Rock brazilian in Bucuresti

•  
comments 2

Aseara, in clubul Pirat – un club in care incap maxim 30 de oameni – de langa Piata Matache, am fost la un concert de care lumea nu prea stia. Au cantat doua trupe braziliene: Crust Division – hardcore punk si Korrozão – thrash/death metal.

Mai intai de toate tin sa va spun ca am ramas surprins de suprafata mica a clubului, care se compune din 3 camere: barul, sala de concerte si o salita mica cu fotbal de masa. Nu am cedat vazand locul mic, si ne-am pus pe baut bere (eu cu inca doi prieteni). Dupa ce am asteptat ceva vreme (vreo doua beri, cred), am aflat ca au venit trupele. Concertul trebuia sa inceapa, dupa cum scria pe afis, la 20:30, dar din cauza traficului din Bucuresti au ajuns pe la 21:00 si au inceput sa cante pe la 21:45. Citeste articolul “Rock brazilian in Bucuresti”



Death metal to the limits

•  

Eu, el si TasePentru cei care credeau ca death metalul nu mai exista sau se stinge, avem o veste proasta: traieste si inca bine.

Am fost marti, 16 octombrie, la concertul Krisiun – Incantation – Inactive Mesiah – Estuary si pot spune ca am ramas placut surprins de ce am vazut. Nu pe total, dar in general totul a fost foarte bine.

M-am intalnit inaintea concertului cu prietenii cu care urma sa-mi petrec seara: Pinky (care abia venise de la Iasi si cauta distractie), Ciciocle si Mari. Dupa ce am parlamentat putin pe afara, ne-am hotarat sa intram, pentru ca tocmai se auzeau instrumentele primei trupe. Ne-am “dotat” cu cateva beri si am asteptat sa inceapa show-ul. Citeste articolul “Death metal to the limits”



Misery Index

•  

Misery Index – 19 iulie 2007, Suburbia

Alt concert la care am ajuns datorita (sau din cauza, daca o credem pe nevasta-mea) lui Tase. Barbosu nu s-a lasat pana nu mi-a aratat niste clipuri misto cu baietii astai si mi-a bagat pe gat si doua albume, astfel incat, atunci cand a auzit ca Misery Index vin la Bucuresti, a facut ce-a facut si m-a convins sa merg si eu. Nu eram mare fan pe-atunci, imi placeau vreo doua piese, dar cam atat. Insa tentatia de a merge la un concert metal si de a BEA a fost prea mare. Asa incat am convins-o pe Roxana ca “e o trupa super tare, imi plac foarte mult” si, inarmat cu bani de bilet, bere si tricou m-am indreptat spre locul crimei.

In deschidere au bagat baietii de la Crize. Lansati la inceput pe stilul nu-metal (din ce am auzit, nu pot baga mana in foc), C. au dat-o de curand pe metalcore/deathcore, sub influenta unor trupe ca All Shall Perish, Despised Icon si, nu in cele din urma, Misery Index. Cu toate astea, pe mine nu m-au impresioanat prea tare, la momentul respectiv. Ce mi-a ramas in minte au fost figurile lor, mai ales ale unui chitarist, care incerca mult prea tare sa fie “trendy”. Dar nu m-au deranjat prea mult, fiind mult prea preocupat sa dau pe gat bere dupa bere. Ceea ce ulterior s-a dovedit a fi o greseala.

Citeste articolul “Misery Index”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Dante, Sepultura si Eminescu

•  

Sepultura – 12 iulie 2007, Amfiteatrul Mihai Eminescu

Am ratat primul concert Sepultura, de la Arenele Romane, din 2003, asa ca, atunci cand am auzit ca brazilienii revin in Romania am fost super entuziasmat. Din pacate, entuziasmul meu nu a fost impartasit de majoritaea cunsocutilor, pe motiv ca Sepultura nu poate exista fara fratii Cavalera. Dar eu nu m-am lasat impiedicat de astfel de “mizilicuri”, astfel incat, la ora stabilita, insotit de nelipsitul Tase, m-am infiintat la portile amfiteatrului Eminescu.

Asa cum s-a intamplat la mai toate concertele la care am fost, primul lucru pe care l-am remarcat a fost prezenta scazuta a roacherilor. Probabil, in momentul culminant al show-ului, au fost prezenti spre 1000 de oameni, cu ingaduinta. E drept, nici locatia nu prezenta o inspiratie deosebita. Dupa cum ii zice si numele, e un amfiteatru semicircular, cu scaune de sus pana jos, fara a exista un loc drept in care sa te poti manifesta in voie. Dar eu venisem in primul rand sa ascult Sepultura, nu sa fac tumbe sau gimnastica, asa ca nu m-a deranjat in mod deosebit acest aspect. Citeste articolul “Dante, Sepultura si Eminescu”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Vrem bounceri – Ofensiva anti-pogo

•  
comments 1

Am citit pe Metalhead articolul “Opriti borshul – Ofensiva anti-pogo” si tin sa-l felicit pe autor. Chiar aveam de gand sa scriu si eu un articol pe tema asta, dar ceea ce a scris el exprima foarte clar ceea ce simt si eu.

Insa, as vrea sa adaug si eu cateva chestii, ca o continuare la acel articol, si as vrea ca acest text sa fie un manifest adresat organizatorilor de concerte/festivaluri/evenimente.

Anul trecut, inainte de a pleca sa muncesc in Cehia, visul meu s-a implinit: au venit in Romania Sick Of It All, formatia mea preferata. Totul a fost superb in acea zi. M-am intalnit cu prietenii, am baut 2-3 beri si apoi ne-am indreptat spre sala unde se tinea concertul. Trupele de deschidere nu prea m-au interesat si nici nu m-au incantat, asa ca am asteptam momentul cel mare, cand taticii hardcore-ului s-au urcat pe scena. Citeste articolul “Vrem bounceri – Ofensiva anti-pogo”



Iron Maiden live in Ostrava

•  

Plecam spre Ostrava

Incep prin a spune – pentru cei care nu ma cunosc bine – ca nu sunt fan Iron Maiden. Imi plac, i-am ascultat destul de mult, dar nimic mai mult. Insa cand vine vorba de un concert de-al lor, orice rocker/metalist ar trebui sa mearga macar de curiozitate. E cunoscut faptul ca au show-uri foarte bune, asa ca nu m-a oprit nimic sa-mi iau bilet inainte cu doua luni.

Noi 3Si a venit 6 iunie 2007, ziua concertului. I-am avut ca parteneri in aventura pe doi colegi: Vasile (roman) si Giovanni (italian). Pe Giovanni l-am cunoscut chiar la usa firmei, apoi am luat-o spre gara. Insa a trebuit sa avem parte de prima faza a calatoriei: am prins controlul in tramvai, iar Giovanni al nostru nu avea bilet sau abonament, asa ca am coborat si a primit amenda, pe care a si platit-o pe loc. Apoi ne-am luat biletele pentru tren (dus-intors) pentru Ostrava (la 200km de Brno). Dupa aproximativ jumatate de ora de mers ne-am apropiat de prima statie de tren, moment in care “nasa” ne-a informat ceva in limba ceha, dar nu am inteles, asa ca in momentul in care am ajuns in gara am ramas surprinsi sa vedem ca toata lumea coboara, iar un tip ne spune “bus”. Din asta am inteles ca trebuie sa mergem la autobuz, dar nu intelegeam de ce. Am aflat apoi ca linia de tren e in reparatii si se face transbordare dintr-o statie in alta cu autobuze. Calatoria a durat inca o ora si am ajuns in urmatorul oras unde ne-am mutat in urmatorul tren, cu speranta ca nu vom mai avea un episod din asta. Dupa aproape jumatate de ora de mers don Giovanni a realizat ca si-a uitat geaca in autobuzul cu care ne “plimbasem” mai devreme. Nici o problema, se pare, pentru ca nu avea nimic important in buzunare. Si chiar daca avea, ar fi fost foarte greu sa o recupereze. Citeste articolul “Iron Maiden live in Ostrava”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Pro Pain (in the ass)

•  

Am fost aseara (18 aprilie 2007) la concert Pro Pain in clubul Faval din Brno. Tot acolo am fost inainte cu cateva luni la un concert Dog Eat Dog, despre care am scris pe aici. Atmosfera a fost cam aceeasi, oamenii cam aceiasi. Insa de data asta m-au scos putin din sarite. De ce?

Prima trupa care a cantat a fost X-Core, trupa ceheasca care canta ceva spre metalcore. Cam monotona muzica si, ca multe trupe si de pe la noi, nu stiu sa atraga publicul. Nu am vazut decat 2-3 persoane sa se miste in fata. Nici nu ma asteptam la mai mult, avand in vedere experientele trecute. Am luat apoi o pauza de bere si am asteptat trupa urmatoare.

Eu si baietii de la Hemlock Au urcat pe scena americanii Hemlock din Las Vegas, o trupa cu un sound puternic si cu ritmuri foarte antrenante. Baietii canta un metalcore bunut, care in Romania ar fi facut o sala de 200 de oameni sa se miste. Insa nu si in Brno (nu vreau sa spun Cehia, pentru ca nu am fost in alte orase sa vad cum e). M-am dus la un moment dat in fata impreuna cu un prieten polonez sa “dansam” si noi putin. Dupa doua piese, in care am incercat sa pornesc un circle pit si sa ii fac pe cei de langa mine sa ii prinda pe tipii care sareau de pe scena, am renuntat sa mai fac ceva. M-am retras in spate la inca o bere si am ascultat frumos ceea ce ne cantau americanii.

Citeste articolul “Pro Pain (in the ass)”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,