Vineri seara, scapat de la munca mai devreme, trebuia sa particip la o intalnire de afaceri cu un mogul al alcoolului, dar din motice <del>obiective</del>subiective nu am mai ajuns. In schimb, m-am pomenit in Suburbia, unde, culmea obrazniciei, la intrare mi s-au cerut 11 lei. Motivul: cica in interior actionau la limita legalitatii Indian Fall si acolitii: Inopia, Lotul national de Hardcore si inca o trupa (al carei nume nu l-am retinut). Dupa o scurta lupta interioara am decis ca suma ceruta este prea mica pentru a justifica pretul unui taxi spre alta locatie cu licenta de vanzare a bauturilor alcoolice, asa ca m-am hotarat sa risc si sa intru in obiectiv. Unde mai pui ca sloganul evenimentului pretindea ca in pretul biletului e inclus si un shot (cu un continut neprecizat).
Odata intrat in locatie am observat cu agilitate ca prima trupa (al carei nume il retinusem) parasise deja locul faptei. Am profitat de acest lucru printr-o incursiune la bar, unde mi-am incasat cei 30 de arginti sub forma unui asa-zisului shot, care s-a dovedit a fi un paharel umplut cu un suc de portocale mizer, cu o concentratie de alcool sub 1/1000. In mai putin de o secunda (cat a durat sa testez continutul paharelului) am hotarat ca e timpul sa-mi iau o bere (sau chiar mai multe). Si dupa ce m-am dotat corespunzator m-am indreptat spre “sala” unde se “inghesuiau” undeva intre 80 si 100 de persoane (incluzand membrii trupelor, angajatii barului si morisson – care e un nene si el). Pe scena isi faceau incalzirea niste oameni, despre care am aflat ulterior ca se numesc Inopia (asta dupa ce m-am facut de rusine confundandu-i cu Indian Fall – oare din cauza lu’ ditamai afisul care umplea juma’ de perete?!?)
En fin, asa zisa incalzire consta in faptul ca toata lumea statea cu gatul sucit spre peretele din spate, unde era proiectat un videclip interesant. As vrea sa pun un link spre el aici, dar din nefericire n-am gasit pe iutub. Poate o sa apara mai incolo. Dupa acest intro a inceput adevaratul show. Pe scena se inghesuiau vreo 6 persoane. Ca se inghesuiau e confirmat de faptul ca unul din chitaristi n-a mai avut loc si s-a desfasurat in fata celorlalti, pe ringul de “dans” (a se citi pogo, mosh etc). Revenind, pe scena se desfasurau (de la stanga la dreapta) un chitarist, o claparita, un tobar, o violonista, un vocalist si o basista. Plus chitaristul mai sus mentionat. Adica mai pe scurt, 4 domni si 3 frumoase si elegante domnisoare, care mi-au lasat o foarte placuta impresie (tinand cont ca eu nu suport partile feminie din heavy metal). Ce a urmat m-a lasat extrem de impresionat, mai ales ca genul abordat nu e chiar pe felia mea. Mai precis, septupletul (sau cum s-o zice) a tinut un show de epic simfonic gothic metal in stilul Haggard sau Therion, executat corect (zic eu) chiar daca sunetul nu a fost la inaltime. Este primul show de gen la care asist si nu m-am plictisit deloc pe parcursul celor (aprox.) 45 de minute. Desi spectacolele de tipul asta sunt cam statice, solistul a incercat sa anime atmosfera coborand in public si luand un fan pe sus, apoi sarind cu el pe umar. Dar in general atmosfera a fost calma, accentul fiind pus in primul rand pe muzica.
Dupa ce spectacolul a luat sfarsit, in aplauzele darnice ale celor prezenti, am schimbat cateva vorbe cu solistu trupei, Stefan (sper sa fi retinut bine numele). De la el am aflat ca trupetii au studii muzicale, licee de muzica, scoli populare etc. ba, mai mult, claparita a facut conservatorul, ca formatia e din Bucuresti si ca el (solistul) canta in stil bariton, invatat la seminar. Mai multe intrebari nu am pus, din lipsa de inspiratie. In fine, ca sa inchei, as trece la plusuri vocile feminine, muzicalitatea pieselor si tehnica trupei, destul de buna. La minusuri, in primul rand, evident intra sunetul: vioara nu se auzea aproape deloc, basul vibra atat de tare ca m-a luat durerea de burta, si a fost nevoie de o multime de “retusuri” din partea sunetistului, care a facut permanent naveta intre scena si pupitru, tot mufand si legand cabluri. Tot la minusuri as baga si vocea, care nu m-a convins. Ca sa va faceti o idee a fost ceva gen Moonspell, insa registrul mi s-a parut limitat, cu foarte putine variatii. 99% din timp a fost voce clean, cu un growl pe ici pe colo. Din partea mea as fi vrut mai multa brutalitate, in contrast cu vocile feminine, but that’s just me. Alte minusuri nu imi vin in cap acum, desi sunt de obicei carcotas.
Dupa Inopia am dat inca o raita la bar ca sa ma pregatesc pentru Lotul national de Hardcore, o alta premiera. Dar m-am pregatit degeaba. Baietii s-au prezentat la concert cum s-a prezentat nationala de fotbal la Belgrad. Mai precis, au lasat hardcorul acasa. Cum sa descriu stilul… un fel de hardcore metal, gen Pro Pain, sau Implant pentru refuz, dar foarte lent. Ma rog, nu va imaginati ca era sludge, sau post-hardcore, cum canta un milion de trupe acum. Nu, doar ca parea ca e un permanent breakdown. Ba la un moment dat au facut si breakdown la breakdown, ca sa-mi arate ca se putea canta mai lent. O singura piesa mi-a ramas in minte, dar nu din cauza ca era ceva de capul ei, cu refrenul: “sa sarim, sa sarim”, dar modul cum era interpretata te facea mai degraba sa te asezi pe scaun. In fine, nu mai scriu ca se supara lumea pe mine, cert e ca ma asteptat sa asist la un concert de hardcore, dar nu a fost nimic de genul asta. Pacat de vocea solistului, care a bagat chiar bine, dar nu l-a ajutat deloc repertoriul ales.
Ultima trupa a fost capul de afis, Indian Fall. Din pacate, cam in acest moment ma apucase o mare foame, asa ca am fugit pana la colt sa-mi iau o shaorma, pierzand astfel inceputul recitalului. Dupa ce am terminat cina mi-am mai luat o bere si m-am bagat intr-un colt sa-i studiez pe baieti. Dar n-am apucat sa ascult cateva acorduri ca si-a facut aparitia un prieten de-al meu pe care nu-l mai vazusem de ceva vreme si ne-am pus pe povestit. Printre doua barfe mai reusem si eu sa dau o ureche, dar, sincer, nu m-a “lovit” vreo piesa suficient de tare ca sa-mi atraga atentia. Ce am inteles eu din primele lor piese ar fi ca Indian Fall canta un fel de blackened death metal, lucru intarit de vocea “evil” si de cateva pasaje de black, dar nu sunt marele expert in domeniu, asa ca as putea sa ma insel. Spre finalul concertului stilul s-a schimbat putin, dand intr-un fel de prog death, prilej pentru vocal sa schimbe de cateva ori registrul. As zice si ca pe alocuri am sesizat si 1-2 tente de avant-prog, dar n-as baga mana in foc. Cert e ca la finalul show-ului eram la fel de nelamurit ca la inceput, asa ca mai am nevoie de o auditie ca sa-mi formez o opinie.
Oricum, sunt multumit ca am nimerit la acest concert din greseala. Daca as fi stiut din timp de el, probabil nu as fi mers in Suburbia si nu as fi auzit de Inopia. E bine ca o data la 100 de ani mai apare ceva care ma surprinde in muzica romaneasca.
Inopia, Lotul National de Hardcore, Indian Fall – Suburbia, 30 octombrie 2009
Vineri seara, scapat de la munca mai devreme, trebuia sa particip la o intalnire de afaceri cu un mogul al alcoolului, dar din motive subiective obiective nu am mai ajuns. In schimb, m-am pomenit in Suburbia, unde, culmea obrazniciei, la intrare mi s-au cerut 11 lei. Motivul: cica in interior actionau la limita legalitatii Indian Fall si acolitii: Inopia, Lotul National de Hardcore si inca o trupa (al carei nume nu l-am retinut). Dupa o scurta lupta interioara am decis ca suma ceruta este prea mica pentru a justifica pretul unui taxi spre alta locatie cu licenta de vanzare a bauturilor alcoolice, asa ca m-am hotarat sa risc si sa intru in obiectiv. Unde mai pui ca sloganul evenimentului pretindea ca in pretul biletului e inclus si un shot (cu un continut neprecizat)
Odata intrat in locatie am observat cu agilitate ca prima trupa (al carei nume il retinusem) parasise deja locul faptei. Am profitat de acest lucru printr-o incursiune la bar, unde mi-am incasat cei 30 de arginti sub forma unui asa-zisului shot, care s-a dovedit a fi un paharel umplut cu un suc de portocale mizer, cu o concentratie de alcool sub 1/1000. In mai putin de o secunda (cat a durat sa testez continutul paharelului) am hotarat ca e timpul sa-mi iau o bere (sau chiar mai multe). Si dupa ce m-am dotat corespunzator m-am indreptat spre “sala” unde se “inghesuiau” undeva intre 80 si 100 de persoane (incluzand membrii trupelor, angajatii barului si morisson – care e un nene si el). Pe scena isi faceau incalzirea niste oameni, despre care am aflat ulterior ca se numesc Inopia (asta dupa ce m-am facut de rusine confundandu-i cu Indian Fall – oare din cauza lu’ ditamai afisul care umplea juma’ de perete?!?) Citeste articolul “Un concert inopi(n)a(t)” →
1
