Nick Cave si semintele rele

•  

A venit si momentul asta, ca domnul Nick Cave sa vina in sfarsit la Bucuresti. L-am vazut anul trecut in Geneva unde a fost mult peste asteptari. Cum a aparut anuntul s-au creat imediat valuri pe facebook si WhatsApp, era clar ca era demult asteptat si la noi.

Recunosc ca in seara concertului am fost mai mult preocupat de tranzactii cu actiuni si indici americani, asa incat la un 9 fara ceva ma suna Ana sa ma intrebe unde sunt, ca ea e la romexpo si ca incepe concertul, fiind nemultumita ca inca sta la coada la intrare si treaba e pe cale sa inceapa. Am sarit de la calculator si am luat orasul la fuga cu masina sa ajung la romexpo in no time. Cand am ajuns nu mai era coada, iar Nick Cave and The Bad Seeds cantasera deja primele piese, si domnul Nick recita filozofic si incisiv … From Her To Eternity.

Am vrut sa ajung in fata scenei dar am aflat ca mai presus de gold mai e si diamond, asa ca m-am plasat dezamagit in zona centrifuga de proximitate, unde m-am gasit cu Ana si toata clasa de la bar.

L-am gasit pe Nick la fel ca si in Geneva, manifestandu-se intens si cantand aproape de public, in contact direct cu oamenii, cu acelasi jam si sonoritate.

A urmat Red Right Hand care a aprins spiritele, dar in jur s-a creat ceva forfota si vorbaraie multa, care s-a linistit insa ca prin farmec cand a inceput Into My Arms … s-a asternut o liniste completa si inafara de trupa nu s-a mai auzit nici tipenie.

A fost cam ciudat sa-l urmaresc pe Cave pe lumina, pur si simplu lumina zilei nu poate face parte din filmul unui astfel de concert. Nu se poate compara cu concertul vazut la Geneva, a fost complet alt teatru si regie, o complet alta audienta, mult mai concentrata pe momentul artistic si mult mai prezenta si mai cunoscatoare de Cave.

Concertul a evoluat insa interesant si punctul culminant a inceput pe la Jubillie Street si The Wepping Song.

Cave a inceput sa traga oamenii pe scena, sa danseze cu ei, sa faca jocul de palme cu multimea … care n-a prea reusit sa aiba ecoul dorit, poate acolo in fata pe undeva a reusit sa mareasca iar cumva cota de atentie a unui public pe jumatate venit la socializare.

Cu zeci de oameni pe scena, show-ul s-a simtit destul de personal. Cave se alimenteaza din public si joaca totul prin contactul direct cu oamenii, glumind deseori cu fiecare, spre amuzamentul publicului. Asa au luat amploare momentele poetice, jam-ul si tensiunea muzicii lui Cave. La Stagger Lee si Push The Sky Away, Cave a facut echipa cu publicul ajuns pe scena, care a devenit ca o extensie a expresivitatii lui.

Strigatele, indemnul si dialogul direct muzical inspirat si transportat in timp de la Jim Morrison, Iggy Pop si pana la Nick Cave s-a simtit din plin aici si a dat dimensiune show-ul.

A urmat un bis si 2 piese de incheiere, ultima fiind cantata in premiera de pe Skeleton Tree, Rings of Saturn. Piesa a fost insotita de un bit vocal exersat la inceput cu publicul, cu care s-a si terminat concertul si pe care l-am cantat obsesiv cu betivii de la bar vreo doua seri la rand …

Ziua urmatoare, mai mult de bere si de vara am ajuns iar la romexpo la Arcade Fire, daca tot aveam biletul din ziua precedenta. Dupa o ciondaneala absurda la intrare cu organizatorul si bodyguarzii ca de ce nu am pastrat bratara din ziua precedenta, am intrat si am baut pe iarba contempland cerul.

N-am inteles din prima care era faza cu trupa asta, dar am inceput sa inteleg fara sa vreau mai mult pe parcurs, odata cu marirea dozajului de bere. Partea buna a fost ca era plin ochi de tonete de bere in asa fel incat niciodata nu trebuia sa stai la coada. Am vazut la acesti indie o combinatie intre The Killers si un fel de Abba in anii 2000, si am plecat pe 2 roti in aburii alcoolului, ascultand pana dimineata diverse dracii pop subtile pe care nu le mai ascultasem de-o viata, pana am ajuns la Simple Minds sau Erasure. Si iar am amestecat alcoalele mult prea tare pana am inceput sa trimit mesaje delirante si muzichie la 4 dimineata, nenorocosilor din agenda mea.

Per total au fost 2 zile de vara foarte misto, inmuiate in alcool si in care m-am simtit super bine.

 

Scris de: Ciprian , 29 iunie 2018

Ultima modificare: ursu' , 3 iulie 2018


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.