunt sarea si piperul unor astfel de concerte. Daaaar… per total, nu pot spune ca mi-a placut Mediocracy. I-am vazut de mai multe ori incat sa-mi fac o parere. Pur si simplu nu se lipesc de mine. Vocea e o bariera peste care nu pot sa trec. Si nu sunt un tip nazuros. Ascult trupe cu o multime de stiluri vocale, de la screamo la growl-uri guturale, dar la show-ul asta (ca si la celelalte) am avut mereu senzatia ca vocea nu se muleaza pe acest gen de sound. Nu pot sa explic exact, nu sunt critic de muzica, pot spune doar ca imi place sau nu-mi place o anumita voce, intr-un anumit context. In fine, showul a fost ok, ultima piesa a fost senzationala, a fost o bucata lunga, cu un pic de dub (asa mi s-a parut), cu tot felul de distorsuri si efecte. Mi-ar fi placut sa ascult mai multe bucati la fel. Dupa ce s-a terminat recitalul Mediocracy, mi-am luat a doua (2) bere si m-am pregatit pentru partea a doua.

Dupa un sound check destul de lung, a inceput show-ul celor de la Downfall of Gaia. Sincer, nu mi-a placut nici asta (la faza asta sunt mai urs decat Ursu’). E genul de trupa de post-metal “clasica”. Piese lungi, power chords peste power chords, voci urlate… boring as hell. Au fost mult sub Mediocracy, ca originalitate, ca prestatie etc. Genul de trupa de care gasesti 3 la zece mii pe youtube. Va zic eu la plezneala cateva: Fall of Efrafa, Icos, Mouth of the Architect, Kodiak. Toate suna la fel: incep cu note grele si luuuungi, accelereaza la un moment dat si apoi iar se lungesc si se ingreuneaza. Si tot asa pana te ia somnul. Si toate suna la fel. Fara un solo de chitara sanatos, care sa te trezeasca. Singurul lucru interesant la aceasta trupa a fost tobarul. Dadea, tata, cu o furie in tobe de ziceai ca nu sunt ale lui (si probabil nu erau). Dupa prima piesa am zis ca o sa oboseasca si  sa ia o pauza. Dar n-a luat, a continuat sa dea cu ura in ele pana la final. Mai mai sa le plezneasca. Dar a fost cam putin pentru a ma convinge. Asa ca spre final am iesit afara sa iau o gura de aer si a treia (3) bere.

Dupa ce m-am intors, pe scena au inceput sa se desfasoare baietii de la Rosa Parks, niste baieti din Ungaria. Partea buna e ca sigur nu au confundat Bucharest cu Budapest. Tot la parti bune pot trece faptul ca nu s-au bazat pe power chords. Partea proasta e ca sunt o trupa instrumentala. Stiu ca pana acum i was bitching about vocals and shit, dar mai mult decat vocile urlate nu pot sa inghit trupele instrumentale. Baietii s-au bazat pe tot felul de tehnici interesante de ciupituri, tehnici mai spre jazz, solouri etc. Dar parca prea sunau numai a intro-uri, outro-uri si bridge-uri. Le-a lipsit unicitatea si omogenitatea data de voce. Parca ascultai negativul unor piese (banale) post-rock. Spre final mai ca ma luase somnul, noroc ca mi-am mai luat inca o bere (4) si ca n-au exagerat, au cantat vreo 35-40 de minute. Publicul (desi mai subtire spre final) i-a aplaudat, totusi, cum se cuvine. La fel de mult (poate mai mult) i-au aplaudat si pe precedentii, de la Downfall of Gaia. Semn ca (in afara de mine) restul lumii a apreciat show-ul. Probabil trebuie sa fac o pauza lunga de concerte post-rock/post-metal. Noroc ca vine duminica Pro-Pain si o sa-mi relaxez urechile cu niste hardcore sincer, fara pretentii.