Treize “fest” cu surprize

•  
comments 2

Ha! Inca o postare, a treia intr-o saptamana! Ce sa-i faci, a venit toamna si e sezonul de concerte “indoor”. Aseara am fost la prima seara a Treize Fest, in Private Hell, dar pana a ajunge acolo am o intreaga poveste de spus.

Pe la 17:30, vineri seara, cand ma plictiseam de moarte la munca, ma suna unul din prietenii mei din Vaslui, “Lego”, tobarul din Innergrave. Aveau probleme cu masina si erau la 30km de Bucuresti. Ma ruga sa merg sa-i iau de acolo, daca pot. N-am ezitat nici un moment si am inchis computerul la birou, m-am echipat si am luat-o la picior spre casa, sa iau masina. Am ajuns relativ repede si in jur de 17:50 porneam la drum. Vineri seara, mai ales in jurul orei 18:00, e jale in traficul din Bucuresti, iar aseara nu a fost o exceptie. Mi-a luat 50 de minute sa ies din oras si 10 minute sa ajung de acolo la Sinesti, unde oamenii erau “cazati”. Acolo, stai sa vezi problema: cum potrivesti 6 oameni (incluzand soferul, adica eu) si sculele lor intr-un Opel Astra!? A fost un mic joc de tetris, dar am reusit pana la urma sa incapem cu totii si cam in jur de 19:20 am plecat de acolo. Din fericire drumul spre Bucuresti si apoi spre club a fost mai lejer, asa ca pe la 20:10 eram la Private Hell. Am descarcat “marfa” – adica si membrii trupei – iar eu am venit acasa sa-mi scot cainele putin la plimbare, ca astepta de 12 ore in casa.

Apoi, pe la 21:30 am ajuns in club, unde Crossbone se pregateau sa cante. M-am intalnit acolo si cu un alt prieten vechi din Vaslui, Andrei, iar la cateva minute dupa aia a venit si Ana. Pustanii de pe scena deja incepusera show-ul, iar ceea ce auzeam din boxe nu suna rau deloc. Nu vreau sa dau cu zarul sa le ghicesc varsta, dar nu cred ca aveau, in medie, mai mult de 16 ani – daca gresesc, va rog sa ma corectati. Dadeau baietii un thrash oarecum clasic, dar foarte rapid si foarte energic, asa ca nu e deloc de mirare ca prietenii lor, care erau grupati in fata scenei, au “dansat” toata seara. Ma bucura sa vad ca avem in spate niste generatii atat de fragede care asculta si chiar canta metal – all hope is not lost!

Dupa ce-au terminat pustanii m-am mai alimentat cu un Pepsi (na, eram cu masina!) si am stat la vorbe cu Ana, Andrei si lumea din sala. M-am si distrat putin de scorul meciului Grecia – Romania, dar asta e alta treaba. Asa… si pauza a durat cam jumatate de ora, timp in care “iesenii” Innergrave si-au montat sculele si au facut soundcheck-ul, dupa care a inceput din nou distractia. Death metal-ul lor brutal, care o da bine spre grindcore, nu poate lasa pe nimeni neafectat, si chiar daca in fata erau in continuare aceiasi pusti ca si inainte, am vazut ca lumea “matura” din jur dadea din cap si parea sa aprecieze ceea ce auzea. S-a vazut si faptul ca moldovenii mei au mai multa experienta decat trupa din deschidere si vocalul a comunicat foarte bine cu publicul. De fapt, cam 3/4 din concert trupa a stat in locul publicului, iar publicul pe scena, ceea ce a facut ca totul sa para o petrecere “in familie”. In perioadele in care trupa a stat pe scena am vazut cateva circle pit-uri si cat o incercare ametita de crowd surfing. Chiar la una din tentativele astea, o pustoaica de vreo 15 ani a fost ridicata pe sus de catre prieteni, care erau atat de terminati incat au scapat-o si tipa a cazut cu capul de podea. Din fericire n-a fost nimic grav si totul a continuat. Dupa o ora de cantare, de headbanging si agitatie din partea unora, show-ul s-a terminat si atmosfera s-a linistit.

Dupa concert am mai stat la vorbe cu baietii si la o doza de Pepsi (shame on me!), dupa care am incarcat sculele si am intins-o acasa. Acum dimineata, cu 20 de minute inainte de a ma apuca sa scriu textul asta, stateam linistit la TV, aproape sa atipesc, cand aud afara o busitura puternica. M-am dat repede jos din pat si am aruncat un ochi afara: doua masini se ciocnisera la 1-2m de masina mea. Va dati seama ce “distractie” ar fi fost? Dupa ce au avut pana si au ajuns tarziu la concert, sa mai fi avut si eu probleme cu masina, mai ales ca toate sculele lor erau in portbagajul meu!!!

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Romanian Underground Merch Night

•  

Sa nu zica domnul Aliosha ca nu suntem oameni seriosi, am zis sa scriu cateva vorbe despre un eveniment interesant care s-a intamplat in seara asta la Question Mark. Am fost la o seara “Headfullofnoise” mai speciala, numita “Romanian Merch Night” (i-as fi spus “Romanian Underground Merch Night” mai degraba), unde o multime de trupe metal/hardcore/rock/whatever si-au expus marfa constand in tricouri, hanorace, maiouri, sacose, CD-uri, DVD-uri, stickere si orice alt material promotional.

Am ajuns acolo gandindu-ma ca nu va fi prea multa lume, dar am ramas surprins sa vad, prin lentilele aburite la maxim (deh, s-a racit vremea), o gramada de lume, clubul fiind arhiplin. Citeste articolul “Romanian Underground Merch Night”



Dripping the Void

•  

Well, well. Stand cu inima la suflet in asteptarea concertului Madball/Deez Nuts/Your Demise din decembrie, am zis sa fac o “halta” la inca un concert in Underworld, unde urmau sa cante niste polonezi hardcore/crust si romanii stoner/sludge/hardcore din Void Forger. Dar inainte de a povesti trebuie sa va spun ca a fost o seara mai speciala, pentru ca am venit la concert cu un prieten vechi din Vaslui (Gonzo), care nu mai fusese la un concert hardcore de cel putin 7-8 ani. Ne-am intalnit la Underworld undeva in jur de 21:45, in timp ce eu deja trageam la masea prima bere. Am stat putin de vorba si am coborat in “beci” sa vedem care e situatia.

In timp ce dadeam pe gat a doua bere, baietii nostri de la Void Forger au venit pe scena si incet-incet s-au hotarat sa inceapa sa cante. Citeste articolul “Dripping the Void”



Poveşti Kwoon-iene

•  

Kwoon @ Control, 29 octombrie 2013

<de demult>

Cândva prin martie 2010 mă întorceam cu un tren de noapte din Braşov. Ascultam la un mp3-player, împreună cu o prietenă, A Desolation Song. Ţin minte cum mi-a zis “să vezi ce piesă o să-ţi pun după asta! Când ajungi acasă trebuie să vezi şi clipul neapărat!”. Şi mi-a pus I Lived on the Moon. E una din puţinele amintiri foarte clare legate de când şi cum am ascultat/simţit prima dată o trupă. Mai ales că atunci a venit momentul unei schimbări de direcţie pentru mine, am fugit spre “post-“. După câteva luni, nu ştiu cum, Kwoon-ii anunţă că ajung în Bucureşti. Deşi tare puţină lume auzise de franţujii mei, mă entuziasmez şi îi împart în stânga şi în dreapta. Cum era de aşteptat, concertul urcă rapid în topul personal şi nu trebuie să dea foarte tare din coate până să se strecoare pe primul loc. Trece un an, trecem din nou prin Kwoon, stăm la taclale…ce seară faină! In 2012 am înghiţit în sec şi fără Kwoon, şi fără Every Silver Lining Has A Cloud-ul anunţat pentru Braşov. Dar uite-i că vin în 2013! Resurse de-aş fi avut, şi m-aş fi aruncat într-un tren spre Timişoara să-i văd şi acolo. Dar mai bine că nu am facut-o, o seară mi-a fost de ajuns, m-a stors complet de tot şi de toate.

</de demult >

Citeste articolul “Poveşti Kwoon-iene”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



My Dying Bride la Turbohalle

•  
comments 1

Ieri seara dupa cateva beri de incalzire prin oras am ajuns la Turbohalle pentru unul din concertele pe care le-am asteptat cel mai mult anul asta, My Dying Bride. Am ajuns pe la 10 si ceva la finalul unui festival cu multe trupe dupa care nu ma dau in vant, cu unele exceptii. Un plus pentru organizare: loc pentru suficiente standuri cu produse, sala de concert foarte incapatoare, vestiarul cu vreo 10 puncte de receptie, evitandu-se o coada lunga si plictisitoare, fara cozi la bere sau la jetoane, 6 lei berea, mai multe toalete pentru fete cu o canapea langa, excelent. Citeste articolul “My Dying Bride la Turbohalle”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



White Walls, The Escape Artists

•  

Inca suntem in Romania, dar parca din ce in ce mai mult ne apropiem de occident. Si nu datorita oamenilor de rand, ci datorita unora ca White Walls, care persista in a munci si a-si produce talentul cat mai bine posibil. Da, aseara am fost la lansarea celui de-al doilea album al constantenilor “progressive”, dupa ce acum trei ani fusesem si la lansarea primului. Dar sa o luam cu inceputul…

Cand am ajuns la Silver Church era deja 20:30 si nu prea era lume in jur. Am asteptat-o pe Ana, care a venit imediat, si am intrat amandoi in club. Nici acolo nu era prea multa lume, dar scena era pregatita, iar din boxe se auzea Isis. Ne-am luat cate o bere si am asteptat, stand la palavre. Citeste articolul “White Walls, The Escape Artists”



Despite being Allergic

•  

Salut. Mama, de cand n-am mai scris! Bine, adevarul e ca nici nu prea am mai fost la concerte, asa ca e de inteles. Anyway, am fost luni la concert in Underworld, un concert de hardcore/punk foarte misto, cu doua trupe grecesti si una romaneasca.

Deja a devenit ceva normal sa nu ma mai grabesc cand e vorba de concerte la noi si, desi fac asta in ultima vreme, cam de fiecare data cand ajung la club sunt foarte putini oameni. Nici la tura asta n-a fost diferit. Am ajuns la 9, ora la care era anuntat ca va incepe concertul, dar sus la bar si jos la scena erau maxim 15 oameni in total. Mi-am luat o bere si am stat la povesti cu lumea pana cand s-au hotarat oamenii sa se stranga jos si sa cante prima trupa. Citeste articolul “Despite being Allergic”



Brutal Assault 2013

•  
comments 2

Cehia @ Brutal Assault, august 2013

Acum o luna m-am intors din Cehia de la Brutal Assault cu Radu si alti prieteni. Din cauza experientei memorabile din 2010 m-am gandit ca merita osteneala inca unui drum obositor cu masina pana in Cehia. Trec peste formalitatile necesare pentru a ajunge acolo: super glue, bagaje, corturi, izoprene, playlist, masina, benzina, autostrada, drum national, pauza, caransebes, vama, pauza, Ungaria, autostrada, pauza, roviniete, Slovacia, pauza, iar pauza, iar pauza, Cehia … si in sfarsit dupa 19 ore de drum si pauze, am ajuns pe la 10 seara in Jaroměř, locul malefic unde urma sa se intample festivalul cu tricouri negre. Am cinstit locul cu niste beri la terasa de langa corturi unde am constatat ca mai toata lumea era posedata la ora aia de un mers cam impleticit, ceea ce insemna ca ne aflam unde trebuie. Dupa ce seara si dimineata ne-am organizat si reorganizat de cateva ori, am ajuns la scene si am inceput sa colindam locurile. Citeste articolul “Brutal Assault 2013”



Zähne putzen!

•  
comments 1

Acum o luna la Brutal Assault, in a doua seara cand mergeam spre cort, langa mine zbierau si grohaiau unii cat ii tineau plamanii incontinuu … zähne putzen! zähne putzeeeen! timp de vreo 10 minute pana au luat-o in alta directie. Intrigat de sonoritatea expresiei i-am intrebat ce inseamna. Mi-au spus ca voiau sa sune a ceva satanic, ca si cum sunt posedati, dar intr-o limba pe care cei din Cehia sa n-o cunoasca, asa ca strigau incontinuu ca la o exorcizare … zähne putzeeeen! zähne putzeeeen! Mi-au spus ca zähne putzen inseamna in germana: Brushing her teeth lucru care m-a amuzat teribil..

Expresia m-a molipsit imediat si am inceput s-o strig mai spre dimineata dupa fiecare betie zähne putzen! … zähne putzeeeen!

Complementar, se poate striga si in romana, tot prin grohaiala: mämä nu-i äcäsä! Am incarcat pe youtube o reinterpretare originala a black metal-ului compusa si cantata de Ada Milea:



As fi vrut sa adaug aici si parodia facuta la noi de unii cu black metal-ul cantat in tramvai, dar nu se mai gaseste pe youtube. Daca cineva o are il rog sa o incarce la loc, ar fi pacat sa se piarda si acel moment artistic de mare valoare.

Postat în:

Betivisme


Rockstadt Extreme Fest 2013

•  
comments 1

Dupa ce cu doua saptamani inainte fusesem la Brutal Assault in Cehia (asteptam pe ciprian sa scrie!), am revenit in tara si am incercat sa strang forte noi pentru un nou festival. Asta desi cu o luna-doua inainte nu eram prea convins ca vreau sa merg, dar asa se intampla cand te obliga prietenii! Insa cu timpul m-am convins singur ca vreau sa merg, pentru ca ar fi fost primul festival de metal cu trupe bune care sa iasa cum trebuie la noi in tara (exceptand cele de pe betoanele bucurestene, pe care nu le suport!).

Asa ca vineri dimineata (30 august) am urcat in masina cu o amica si am luat drumul spre Rasnov. Vremea nu parea sa tina cu noi, aproape tot drumul plouand ca la nebuni, insa cand am ajuns in Brasov a rasarit soarele. Poate ca era un semn bun, ne-am zis. Si daca tot suntem la introducere, o sa spun ca n-am fost la “Ziua 0” pentru ca am mers la munca si nu prea mai am zile de concediu de luat.

Ziua 1

Bun… Si am ajuns vineri cu putin inainte de a canta prima trupa, False Reality. Am mers si ne-am ales un loc de cort, am facut si doua rezervari pentru restul gastii – a se citi “am pus niste snururi colorate in iarba” – si apoi am mers sa mancam ceva. Intre timp au cantat si brasovenii de la Code Red, pe care din pacate nu i-am vazut. Citeste articolul “Rockstadt Extreme Fest 2013”