Batrana fecioara inca e de metal

•  

Iron Maiden – 4 august 2008, Stadionul Cotroceni, 20.000 de spectatori

Eu nu-s mare fan Maiden. Am ascultat portia mea de maidenisme cand eram prin liceu (acu muuulti ani) dar intre timp am evoluat la metale mai moderne, pierzand contactul cu Dickinson & Co. Totusi, cand am auzit asta iarna (sau toamna? uatevar) ca baietii o sa treaca prin Romania in turneul lor mamut m-a apucat asa un chef sa merg si eu sa-i vad. Mai ales ca i-am pierdut cand au venit prima oara la Budapesta. Pardon, Bucuresti. Insa, din lipsa de buget la timpul respectiv, nu mi-am luat bilet si dupa aia am aflat ca e sold out, asa ca m-am impacat cu ideea. Insa Mos Craciun a venit mai devreme anul asta in persoana unui prieten de-al meu si ruda prin alianta cu je (noroc cumetre!) si m-am pomenit cu o zi inainte de concert cu un bilet moca pe gazon A. Acu ce era sa fac? A trebuit sa merg si nu mi-a parut rau deloc.

Cu capul greu dupa un botez si o zi naspa la munca, m-am urnit pe la 5 juma si am purces spre Eroilor. In metrou am avut senzatia ca e zi de meci, si ca joaca echipa FC Iron Maiden, atat de mare era numarul purtatorilor de tricouri negre. La Eroilor a coborat cam juma’ de metrou, puhoiul revarsandu-se apoi in sus pe scari. Am facut jonctiunea la statuie cu restul grupului, format din doua persoane (saru’ mana cumatra!) si am luat-o agale spre Stadionul Cotroceni. Ajuns acolo am facut contact cu miracolul tehnologiei moderne, adica jetoanele. Ne-am inarmat cu vreo 20 si am intrat pe gazon. Deja pe stadion erau cateva mii de persoane, numarul lor crescand constant pana pe la 9 cand au patruns in scena veteranii. Cred ca in punctul culminant pe stadion erau vreo 15.000 de persoane. Dar mai e pana acolo.

Am dat repede pe gat doua beri asteptand prima trupa din deschidere, care nu a intarziat prea mult. Pe la un 7 (probabil) a intrat pe scena fata lu’ tata, adica Lauren Harris, cu trupa ei. Daca metalul e o carte, pai trupa asta s-ar incadra intr-un capitol de-ala prafuit, pe care nu-l mai citeste nimeni. Aveam impresia ca stilul asta a murit prin ’91, dupa ce Guns a scos Use Your Illusions, dar se pare ca m-am inselat. Baietii din trupa s-au intrecut care mai de care in penibil. Tobarul se chinuia atat de mult sa se sclambaie (aruncat bete in sus, ros bat intre dinti, etc) ca abia avea timp sa cante. Basistul arata ca un fel de Bon Jovi mai gay (daca e posibil asa ceva) iar chitaristul avea look-ul unui tanar zeu viking. Ce a “salvat” recitalul a fost tinuta solistei, care avea niste pantaloni uber-stramti. macar am avut si noi la ce sa ne uitam. Ca despre muzica…. pentru mine recitalul a fost o lunga si enervanta melodie, care parea ca nu se mai termina. Nu mai zic ca din 2 in 2 minute fatuca urla “hello Bucharest, Romania!”, probabil sa nu uite ai batrani in ce tara se afla (sunt rau acum). Si din cand in cand mai striga cate un “are you fuckin’ ready?” la care imi venea sa-i raspund “yeah, we are ready to fuck!”. Numa’ ca mama m-a fact un baiat civilizat si stiu ca nu asa se vorbeste unei doamne. In fine, dupa vreo 30 de minute a incheiat cu un “thank you very fuckin’ much” si dusi au fost. Sper sa nu-i mai vad vreodata.

Intre timp stadionul se umpluse spre jumatate, taman la timp pentru o incalzire a publicului executata de baietii de la “Buna seara, prieteni” Trooper. Care, dupa spusele lor, de 13 ani (adica de la infiintare) au asteptat acest moment, sa cante pe aceeasi scena cu Maiden. Daca era dupa mine, puteau sa mai astepte nitel >:) Iarasi sunt rau. Sa nu fiu inteles gresit. Oamenii au cantat bine, au dat ce e mai bun in ei. Au animat publicul, interpretarea a fost buna, vocalul grozav, dar nu imi place stilul. Ce sa fac, baietii sunt “Old school, baby”, dar eu am terminat scoala prin 94. Nu ma mai atrag ritmurile clasice de heavy metal, aproape aceleasi pe fiecare piesa. Nu ma atrag tipetele a la Cristi Minculescu. Nu imi plac rockeri care se suie pe scena cu geci de blugi pe ei, desi afara sunt 35 de grade ( e drept, dupa vreo 2 piese si le-au dat jos). O sa ma intrebati acum ce am cautat la un concert Maiden, daca nu imi place heavy metalul old school. E o intrebare corecta si o sa incerc sa raspund mai jos. Si ca sa fiu obiectiv, cei din jurul meu au apreciat foarte mult prestatia troopetilor, ceea ce de altfel mi se pare normal. Dupa vreo 10 piese si o mica pana de curent, Trooper au coborat de pe scena in uralele publicului. deja se lasase seara si urmau sa intre pe scena maestrii.

Pe peretele din fund al scenei o mare panza neagra acoperea decorul pe care se puteau totusi citi cateva hieroglife. Dupa un intro executat in bezna, deodata panza a cazut iar stadionul a erupt in timp ce Maiden au pornit in forta cu Aces High. Piesa dupa piesa, hit dupa hit. Desi ajunsi la varsta la care multi se retrag linistiti ca sa pescuiasca alaturi de nepotei, tataicii au arata ca materialul din care sunt facuti e vesnic. Bruce Dikinson (dupa parerea mea) e cel mai mare showman din istoria rockului, depasit numai de Freddie Mercury. Cred ca a alergat vreo 15 kilometri timp de doua ore (ca Banel la Euro, numa ca Bruce a alergat cu folos). Neobosit, a agitat publicul, a fluturat steagul Marii Britanii, a strabatut campuri de batalie, punti de corabii, cartiere intunecate, piramide, a dialogat cu multimea, ne-a facut sa strigam de nenumarate ori pana am ragusit (“Scream for me, Bucharest!”), s-a tinut de bancuri… Intr-un cuvant a facut cam tot ce s-ar putea face pe o scena. O scena care a fost la inaltime, cu o multime de schimbari de decoruri, cu flacari, articifii, sarcofage, mumii si, binenteles, cu doi Ezi, unu imens, mumificat, si unu care s-a fatait pe scena, la final, in chip de Terminator. Am mai fost la un concert cu o scena tematica, la King Diamond (cu gard de cimitir, lilieci si alte prostii), dar la Maiden n-am avut niciodata senzatia ca se cade in derizoriu.

Mi-a placut foarte mult sound-ul “plin” al baietilor. Nu degeaba au trei chitaristi. Tot timpul am fost asaltati de acorduri heavy, fara pauze, fara timpi morti, fara putinta de a ne trage putin sufletul. Piesele au sunat atat de bine, desi le-am auzit de sute de ori, incat nici mumie daca erai n-ai fi putut sta nemiscat in timpul unui astfel de concert. De altfel pubicul a fost in extaz, a intrat imediat in jocul lui Dickinson, a urlat, a aplaudat, a scandat “Maiden!” de nenumarat ori pe toata durata concertului, inclusiv inainte si dupa el. Si, daca tot a venit vorba de public, desi n-am fost la concertul Metallica, am inteles ca acolo au fost o sumedenie de “corporatisti” care se uitau chioras la roacherii care dadeau din cap si le bagau apa in pahare. Ei bine, la Maiden, cel putin in zona unde am stat eu (gazon A), 99,99% din oameni erau metalhezi de toate varstele, dar in majoritate tineri, intre 20 si 30 de ani. Asa ca s-a putut da din plete la greu, fara sa se supere nimeni. Chiar s-a facut si un mic circle pit la un moment dat, dar asa, mai delicat. Si tot apropo de public, s-a simtit ca organizatorii au suplimentat cu 1000 de bilete zona gazon A. La un moment dat chiar se facuse inghesuiala, dar a fost suportabil.

La concertul asta am observat si eu, cu tristete, ce mic m-a facut maica-mea. Desi ea, saraca, s-a straduit, tinand cont ca sunt cel mai inalt membru al familiei. Am avut la un moment dat trei “brazi” in fata mea, abia vedeam un pic peste umarul lor. Dar dupa vreo juma’ de ora am migrat vreo doi metri la dreapta si am ajuns intr-o zona cu vedere mai buna.

Si, ca sa inchei, cateva consideratii legate de organizare: Sistemul cu jetoane mi s-a parut ok, dar cel mai misto a fost sirul lung de standuri cu bere si suc. Berea mi s-a parut acceptabila la pret si calitate. Am baut eu si mai scumpa si mai proasta pe la alte concerte. La bude n-am fost, m-am abtinut eroic, ca sa nu pierd locul din multime. M-a frapat anuntul de la intrare: “Interzis crowd surfingul”. Chiar asa, cum sa faci crowd surfing la un concert de metal? Badigarzi si jandarmi la fel de multi ca la un meci de fotbal, dar n-am avut nici un moment de-a face cu ei. Si ca sa nu uitam ca suntem in Romania, la final ne-am inghesuit cu totii la iesire spre Eroilor, de m-am simtit ca la un meci din deplasare, pe ghencea.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

Scris de: sorin , 5 august 2008

Ultima modificare: sorin , 7 iulie 2012


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.