Prima data cand am auzit de trupa greaca Septicflesh a fost anul acesta, cu ocazia lansarii noului lor album- “Communion”, la recomandarea unui prieten. Desi prima data cand l-am ascultat nu i-am acordat foarte mare atentie, dupa mai multe ascultari am ajuns sa-l apreciez si sa-l privesc ca pe un album foarte bun, chiar daca n-o fi el “unic”, “legendar” sau mai stiu eu cum.
Communion este o combinatie, cel putin interesanta, de death metal, cu foarte multe pasaje melodice, gothic si, nu in ultimul rand, muzica simfonica (conform site-ului oficial Septic Flesh, mebrii trupei au “torturat” o orchestra compusa din 80 de instrumentisti si 32 de cantareti).
Lovecraft’s Death– prima piesa de pe album- este plina de riff-uri agresive, combinate cu sunete atmosferice, intunecate, redau foarte bine atmosfera din scrierile lui Lovecraft, daca ma intrebati pe mine, fiind asadar intr-o “comuniune” perfecta cu versurile.
Annubis este o piesa brutala, cu un intro si refren in stil gothic. Totodata, ca in multe piese de pe acest album, growl-urile sunt imbinate cu “clean vocals”, integrate foarte bine in structura piesei.
Communion– piesa care da titlul albumului, este agresiva, cu riffuri foarte rapide, cu un breakdown “atmosferic” pe finalul ei.
Babel’s gate se remarca in special prin ritmurile infernale de tobe, executate foarte bine, dar si prin refrenul sau, pe care nu stiu exact cum sa-l descriu in cuvinte, dar care poate fi integrat foarte bine pe coloana sonora a unui film, in mijlocul unei batalii medievale.
We, the gods este, poate, cea mai intensa si mai rapida piesa de pe acest album, cu un breakdown pe final, care , sincer, mi-a displacut, in contextul acestei piese.
Sunlight Moonlight contine, in mare parte, mai mult elemente specifice gothicului decat death metalului. Pentru mine este una dintre piesele preferate de pe album. Atmosferic vorbind, sunetele de clape fac o treaba excelenta, in combinatie cu acordurile melodice de chitara.
Persepolis este cea mai “simfonica” piesa de pe album, daca ma pot exprima asa,
Sangreal se aseamana foarte mult cu Sunlight Moonlight, abundand de “clean vocals”, riffuri melodioase (intrerupte de cateva ori de unele agresive), cu cateva sunete electronice pe fundal.
Narcissus este tot o piesa in stil gothic, cu cateva elemente de melodic death metal, cu un solo de chitara meserias la sfarsitul celui de-al doilea minut. Dupa parerea mea cea mai usor digerabila de pe intreg albumul.
In concluzie, din punctul meu de vedere, “Communion” (primul album Septic Flesh pe care il ascult), este un album mai mult decat agreabil care imbina foarte bine brutalitatea si “viteza” death metalului cu atmosfera sumbra a gothicului, partea simfonica fiind integrata excelent pe parcursul albumului. Vocal, avem de-a face cu niste growluri brutale, sfasietoare, combinate din cand in cand cu cantatul pur.
Nu, nu este un album de nota 10, dar merita ascultat. Am citit cateva comentarii pe internet care spun ca cei de la Septic Flesh au multe in comun cu conationalii lor de Rotting Christ. Nu prea am ascultat RC, deci nu pot sa-mi dau seama, in orice caz, cei care ii asculta n-ar strica sa dea o raita si pe la Septic Flesh.
unde mai pui ca ei mai canta si despre lovecraft mihai de care noi doi suntem mai mult decat atasati
mie mi se par destul de proaspeti si destul de incisivi fara a merge pe partea de grohaieli fara motiv sau atitudini excesiv de brutale
sunt de parere ca in comparatie cu precedentele albume, cel de fata abordeaza un stil fresh pentru trupa, fapt ce le-a iesit foarte bine. consider ca exceleaza la capitolul compozitie, executie si atmosfera
dar coperta, coperta nu vi se pare cacatoare? bivolul ala cu fata de iepure si pozitie de cufureala cred ca este cea mai penibila creatie a lui ‘seth’ siro anton… cat despre album, prea bombastic pentru gustul meu, tot esoptron e mama si tatalor
sincer, nu comentez copertile. ma intereseaza doar muzica.
n-am ascultat esoptron de la ei, dar in comparatie cu ultimele doua albume dinainte de communion, asta din urma mi se pare de departe un progres.