Ca tot suntem pe un site de betivi, am zis ca ar fi potrivit sa scriu si cateva randuri si despre localul in care ne cheltuim banii, numa’ ca sa ajungem acasa pe mai multe carari pentru a fi luati la trei bazeste de diversi moralisti. Live Metal Club, asa cum ii spune numele, este un club in care se organizeaza concerte de metal :). Pe langa asta, se poate bea acolo si atunci cand nu sunt concerte. Bine, club este prea mult spus. Este mai degraba o taverna. Situata foarte convenabil, la vreo 300 de metri de blocul meu, intr-o fosta hala a unui service auto, la doi pasi de Podul Basarab. Primul lucru care te izbeste atunci cand intri in local sunt cei 70.000 de decibeli. Ai nevoie de urechi rezistente pentru a supravietui unei seri in LMC. Si de niste corzi vocale la fel de rezistente, pentru ca toate conversatiile se poarta prin urlete si strigate. Interiorul e unul tru. Doua randuri de mese de lemn, cu banchete, insirate de-a lungul unui perete. Ultimele banci se pierd in bezna din capatul salii, lucru perfect pentru cei care vor sa bea neobservati. Jumatate din sala e ocupata, pe lungime, de un ring pentru headbanging si mosheala, “dotat” in capat cu o scena relativ mica, incadrata de butoaie de bere. Celalalt capat al salii, cel dinspre intrare, este prevazut cu un bar si cu acele incaperi necesare oricarui metalist cu vezica plina.
Preturile sunt ok, pe masura buzunarului unor roacheri mai mult sau mai putin salariati, studenti sau liceni. Ar putea fi mai mici, daca ma intrebati pe mine, dar care betiv nu-si doreste bere cat mai ieftina si buna? Partea proasta e lipsa de aerisire a salii, fapt care duce la imbacsirea excesiva a hainelor cu fum. Dar e un pret mic platit pentru a sta intr-o bodega care trazneste a metal, din toate incheieturile.
Ca urmare, si clienti sunt pe masura. 99% din “populatia” localului e formata din metalisti pana in maduva oaselor. Nu stiu exact pe la ce ora se deschide clubul, pentru ca eu vin de obicei seara. Dar, in jur de ora 20, in LMC vei gasi in general liceeni, galagiosi, agitati si, in general, stresanti. Tricouri multe, cu clasici (gen Death, Maiden, sau Metallica) dar si “neo-clasici” (gen Korn). In general asculta orice, dar reactioneaza cel mai bine la chestiuni gen Slipknot and shit. Probabil e vorba de sangele tanar. Treptat insa, dupa 22, randurile lor se raresc si in locul lor isi fac aparitia “greii”. Metalisti harsaiti, cu plete, geci de blugi, bocanci, in sfarsit, tot “armamanetul”. Cum e si firesc, se schimba artileria: acum se baga rautati, in general black, brutal death, viking si alte stiluri cat mai tru. Treptat, pe masura ce pe gat se toarna cantitati tot mai mari de alcool, ringul se umple de capete pletoase, care se invart ametitor pe ritmuri inumane. Pe masura ce trece timpul, insa, atmosfera se mai relaxeaza, si dj-ul (cunoscutul Morisson) mai scapa si cate un “post-modernism”, gen Lamb of God, Machine Head sau As I Lay Dying. Sincer acum, nu prea (mai) agreez stilurile atat de populare peste ocean, ma refer aici in special la metalcore, dar n-ar strica un playlist mai variat, care sa contina trupe si stiluri cat mai diverse. Oricat mi-ar placea mie death metal-ul, progresiv, tehnic sau brutal, nu pot asculta la nesfarsit aceleasi acorduri, aceleasi idei, aceleasi ritmuri. De black metal nu vreau sa zic nimic, nu-mi place dar respect faptul ca multi din clientii fideli ai LMC-ului vor sa asculte black.
Cu alte cuvinte, daca iti plac metalele grele si foarte grele si iti place bautura, vei fii in elementul tau in Live Metal Club. Daca notiunea ta de metal se reduce la Slipknote, Linkin Park sau Rammstein, atunci fugi cat mai departe de acest loc. Probabil Fire Club este mai potrivit pentru tine. Si nu uitati, nu veniti cu hainele bune in LMC, pentru ca mirosul de tutun iese abia dupa vreo 3-4 zile. Si, mult mai important, nu uitati ca fumatul si bautul in exces dauneaza grav sanatatii. Asta v-o zice unu care deja are probleme cu ficatul. Sa nu ajungeti ca mine.
