Sambata, 17 mai 2008. Se apropie sesiunea (pentru cei ca mine), multa plictiseala, multi nervi in general. Nimic nu merge mai bine, in aceste conditii, decat un concert metal, de mare clasa.
De data aceasta au fost cei de la Moonspell, la Amfiteatrul Eminescu.
Desi nu sunt mare fan al gothicului, portughezii de la Moonspell sunt o trupa care m-au incantat de la prima ascultare. Am inceput cu Irreligious si The Antidote, doua albume care mi s-au parut de mare arta. De atunci, desi nu pot sa zic ca Moonspell este in topul preferintelor mele, ramane o trupa care isi face prezenta regulat in playlist-ul meu.
M-am intalnit la Iancului, pe la ora 17.30, cu un prieten de-al meu – Alex – bun coleg in ale muzicilor si betiilor. Din pacate n-au fost prezenti Ciciocle si Radu, ceilalti doi betivi cu renume.
Ne-am invartit ceva vreme, pana sa gasim intrarea in Amfiteatru, intrucat era prima data cand vedeam un concert in acest loc, apoi am intrat, am facut un popas la standul cu bere, dupa care ne-am ocupat niste locuri.
Singurele minusuri despre care trebuie sa vorbesc sunt in numar de doua. In primul rand, nu mi-a placut ideea unui concert organizat in amfiteatru, deoarece d-abia poti sa te misti. Nu poti sa organizezi un mosh-pit sau alte lucruri desfasurate la un astfel de concert, placute zeului Metalului. Insa acest neajuns a fost eliminat de o prestatie ireprosabila a portughezilor. Despre asta un pic mai tarziu. Un lucru care m-a deranjat a fost proasta organizare- doar 2 standuri unde se vindea bere, la ditamai amfiteatrul. Cozi interminabile, nervi si deja cunoscutul cocktail de bere si apa. Dar asta este ceva foarte obisnuit pe la concertele de la noi.
Acum sa trecem la partea importanta.
Prima trupa care a cantat in deschidere a fost Sincarnate, o trupa romaneasca, de care am auzit prima data astazi. Baietii nu au sunat deloc rau, au cantat un fel de doom metal destul de elaborat, promitator din punct de vedere instrumental, un sound foarte bun si, una peste alta, o trupa cu potential. Nu mi-a placut in schimb rigiditatea membrilor trupei. Ca mai toate trupele romanesti, nu au stiut sa anime deloc publicul. Se vedea pe fata lor ca sunt crispati, mai ales dupa felul incordat in care cantau fiecare acord, de parca aveau o frica de moarte ca nu cumva sa greseasca ceva. Totusi, este primul astfel de recital pe care il sustin (adica la un concert de o mai mare anvergura), deci nu este tocmai de neinteles.
Dupa o jumatate de ora au urcat pe scena Indian Fall, trupa de black metal (?), romaneasca. I-am mai vazut odata in Live Metal Club si atunci mi s-au parut ok, lucru totusi usor de inteles, avand in vedere ca atunci avusesem o seara “incarcata” (sau imbibata). Au sunat foarte prost, sonorizarea fiind la pamant. Practic se auzea atat de “spart” , incat nu puteai sa distingi absolut nimic din muzica lor. Nu am sesizat absolut nici o diferenta, toate piesele avand exact aceeasi structura, sunand la fel. Practic dupa primele cateva minute mi-am/ne-am pierdut in totalitate concentrarea, vorbind despre alte chestii, savurand mai degraba berea decat muzica celor de la Indian Fall (care ne mai atragea atentia din cand in cand prin vreun sunet enervant).
Pe la ora 21 a urmat punctul culminant al serii. MOONSPELL ! Concertul lor a durat putin mai mult de o ora si jumatate (cu tot cu bisuri), insa , sincer sa fiu, nici nu stiu cand a trecut asa de repede timpul.
Prestatia celor de la Moonspell a fost absolut ireprosabila, o sonorizare excelenta, o tehnica de nota 10 a baietilor, la care se adauga prezenta scenica si spectacolul facut de acestia. Se vede ce inseamna o trupa cu experienta, care canta de aproape 20 de ani- nici nu a inceput bine intro-ul, ca toata lumea s-a ridicat instantaneu in picioare. De la primele acorduri au inceput sa “zboare” pletele in aer. Solistul (Fernando Ribeiro) a stiut sa tina pe toata durata concertului publicul in priza, a glumit, a zis cateva cuvinte in romana, si s-a aratat incantat de atmosfera . Vocea tipului este la fel cum o stiam de pe albume, surprinzandu-ma prin cat de bine reuseste sa cante pasajele “curate”. Totodata, a fost o adevarata placere sa-l vezi pe chitarist in actiune, executand niste solo-uri de chitara remarcabile. Spectacolul de lumini a intregit atmosfera, avand la randul sau o contributie importanta in acest concert.
Setlist-ul celor de la Moonspell, spre marea mea multumire, a cuprins multe piese de pe albumele vechi ale trupei, incluzand nu mai putin de 4 (PATRU) piese de pe Irreligious. Conform spuselor unora, care i-au mai prins si prin alte parti, setlist-ul a fost complet diferit, pe la alte concerte cantand foarte putin de pe albumele vechi, punand accent pe ultimele.
Au cantat intai o piesa de pe Wolfheart, primul lor album, al carui nume imi scapa (Love crimes, parca). Au urmat apoi Opium si Awake, de pa Irreligious, cantate la marea meserie, nefiind cu nimic mai prejos, din punct de vedere calitativ, decat variantele din studio. Dimpotriva. Imediat a urmat Tenebrarum Oratorium, de pe EP-ul Under the Moonspell, lansat in ’94, inainte albumului Wolfheart. Dupa aceea au cantat o piesa de pe Night Eternal– ultimul album, care urmeaza sa apara in doua zile, din cate am inteles. A fost chiar piesa care poarta numele albumului. Ascultasem acest album o singura data, deci nu am retinut mare lucru nici din reproducerea live. A urmat Everything Invaded, de pe The Antidote, o piesa pe care am sperat din tot sufletul ca o voi auzi astazi. Si asa a fost. Este o experienta extraordinara sa o auzi live . Nu mai stiu exact ordinea tuturor pieselor ce au urmat, dar voi insirui in continuare tot ce am mai auzit si ce m-a impresionat. Au cantat o alta piesa de pe noul album – Scorpion Flower– care nu mi-a placut in mod special, gasind-o destul de greu de urmarit si cam obositoare. Au cantat o piesa de pe Memorial (nu prea am ascultat albumul, deci nu-i stiu numele), dupa care mi-au incantat urechile cu Vampiria, de pe primul album, o piesa de pe Darkness and Hope (Nocturna), dupa care, spre sfarsit, au rupt, efectiv, cu piesele Mephisto si Full Moon Madness, de pe Irreligious. Absolut genial ! Dupa Full Moon Madness(ultima piesa, oficial) a urmat binecunoscuta pauza in care trupa s-a facut ca pleaca, in uralele noastre, care ceream cu disperare un bis. S-au intors pe scena si au plusat cu inca trei piese. Mai intai au cantat Finisterra (parca)- de pe Memorial– piesa destul de putin cunoscuta mie, foarte intensa, cu ritmuri extrem de rapide de tobe, din punctul meu de vedere, foarte bine aleasa ca prima piesa a bisului. A urmat From Lowering Skies, de pe The Antidote, apoi au incheiat concertul apoteotic cu Alma Mater– una dintre cele mai cunoscute piese Moonspell- fiind, cu siguranta, cea mai buna optiune pentru incheierea unui astfel de concert. Ca fapt divers, vocalul a purtat pe umeri un steag al Romaniei pe parcursul acestei ultime piese, multumind inca odata publicului.
Per total, nu puteam sa imi doresc mai mult decat atat la un concert Moonspell. Publicul a fost numeros, asa cum ma asteptam, umpland aproape in totalitate amfiteatrul. Chiar pot sa zic ca cine n-a venit, a avut mult de pierdut.Bineinteles, la 750 de mii biletul, nu poti avea pretentia sa vina la concert cineva “doar din curiozitate”. Dar pentru cei ca mine, care asculta Moonspell, a meritat fiecare banut.
Asadar, am ramas cu o impresie foarte placuta, dar si cu regretul ca toate lucrurile astea frumoase trec atat de rapid.
Sambata seara, vreme buna, aer liber, bere, concert metal. Ce altceva sa-ti mai doresti?
dap asa a fost….garantez pe spusele lui….doar am fost langa el
unde e amfitetrul eminescu si dc era un concert in amfiteatru si dc
…si dc sunt obligat sa te suport si aici ? :)