Gojira! GO-JI-RA!!!

ursu'
•  

În 2006 n-am apucat să-i văd la Brutal Assault, pentru că am ajuns ziua următoare după ce au cântat. Dar i-am prins în 2010, tot la Brutal Assault, şi apoi în 2013 la Rockstadt Extreme Fest, la Râşnov. De fiecare dată au sunat bine şi de fiecare dată publicul a fost fantastic. Aşa că abia am aşteptat momentul să-i văd din nou, mai ales că veneau cu turneu de promovare al albumului (nu chiar nou) Magma, deci erau headlineri şi mai mult ca sigur trebuiau să cânte mai mult timp.

Dar deja am făcut o introducere mult prea stufoasă, aşa că hai să vă zic câte ceva despre concert. Am ajuns acolo pe la 20:40 şi ne-am adunat toată gaşca fix la intrare. Pe scenă se scălâmbăiau nişte băieţi tinerei, care sunau oribil – asta nu e doar părerea mea. Aşa că ne-am dus să procurăm jetoane, iar apoi să ne alimentăm cu câte o bere-două.

Eh… şi am aşteptat cam 30-40 de minute să treacă timpul şi sa ne deplasăm şi noi în faţa scenei, ca să vedem “delfinii” de la Gojira. Şi a fost bine de tot!!!

Fum! Gojira!

Citeste articolul “Gojira! GO-JI-RA!!!” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



20 de ani de Placebo la Arene

Ciprian
•  

Recunosc ca pe undeva am ramas cu mintea prin liceu si prin anii ’90, asa ca acum cateva zile am ajuns la concertul Placebo de la Arenele Romane. Lume multa, asezata, educata, aliniata la coada. N-am vazut fete si baieti glam, gay, LGBT, minoritati sau alte sexualitati obscure afisate. Acum 10 ani am fost la un concert Placebo tot la Arene, si-mi amintesc ca acolo era plin de gasti de baieti excesiv de aranjati si machiati, fete de 13 ani care fumau si oameni excentrici, viciosi si nepotoliti. Acum am gasit un public cuminte si parca corporatist, ingrijorat mai degraba de faptul ca trebuie sa ajunga dimineata la job. Nici hipsterii n-au prea venit, e clar ca publicul Placebo a crescut si s-a schimbat. Cum si vremurile s-au schimbat.

Aaaa da, si cea mai buna dovada ca publicul Placebo nu mai e asa de fun este ca la intrare mi-au oprit un lantisor subtire agatat intr-o doara pe blugi. Adica s-au mai uitat ciudat la intrare la bratari, tinte si chestii, dar in douajdeani nimeni nu mi-a oprit nimic la vreun concert la intrare, e rock and roll, come oooon. Am primit un bilet pe care scria 35, semn ca eram al 35-lea renegat.

Citeste articolul “20 de ani de Placebo la Arene” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Punks not dead, Punks for Rojava

Ciprian
•  

Saptamana trecuta m-a intrebat Sorin daca nu vin la un concert mai crust asa. Nu stiam cine si ce canta, dar neavand nimic de facut marti seara am zis ca da. Asa ca am ajuns in curtea Quanticului la ultimele piese Killer Victim, un metal tare si hotarat. Tricourile negre din jurul truperi erau in schimb cam rarefiate, cica ‘o tara mica, mese putine’.

La fata locului, Sorin cu Tase si Razvan stateau la sfat. Misto in gradina de vara din Quantic. Zona e inconjurata de padure, dar platforma unde se tinea concertul era de marmura si simti ca obosesti destul de repede pe ea, nu mai zic de posibilitatea unui mosh pit.

Citeste articolul “Punks not dead, Punks for Rojava” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,



Cristos beat mort in Quantic

Ciprian
•  

@ Stoned Jesus cu pietre sau cu bere …

Asta e ultimul concert la care am fost si despre care o sa scriu ce-mi amintesc, pana nu trece prea mult timp si uit totul. S-a intamplat la festivalul SoundArt de stoner rock si metal, dar fiind prea batran si blazat, m-a interesat doar aceasta trupa din tot festivalul, pe care o stiu si o ascult de mai multi ani. Sunt niste ucrainieni exceptionali care fac si promit mult.

Cand am intrat in Quantic pe scena erau Nightstalker, niste greci care cantau un fel de rock and roll in maniera stoner. Piesele nu erau foarte diferite unele de altele, dar mergeau in asteptarea concertului pentru care venisem.

M-am gasit cu colegii de consum alcoolic si muzical din legandarul Fri Kultur, acum aka Trei Betivi, Caras si Hariton, care erau deja destul de dezarticulati de la multa bere. Festivalul s-a anuntat initial in gradina de vara din Quantic, iar asta mi s-a parut foarte misto, fiind doarte curios cum va fi, dar din pacate n-a fost afara si a trebuit sa intram tot in aceeasi sala foarte mare dar fara rezonanta.

Dupa ce-am palavragit o vreme, ne-am adunat in fata scenei pentru Stoned Jesus, acolo fiind singurul loc recomandat in care se poate auzi sunetul mai bine.  Dupa multimea si forfota concentrata acolo se vedea ca tot festivalul se coagula defapt in jurul acestei trupe. O componenta simpla din trei oameni, cu un stoner doom scris si cantat intr-o maniera simpla si puternica, care aduce cu anii ’90. De la stanga la dreapta in ordinea de pe scena: Igor la voce si chitara, Viktor la tobe si Sid la bas.

Citeste articolul “Cristos beat mort in Quantic” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,



Doom over Bucharest III… in Quantic

Ana
•  

Am incheiat sfarsitul lunii aprilie cu Doom over Bucharest III. La fel ca cea de-a doua editie, Live Nation Promotion a organizat a III-a seara de doom metal in Quantic Club, unde, de altfel se organizeaza majoritatea concertelor de acest gen. Despre prima editie din Music Club am scris aici, fiind si preferata mea.

A devenit un fel de traditie se merg la aceste ”serate doom”, chiar daca de data asta nu am mers pentru vreo trupa anume, dar recunosc ca voiam mai mult sa vad Shape of Despair, despre care il las pe Ciprian sa scrie mai spre final, fiindca eu eram deja prea pierduta in spatiu. Incerc sa fiu putin organizata cu aceasta scriere, asa ca o sa las line-upul serii, sa vedem cu cine am calatorit pe taramuri dark doom, si avem asa: Descent into Despair (Ro), Abigail (Ro), Clouds (UK), Funeral (N) si Shape of Despair (Fin). Citeste articolul “Doom over Bucharest III… in Quantic” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,

,

,



Swans was here

Ciprian
•  

Cateodata imi fac lectiile mai tarziu dar tot mi le fac, asa ca de data asta am sa povestesc despre concertul Swans din Control, unii din cei mai experimentati experimentali.

A fost sold out dar nu-i nimic, mi-am luat bilet din timp. Am ajuns acolo cand incepuse deja sa cante Littile Annie. Acompaniata doar de un pian delirant, a cantat niste romante psihedelice de toata frumusetea. Cu o voce feminina coapta si o tonalitate nostalgica, a instaurat o atmosfera tocmai buna de contemplat si aplaudat.

Dupa ce s-a terminat am tras putin cu coada ochiului pe la bar. De data asta nu dupa preturile la bere, ci dupa dansul barmanilor, pot spune ca fara sa vreau asta a devenit acum un fel de defect profesional.

Dupa un timp au intrat pe scena Swans cu Michael Gira plin de el, si noi in public plini de Michael Gira. Setlistul nu-l stiu, mereu am ascultat Swans de la distanta, preferandu-i mai mult live, ca si acum 4 ani. Comunicarea cu publicul a fost una exclusiv muzicala, asa cum trebuie sa se intample la o astfel de experienta. Starea hipnotica s-a instalat repede si toata sala plina ochi si-a indreptat repede trairile spre scena.

Citeste articolul “Swans was here” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:




Rotten Sound @ Rockstadt Grind Fest

ursu'
•  

Nu prea des ai parte sa vezi formatii misto in orase ceva mai mici decat Bucurestiul, dar in ultima vreme, datorita unor oameni pasionati, incepem sa vedem si fenomenul asta la noi. Weekend-ul 18-19 martie 2017 a fost un prilej foarte bun de a vedea o formatie (sau toate?) foarte buna de grindcore, fix in inima tarii, la Brasov.

Deplasarea am facut-o impreuna cu Sorin si cu Razvan, iar la tura asta am renuntat la a merge cu masina si ne-am transportat cu trenul. Am plecat sambata pe la 10:30 din Bucuresti, unde era senin si frumos si am ajuns in Brasov dupa pranz, pe racoare si o ploaie marunta si insistenta. Dupa ce ne-am cazat, ne-am luat picioarele la pas si am mers in centrul vechi sa mancam ceva si sa incepem cu berile. Citeste articolul “Rotten Sound @ Rockstadt Grind Fest” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,



Flaut cantat intr-un picior, ghici ciuperca ce-i?

Ciprian
•  

Da, nimeni altul decat Ian Anderson si flautul fermecat au fost de curand la Sala Palatului. N-ai fi zis ca Jethro Tull mai exista acum in 2017. Dar pentru ca mai exista am zis sa-mi iau bilete ceva mai in fata, sa vad cat mai de aproape unul din cele mai importante personaje din istoria progresivului, ajuns acum la aproape 70 de ani. Asa ca tocmai cand ma pregateam sa introduc datele cardului am primit vestea de la Ana ca vinde cineva pe net bilete la categoria B la jumatate de pret. N-am stat pe ganduri si le-am ‘rezervat’ imediat.

Carevasazica pe la 8 fara ceva m-am infatisat la Sala Palatului, urcand deja treptele spre sectorul locurilor repartizate, in atmosfera vechilor sedinte de partid care emanau din toti porii peretilor, covoarelor si scaunelor tapitate grena. Consumul si vanzarea de alcool erau interzise cu desavarsire. Citeste articolul “Flaut cantat intr-un picior, ghici ciuperca ce-i?” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



2 Paie la 3 Betivi

Ciprian
•  

Cu ajutorul Tudoritei care e la bar in fiecare vineri seara, lacasul nostru de cult a gazduit primul concert. Doi ‘muschetari’, zisi Corbu si Igor de la trupa Ad Hoc (trupa cu 8 membrii de inspiratie folclorica si medievala), fac impreuna duetul 2 Fire 2 Paie. Asa ca ne-am vorbit, ne-am sfatuit, am anuntat concertul pe ici, pe colo, ca sa vina lumea. Barul, fiind micut si limitat in locuri, n-a fost greu de umplut. Fiind insa si limitat in decibeli (probleme cu vecinii) totul a fost complet acustic, n-a fost nimic trecut prin statie si din cauza asta a iesit foarte bine.

Gazda fiind, am ajuns mai devreme acolo, am dereticat una alta prin bar, rearanjat mesele, scos canapeaua din bar si asezat scena cu 2 scaune si 2 lumini. Odata veniti, baietii au si pus mana pe chitara si vioara sa testeze acustica locului care, dupa spusele lor, s-a prezentat bine. Am stat apoi la bere si la vorba cu Corbu, povestind de una de alta pana a inceput sa se adune lumea. Pe la 10 si ceva s-a umplut barul si s-au ocupat toate mesele rezervate, asa ca baietii s-au apucat de treaba.

Nefiind nimic in priza si cei doi fiind inconjurati de prieteni, s-a creat o atmosfera calda si directa. Dupa o introducere instrumentala, au facut Cantecul de check in, adica: “check in, ce dor, ce jale”.

Citeste articolul “2 Paie la 3 Betivi” →

Postat în:

Cronica de concert, Evenimente

|

Etichete: