Incep articolul, ca niciodata, multumindu-i foarte mult lui Miluţă Flueraş pentru fotografiile care apar mai jos.
Si-acum va povestesc cum a fost la concert. Am ajuns joi seara, impreuna cu Andreea, pe la 21:30, in Fabrica. Acolo i-am gasit pe scena pe Negative Core Project, care cantau in fata a cel putin 100 de oameni.
A fost o surpriza foarte placuta sa vedem ca era deja lume in club. Si nu doar ca era lumea acolo, dar atmosfera era foarte destinsa, cu moshpit-ul pornit si cu agitatie la maxim. Am prins doar doua piese si jumatate de la baieti, dar cred ca a fost de ajuns ca sa intru si eu in atmosfera.
In timp ce NCP bagau ultima piesa, am intrat in camera cu merch ca sa vad cum se prezinta treburile, dupa care am mers si ne-am luat o bere. In timpul pauzei asteptam sa mai vina niste prieteni, dar nu am avut norocul. Asa ca, atunci cand i-am vazut pe californienii de la Fallujah ca sunt aproape gata, m-am deplasat undeva mai in fata, ca sa ma bucur mai mult de show.
Desi la baietii nostri lumea intrase in atmosfera, nu stiu ce s-a intamplat, dar la primele doua piese ale americanilor a fost o moleseala totala. Or fi de vina tigarile pe care le-au tras afara in pauza… nu stiu ce sa zic. Oricum, trupa a cantat foarte bine pe scena si incetul cu incetul ne-a bagat in atmosfera creata de sunetele lor. Usor-usor lumea s-a mai animat si s-a incins putin si un moshpit. Parerea mea de rau e ca trupa n-a prea avut timp sa se desfasoare, pentru ca 45 de minute nu sunt de ajuns pentru o trupa de progressive atmospheric metal. Maybe next time.
Daaar, in timp ce cantau americanii pe scena, am fost gasit de prietenii Tase si Razvan, care tocmai venisera de la barul Trei Betivi si erau in chef de distractie.
Si nu au asteptat prea mult, pentru ca australienii headlineri ai serii, adica Thy Art Is Murder, s-au miscat destul de rapid si ne-au bagat in priza.
Lumea se adunase repede de la fumurile trase afara si cand au aparut pe scena “cangurii” totul era pregatit. Si a fost si de ce, pentru ca inca de la prima piesa a iesit haos. Moshpit-ul s-a incins, lumea s-a avantat spre scena si inapoi si piesele au curs. Cred ca a fost cel mai reusit show de anul asta in Fabrica. Circle pit-ul pornea de la scena si se intindea pana aproape de jumatatea salii.
Cand te uitai din spate pana spre scena vedeai lumea dand din cap pe ritmurile sincopate care se auzeau din boxe. Apoi am prins si un “mini wall of death” in care m-am avantat cu tupeu si tot asa mai departe. A fost super-mega-giga misto totul. Lumea venise pentru show si asta a primit, dar a si facut show, iar asta e cel mai important.
La sfarsit am distrat-o putin pe Andreea bagand niste dansuri hip-hop cu Tase, care era deja “impuscat” si, dupa ce mi-am cumparat niste tricouri, am iesit afara si am stat la povesti impreuna cu Alex (vocalul de la Fallujah) si Razvan in compania prietenilor. Ce sa mai zic… a fost o seara perfecta!
One thought on “Thy Art Is Metal”