Cap de Dick in Fabrica de epileptici

Cap de craniu, Deadeye Dick – Club Fabrica, 9 februarie

Da, e traditia trei betivi sa faca jocuri de cuvinte pe seama trupelor, iar acum era un prilej pe care nu puteam sa-l ratam. Adica, pe bune, aveam doar doua variante: cap de dick sau deadeye craniu. Sincer, pe care puteam s-o alegem? Iar aia cu epilepsia se datoreaza lui Nestor. Frate, cate stroboscopice poti sa bagi la un concert? Sincer acum, e o minune faptul ca n-am dat in epilepsie… deocamdata. Dar daca mai trec vreodata prin asa ceva, nu garantez nimic. Adica, jumatate de concert am stat cu spatele spre scena. Pe bune, vedeam stroboscopicele alea prin pleoape. Adica, ce zic eu prin pleoape, le vedeam prin ceafa, prin craniu. Oriunde ma intorceam ma urmareau stroboscoapele alea. Or avea si ele rolul lor, dar asa, mai pe sarite, nu din 2 in 2 secunde.

In fine, sa mai vorbesc si de concert. Din fericire, evenimentul a inceput pe la 9 jumate, nu pe la 8, asa cum era anuntat. Spun “din fericire” pentru ca eu si Ursu’ am ajuns in fabrica pe la 9. Am profitat de cercul vicios al concertelor din Romania. Trupele incep recitalurile cu o ora (cel putin) mai tarziu pentru ca stiu ca publicul nu vine la timp, iar publicul vine cu o ora mai tarziu pentru ca stie ca concertele vor intarzia cu cel putin o ora. Dar asta e o problema veche, n-are rost sa discutam pe tema asta. Sa revenim: am ajuns cu Ursu’ in Fabrica, am salutat lumea cunoscuta, ne-am luat o bere si ne-am bagat in fata sa vedem care e treaba. Pe scena, spre surprinderea noastra, nu se pregateau Deadeye Dick, ci Cap de Craniu. Cam ciudat, ne-am zis noi, gandinu-ne la faptul ca CDC erau cap de afis. Ulterior ne-am dat seama ca asta era shmenul, CDC deschizand concertul cu piesele mai vechi, apoi urmau Deadeye Dick, iar apoi iar CDC, cu piese de pe ultimul album.

Revenind la concert, trebuie sa spun ca CDC s-au prezentat cu noul vocal, tipul de la Days Before Disappearence, adica cel mai bun vocal metal din Romania (conform site-ului treibetivi.net – cel mai bun site de recenzii metal din Romania). Stilistic, Cap de Craniu baga niste technical deathcore, de buna calitate, dar care te imbie mai degraba sa stai pe loc si sa dai din cap, decat sa te agiti si sa faci haos. Ceea ce s-a si vazut, pentru ca s-a facut la inceput un singur crowd surfing si un moshpit extrem de timid. Intr-o lume ideala, in care eu as putea spune trupelor cum sa cante, le-as zice celor de la Cap de craniu sa accentueze mai bine growl-urile low pitch. Aproape nu se distingeau de restul intrumentelor. Alea high pitch se auzeau ok. Cat despre squeal-uri, niciodata nu sunt de ajuns. E nevoie de cat mai multe :) In fine, am stat in fata la cateva piese, apoi am migrat in spatele salii, departe de asaltul stroboscoapelor.

Dupa cateva piese, a luat sfarsit prima parte a recitalului Cap de craniu, iar pe scena s-au infiintat Deadeye Dick. Acum ceva ani (vreo 200) i-am vazut la debut pe DED in Suburbia, cu un alt vocal, bagand niste piese agresive, scurte si core spre grind. Anii au trecut iar trupa a evoluat. Acum sunt 2 vocali, iar ca stil au virat-o spre un metalcore cu multe pasaje clean. O fi bine, o fi rau, n-am cum sa stiu, ca nu sunt critic de muzica, dar eu la un concert vreau sange, vreau salbaticie, brutalitate si rautate. Iar DED acum iti lasa senzatia ca sunt pe cale sa sparga capete dar… nu o fac. Incepe piesa, lucrurile merg bine, simti cum se concentreaza energia, se acumuleza treburi, chestii, rautati, dar cand trebuie sa explodeze smecheria… se dezamorseaza totul cu un breakdown, sau un pasaj clean vocals. Inteleg ca e chestie de stil, ca ai 2 solisti, care trebuie sa fie in antiteza, unul rau, altul bun, unul cu growl-urile, altul la sentiment… Dar pare totul artificial, fortat… Nu stiu, sunt beat acum. O sa revin asupra subiectului mai incolo, in cadrul unui interviu detaliat cu Deadeye Dick.

Dupa recitalul DED, a urmat o scurta pauza si apoi au revenit Cap de craniu, cu piese de pe ultimul lor album, oferit cu generozitate tuturor celor care au dat cei 25 de ron pentru concert (o initiativa laudabila). Cam pe aici am inceput sa pierd legatura. Am stat intr-o parte, retras, la adapost de stroboscoapele nemernice. M-am bagat la o barfa cu tobarul de la Apa Sambetii, elevul decazut al lui Cornel (Ingy stie despre ce vorbesc), m-am infiltrat de vreo cateva ori in fata, am facut cateva poze, dar per ansamblu am pierdut legatura cu concertul. Probabil concentratia sporita de alcool a fost de vina. Stiu ca pe final lucrurile au devenit din ce in ce mai interesante, a mai aparut un vocalist surpriza, un invitat, n-am aflat, din pacate, cine era, care a bagat voce pe doua piese. Ca sound lucrurile au stat mult mai bine decat la prima interventie CDC, s-a auzit vocalul foarte bine. Au aparut si crowd surf-urile, s-a facut si un circle pit ceva mai serios. Dar cand treaba parea sa se incinga, s-a terminat smecheria, a venit finalul concertului.

Ca sa inchei intr-o nota optimista, au existat o multime de lucruri bune. Ca, de pilda, publicul numeros, care i-a luat prin surprindere chiar si pe cei de la Cap de craniu. Tot la lucruri bune pot trece si berea la 5 lei, in cantitati suficiente. Mentionez aici si aeroterma aia rosie, care ne-a salvat de la inghet pe mine si pe Urs (care, in ciuda numelui, nu e imun la degeraturi). La lucruri rele nu pot trece nimic. Cu exceptia budelor. Fratilor, chemati un instalator. Sau zece! Faceti ceva, ca explodeaza treaba. Si mica, si mare. In rest , toate bune. Ne vedem pe 28 februarie la Born From Pain. Stay metal! \m/