Acum doua saptamani am ajuns cu Hariton si alti pelerini la Buzau, sa urmarim Survolaj si Celelalte Cuvinte. Top T, festival istoric al rezistentei rockului inca din perioada lui Ceasca …
Dupa ce-am colindat putin prin Buzau si am mancat de parca-am fi venit doar sa mancam, am ajuns pe la 10 seara la destinatie. Prima senzatie dupa ce am trecut de intrare a fost ca am gresit locul, pentru ca gard in gard cu festivalul erau niste cluburi de itza batza. De fapt, tot spatiul era un sir de localuri care mai de care de fite, iar in ultimul dintre ele era Top T-ul.
Primul contact a inceput cu Hteththemeth si sonorizarea ingrozitoare. In situatii dintr-astea incerci sa-ti gasesti pozitia in fata scenei, sa gasesti un punct mai acceptabil de unde sa auzi cat de cat ok. Hteththemeth incerca sa fie o indrazneala avangardista, cu unele simbolistice teatrale de scena, mai mult sau mai putin reusite. Incercam sa-mi dau seama cum s-ar fi auzit daca nu s-ar fi auzit asa. Una peste alta, nu este o trupa de ignorat, merita ascultata live in conditii mai bune.
A venit apoi randul Survolajilor pentru care am venit de fapt. Stand mai in fata, am incercat sa ignor cat am putut de mult problemele de sunet. Dupa probe lungi de microfon si sunet minutioase, au trecut la treaba. Emotia intalnirii cu o astfel de trupa m-a facut sa pretuiesc fiecare moment cu ei.
Survolaj, o trupa la fel de veche ca Top T lansata in ’86, zici ca a avut rolul de a recupera la inceputul anilor ’90 toata revolutia rock de 2 decade, din perioada comunista. Au o forta creativa si progresiva old school impresionanta, insotita genial de versurile poetice ale lui Daniel-Silvian Petre.
Au fost niste probleme mari de sunet si tehnica, asa cum au fost din cate am inteles de la Alexei din ziua precedenta, cand el si-a ars un bas din cauza asta, probleme pe care vocalul le-a curentat taios si enervat in mijlocul concertului, tipand la sunetisti.
Au cantat, Cantecul Ploaiei, Cel mai iubit dusman al meu, iar spre final au intrat in niste lucrari muzicale pe cat de frumoase pe atat de devastatoare, explorand dimensiuni psihedelice specifice nemuritorilor ani ’60 – ’70.
Si s-a terminat un concert de zile mari. Hariton a luat autografe pe discuri, mi-am luat si eu un vinyl ”Cuvinte pentru colectie”, a fost misto. Chiar daca n-au cantat Strazi Bantuite de Noapte, au fost aplauze grele de la putinii oameni care venisera pana in Buzau sa-i vada. Daca ma gandesc bine, primele inflexiuni rock romanesti pe care le-am ascultat au fost prin ’93 – ’94, cand datorita inchizitiei domestice din casa, ma prefaceam ca imi fac temele in bucatarie, doar ca sa trag de fapt cu urechea la Fan Radio si topul rock romanesc de atunci de unde nu lipsea niciodata Survolaj.
Top T-ul a stat slab la organizare, dar surprinzator, au pus online integral toate concertele de la editia asta.
Dupa pelerinii rockurile sfinte, a urmat o plictiseala de aproape 2 ore cu Trooper in fundal, care pareau ca nu mai termina niciodata. Bineinteles ca ei au fost topicul festivalului pentru toti pustii usor de fraierit cu heavy metal generic. In vreme ce Survolaj si-au dus sculele singuri la masina, Troopar si-a bagat ostentativ duba alba imprimata cu numele lor pana aproape de buza scenei, ca sa defileze cu sculele lor carate de diversi angajati.
In fine, am rabdat pana aproape de 3 dimineata pentru Celelalte Cuvinte, cand m-am trezit in mijlocul unei familii universale de betivi somnambuli, furati de ritmurile uneia din cele mai bune trupe romanesti.
Cuvintele au pus stapanire pe toba mare, iar emotia amplificata de bere au miscat spiritele in jur de 3 noaptea, in jurul unui concert care parca nu mai cunoaste timp, spatiu si somn. Cel din Rasarit, Lumea de Apoi, Balanta, m-au miscat si proiectat din anii ’90 de la concertele ascultate pe intuneric … direct la concert, inconjurat de oamenii care poarta ca si mine iremediabil aceste marcaje muzicale pe creier.
Am ascultat pentru prima data Fantana Suspinelor live. Calin s-a retras cativa pasi inapoi lasandu-i microfonul fantomei lui Pitis, care recita versurile introductive. Nu am cuvinte pentru Cuvinte, cat de memorabili si iubiti au fost de cele cateva zeci de oameni ramasi in fata. Au mai fost La ceas tarziu, Nu mai sunt … Nu mai sunt.
Si s-a strigat: Cu-vin-te, Cu-vin-te … pe la 4 dimineata … la fel de tare si de hotarat ca de fiecare data, sperand la bisul ala cand vrei doar sa-ti mai cante o piesa, si inca o piesa, si inca o piesa …
Si asa s-a terminat Top T-ul, si iar am baut si iar s-a facut dimineata.
