Am facut o pauza destul de lunga de concerte sau cel putin n-am mai scris despre concertele la care am fost de ceva vreme. Asa ca m-am hotarat sa spun cateva vorbe despre un concert misto la care am fost luni, pe 18 septembrie 2017. Concertul se anunta a fi unul bun, cu doua trupe super-experimentate – Immolation si Melechesh – si cu trei trupe de deschidere cel putin interesante.
Din pacate n-am reusit sa ajung la prima trupa, No More Fear, din Italia. Cand am ajuns la club lumea era iesita la tigara, semn ca pe scena nu era nimeni sau o trupa se pregatea. Afara m-am intalnit cu Razvan & co si am stat putin la vorbe, dupa care am intrat sa vedem cam care e atmosfera. Am fost surprins sa vad ca jumatate de sala era plina, avand in vedere ca la tigara iesisera cel putin 100 de oameni (ochiometric, asa).
Si cum spuneam, cand am ajuns inauntru, era destula lume care astepta finalizarea sound check-ului baietilor de la Sincarnate. Noi ne-am luat cate o apa plata sau o cola si am asteptat cuminti sa inceapa show-ul. Dupa ce s-a rezolvat aranjamentul sculelor baietii nostri au dat drumul la cantare. Au cantat putin, dar au cantat bine de tot. Lumea a fost foarte incantata, din ce-am putut vedea, pentru ca in fata se vedeau pletele in aer si atmosfera se incinsese la propriu. Din pacate am auzit doar cinci piese – daca nu ma insel – inainte sa iasa de pe scena, probabil pentru a scurta itarzierea programului.
Apoi am iesit afara putin, sa ne mai relaxam si sa stam la povesti. Iar dupa 15-20 de minute ne-am intors sa-i vedem pe polonezii de la Azarath, despre care nu stiam nimic. Si cel mai bine e sa vezi o trupa despre care nu stii nimic intr-un concert. Tipii au sunat bine de tot si au avut o prezenta scenica foarte buna. Agresivitatea din muzica lor s-a transmis si in fata scenei, acolo unde pustii si cei mai in putere s-au incins la un moshpit in toata regula. O ora a fost mai mult decat destul pentru ca unii sa devina fani, pentru ca dupa ce-au terminat de cantat am vazut lumea sarind sa-si cumpere tricouri cu ei…
Si-apoi iar o pauza… Si-apoi iar show! De data asta cu Melechesh, pe care ii mai vazusem personal o data. La fel ca polonezii dinainte, au venit in forta pe scena si si-au etalat talentul asa cum au stiut mai bine. Romanii nostri (publicul) s-au bucurat de ritmurile orientale si au dat din cap cat au putut si de multe ori au urlat pe ritmurile trupei cate o runda de “hei! hei! hei!” Ca si data trecuta cand i-am vazut, “asirienii” au sunat foarte bine, spre impecabil, si au stiut sa faca atmosfera, ceea ce m-a facut sa-i sprijin cumparand un tricou meserias cu ei.
Iar dupa ei a urmat o trupa pe care o ascultam prin liceu si pe care am ratat-o cand a mai cantat in Bucuresti. Am si acum amintiri cu momentele in care ascultam caseta cu “Dawn of Posession”, asa ca va puteti inchipui ca am fost incantat sa-i vad pe Immolation. Experienta de douazeci si ceva de ani si-a spus cuvantul, ca si in cazul celor de la Melechesh, si spectacolul a fost de nota 10, desi lumea se mai rarise – deh, era deja miezul noptii. Au “rupt” instrumentele cum au putut si ne-au cantat piese de pe ultimul album, pe care il si promoveaza, “Atonement”, dar si de pe albumele mai vechi. Lumea s-a agitat in continuare, chiar daca erau a 5-a trupa si americanii au parut impresionati de energia din fata scenei.
Ce sa mai zic! A fost un show foarte bun, iar inafara de mica intarziere in program, chiar nu am ce sa le reprosez organizatorilor. Sunetul a fost la inaltime, publicul la fel… Si apropo de public: clubul a fost aproape plin! De multa vreme n-am mai vazut atata lume in Fabrica! Poate data viitoare o sa fie la fel… sper!
