Plecat-am nouă din Vaslui şi-am ajuns toţi la Cluj, la concertul Napalm Death din 28 februarie! Asta după o aventură de aproape şase ore în aeroportul Otopeni, unde avionul cu care am zburat a avut o defecţiune tehnică şi a trebuit să aşteptăm remedierea. Eh, dar până la urmă am ajuns cu bine şi asta a fost cel mai important.
Şi după ceva plimbări prin oraş, s-a apropiat ora concertului, aşa că am plecat spre club. Pe drum l-am agăţat pe prietenul Vasile, care “aproape clujean” fiind nu ştia cum să ajungă. Apoi în club am avut o reuniune de ex-vasluieni, care mai de care adunaţi pentru distracţie.
Nu am stat prea mult la poveşti acolo, că deja Killer Victim erau pregătiţi pe scenă să ne dea nişte hardcore nervos. Şi asta au şi făcut, chiar dacă publicul era cam apatic la început. Au cântat cam jumătate de oră, timp în care ne-au băgat toate piesele lor, care vor apărea şi pe primul lor album, cu lansare în 23 martie. Băieţii s-au auzit bine (e important ce spun acum) şi s-au descurcat de minune pe scenă, pe final publicul dând semne de dezmorţeală.
Apoi am băgat o pauză de bere şi de poveşti, după care ne-am întors din nou la scenă. Au urmat băieţii de la Targ3t din Deva şi mă aşteptam ca publicul să fie mai animat, ceea ce s-a şi întâmplat. Din păcate, sunetul a fost atât de prost încât cu greu am înţeles ceva din ce au cântat. Până şi Andreea – care nu e audiofilă (nici eu nu sunt!) – s-a plâns că nu s-a auzit clar: instrumentele nu se deosebeau unul de celălalt, iar vocea se auzea foarte înfundat. Cu toate astea, lumea s-a distrat destul de bine în faţa scenei.
Şi după asta, încă o pauză de bere şi poveşti…
Iar apoi au urmat Clitgore, care au dat-o pe distracţie din start. Chiar dacă muzica lor e zgomotoasă şi n-are multe de transmis (părerea mea!), principalul mesaj este “Have fun!!!” Ceea ce s-a şi întâmplat. De la început şi până la final lumea a facut moshpit cât s-a putut, unii s-au aruncat de pe scenă, alţii i-au prins şi tot aşa, clasic pentru o trupă goreporngrind!
A 8-a oară e cu noroc ar spune unii. eu aş spune că fiecare a fost cu noroc, pentru că la Napalm Death nu ai cum să ai “ghinion”. Atâta experienţă câtă au oamenii ăştia se vede de la primul acord auzit din boxe. N-a fost altfel nici acum. După ce trupele româneşti au avut sunetul nu prea strălucit, după intro-ul de pe Apex Predator – Easy Meat, de la prima notă s-a auzit diferenţa! Fiecare instrument se auzea clar, iar vocea, ca de obicei, n-a avut nici o problemă. Barney nu dezamăgeşte niciodată.
Într-o orâ şi zece minute tăticii grindcore-ului au trecut prin toate albumele, începând cu cel mai nou. Au băgat şi clasicele Scum, You Suffer, From Enslavement to Obliteration, Suffer the Children, dar şi unele piese mai puţin cântate prin concerte: Christening of the Blind de pe Utopia Banished şi Twist The Knife (Slowly) de pe Fear, Emptiness, Despair. Pe lângă asta, au mai băgat şi un cover (altul decât cel clasic), piesa Victoms of a Bomb Raid de la Anti Cimex, dar şi clasicul Nazi Punks Fuck Off!
A fost distractiv că lumea striga între cântece câte o piesă preferată, dar Barney le transmitea, cu accentul lui de Birmingham “not tonight, mate!” sau “maybe later, we’ll see”… Dar cel mai funny a fost când cineva din public a strigat numele unei piese şi răspunsul de pe scenă a fost “we’ve already done that, mate!” Iar altă fază comică a fost când chitaristul, după o piesă, s-a dus să-i spună ceva lui Barney, iar acesta a zis în microfon “oooo… poo-poo?”, după care a revenit cu lămuriri: “colegul nostru are nevoie la budă, aşa că o să mai stăm puţin de vorbă şi continuăm după acest moment.”
Pentru mine a fost o seară fantastică, în care mi-am văzut idolii tinereţii încă o dată şi în care am avut ocazia să reîntâlnesc prieteni vechi cu care nu mă văzusem de multă vreme. A fost o deplasare mişto pentru care a meritat să-mi iau trei zile de concediu.
Muţumesc mult @Marmo pentru acceptul de a folosi fotografiile.
