Damage Drive

•  
Deathdrive

Deathdrive, Kalistenic, Arkham – Damage Club, 4 februarie 2012

Deathdrive

Sambata seara, desi eram racit cobza si imi pleznea capul, am zis totusi sa merg la concertul Deathdrive, primul meu concert pe 2012 (an care se anunta a fi extrem de aglomerat). Dupa ce am facut jonctiunea cu Ursu’ la metrou, ne-am indreptat spre clubul Damage, mai exact spre MAGE LUB, cum scria deasupra usii. Dupa ce am platit suma fabuloasa (vorba lui Ingy) de 10 ron, am coborat in club. Auzisem dinainte ca ar fi chiar mai mic decat Underworld. Evident, erau barfe rautacioase, e mult mai mare. Dar, intr-adevar, zona din fata scenei e infima. Restul clubului era destul de spatios, cam cat doua sufragerii si un hol :) Senzatia de spatiu stramt a fost amplificata si de inghesuiala datorata concertului. Cred ca erau vreo 100 de oameni la momentul de varf. Dupa ce ne-am salutat cu betivul numarul 3 si cu ceilalti cunoscuti din club, ne-am luat cate o bere si am inceput sa stam la taclale.

Pe scena facea sound check prima trupa din deschidere, Arkham. Cam dupa o bere a inceput si recitalul lor. De la primele acorduri eu si Ursu ne-am uitat unul la altul si am exclamat: Metallica! (bine, el a zis de fapt Hetfield, dar e cam acelasi lucru). Daca ar fi cantat piesele astea acum 15-20 de ani, cred ca Arkham ar fi facut furori. Acum mergeau doar ca ambianta, nu m-au instigat deloc sa ma ridic de pe scaun si sa merg in fata. Bine, am mers putin sa-i vad si eu, dar in zona in care m-am asezat se auzea foarte prost, asa ca m-am dus inapoi sa-mi mai iau o bere. Am remarcat ca show-ul lor a fost foarte lung, cu mai multe ultime piese. Ultima ultima piesa a fost un cover dupa Domination de la Pantera. Chiar am fost curios sa vad daca o sa le iasa si, da, au dus-o bine la capat, inclusiv break down-ul si solo-ul de chitara de la final.

Dupa Arkham, au urmat baietii de la Kalistenic. Din pacate, in afara de faptul ca aduceau un pic ca stil si ca voce de Pantera, nu am retinut altceva. Stiu ca mi-au placut mai mult cum sunau decat Arkham, cu siguranta au avut un sound mult mai modern. pentru ca nu am cu ce sa umplu paragraful asta, o sa divaghez si o sa ma plang de faptul ca in cluburile din Bucuresti (mai ales astea underground) atmosfera e ca de furnal. Sutele de tigari si lipsa unei aerisiri adecvate, pe langa faptul ca imi provoaca (si nu numai mie) dureri de cap si senzatie de arsura pe gat, imput si hainele de nu mai stiu unde sa le arunc cand ma intorc noaptea acasa. De multe ori le las pe balcon o noapte intreaga sa mai iasa mirosul. Nu mai zic ca intra si in piele, de zice nevasta-ma ca am fumat 2 pachete de tigari odata. Stiu ca nu exista momentan solutii, dar asta nu ma impiedica sa ma plang. Ideal ar fi ca in orice club zona de concert sa fie tigari-free, sa fie separata de restul incaperilor si bine aerisita. Dar asta se va intampla peste 100 de ani probabil.

Deathdrive live in Damage
Foto: Radu Pavel

In fine, sa revin la concert, dupa ce Kalistenic a parasit scena, in locul lor au intrat cei de la Deathdrive, capul de afis al serii si motivul pentru care venisem in Damage. Am dat pe gat ultimele picaturi de bere si mi-am facut loc catre locul masacrului. Inca din primele secunde, Nede a dat de inteles ca se lasa rau (vorba lu’ Celelalte Cuvinte), imbrancind (puneti voi ghilimelele) publicul din fata scenei (adica vreo 20 de persoane). Mesajul lui a fost repede inteles, astfel ca de la prima piesa a inceput haosul. Spiritele mai sensibile au parasit repede zona de asediu. Eu m-am tras undeva in dreapta, la marginea mosh pit-ului, cu gandul ca voi sta in mijlocul actiunii fara sa am de suferit. M-am inselat. Chiar daca nu am intrat in mosheala, tot m-am ales cu un cap in ochi, unul in tampla, iar de la atatea calcaturi aveam senzatia ca peste degetele mele de la picioare a trecut o turma de elefanti. Dar au meritat aceste mici sacricii, pentru ca recitalul Deathdrive a fost unul deosebit. Nu stiu de ce, dar probabil spatiul mic si publicul nebun au creat o legatura intre trupa si fani asa cum iti doresti sa vezi la fiecare concert. Nede a facut de cateva ori crowd surfing cu picioarele pe tavan, la un moment dat a facut si maria sa Ingy unul, si cred ca i-a placut la nebunie, ca nu ii mai venea sa coboare pe scena. In ciuda unor mici defectiuni tehnice (in special cu chitara lui Ingy) show-ul a fost ok, iar finalul a fost apoteotic, cu coverul dupa Roots Bloody Roots, la care clubul aproape a explodat; de fapt, mai corect e “clubul a implodat”. Una peste alta, am avut parte de un concert mult mai bun decat ma asteptam.

Dupa show din pacate n-am mai apucat sa-mi iau o bere, nu mai aveau de-alea muncitoresti de 5 ron sticla, asa ca am mai stat putin si am taiat-o spre casa. Ursu’ a facut cinste cu taxiul (iuhu!) asa ca am pastrat niste maruntis si pentru concertul Cap de craniu / Deadeye Dick de joi. \m/

(Multumim lui Radu Pavel pentru poze)

Scris de: sorin , 6 februarie 2012

Ultima modificare: ursu' , 7 iulie 2012


7 thoughts on “Damage Drive

  1. cea mai buna solutie sa nu simti durere atunci cand esti calcat pe picior la astfel de evenimente se numeste SUPERSTAR

  2. daca superstarsii ar fi facuti din otel, da, ar fi cea mai buna solutie

  3. frate iti spui povestea ta de dragoste !!!!!! esti nebun rau !!! dute dickkk !!!

  4. berea muncitoreasca se gaseste la boutique, e mult mai ieftina (decat cei 5 lei pe care ii lasi la bar ).. la pet si nici nu tre sa te inghesui , sa stai in fum si sa fii calcat pe picioare , intr -un loc in care se pare ca se aude prost ( dupa parerea ta) de baiat experimentat intr- ale sunetului si muzicii .
    Sunt locuri in care se canta in spatii mult mai inghesuite , unde doar daca te apropi de zona barului sau a toaletei risti sa faci hepatita , la gandul ca ai putea sa atingi ceva , nu au nici macar scena atat cat ar trebui ea sa fie …si se intampla ca trupele care vor sa evolueze in cadrul unui act artistic sa mai si plateasca ….culmea e ca aici , s a descoperit faptul ca nu mai exista bere muncitoreasca de 5 lei , ca lipseau din literele la intrare , luate de unii ca atatia alti civilizati , in semn de prostest – sau doar ca amintire ca deh distrugerile astea mici si aparent neinsemnate le plateste ma -sa….s a remarcat faptul ca scena -i mica si alte chestii de gen …nu s a remarcat faptul ca ,exista un loc unde orice trupa isi poate face un show decent.

  5. alina, iti multumesc ca ti-ai dat silinta sa citesti articolul si sa dai un raspuns atat de detaliat. o sa incerc sa rescriu recenzia intr-un fel in care o sa iti placa si tie.

    asadar, am fost intr-o zi la un concert, intr-un loc in care o trupa isi poate face un show decent. la intrare am platiti niste bani pe un bilet. la bar mi-am luat o bere oarecare pe care am dat o alta suma de bani si m-am asezat in fata scenei, intr-un spatiu care avea o suprafata. pe langa mine se desfasura un numar neprecizat de spectatori, care faceau activitati. trupele au cantat o muzica pe note cu ajutorul unor instrumente, iar la final am plecat toti fericiti acasa.

    partea misto la recenzia asta e ca se aplica la toate concertele, asa ca ma gandesc sa nici nu mai scriu altele, o sa dau copy paste la bucata asta. scap si eu de o grija

  6. draga alina, am recitit a doua oara comentariul tau si mi-am dat seama ca pe tine nu te-a deranjat ce am scris despre trupe/muzica, ci randurile despre club. probabil ai legatura cu damage club, sau poate ca esti proprietar, habar n-am. pai hai sa detaliez ce am zis despre damage club. te-a deranjat ca am zis ca se auzea prost. pai am scris exact: “in zona in care m-am asezat se auzea foarte prost”, pentru ca stateam langa boxa din dreapta scenei si de acolo se auzea ca naiba. zici ca sunt locuri in care se canta in spatii mult mai inghesuit. probabil, dar daca ai citi cu atnetie ai vedea ca am zis ca damage club e mult mai mare decat, de exemplu, underworld. in schimb zona din fata scenei e foarte mica, nu poti nega asta, se vede in poze. dar, nici macar asta nu ma deranja, era o remarca, asa cum as zice ca albul e alb sau negrul e negru. si mai mult, chiar am zis in recenzie ca “probabil spatiul mic si publicul nebun au creat o legatura intre trupa si fani asa cum iti doresti sa vezi la fiecare concert”. deci am zis de bine. cat despre bere, probabil eu sunt singurul individ care vine la concerte cu gandul sa bea bere. si, alina, nu stiu cum faci tu banii, poate ai o imprimanta color acasa, dar eu muncesc din greu pentru ei si nu-mi permit sa dau 8 lei pe o bere, oricat de buna sau proasta e ea. iar aia cu literele lipsa de la intrare, mie mi s-a parut super amuzanta. daca tie ti se pare o gaura in cer, o chestie atat de importanta, aia e problema ta. poate nu vezi umuorul din situatia asta. sau poate am eu un simt al umorului mai cretin. in fine, stiu ca vorbesc singur aici, eu iti mai zic doar sa nu mai iei lucrurile atat de in serios, ca faci riduri si nu e bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.