Proof, Confronto, DeathDrive – 21 iulie 2010 – Control Club Bucuresti
Dupa o lunga pauza de concerte am reusit sa prind o “gaura” de la munca si sa trag o fuga pana in Control. Cauza: un concert de hardcore/metal, cap de afis fiind brazilienii de la Confronto, la al doilea lor concert in Romania. Am facut jonctiunea cu ceilalti doi betivi la fata locului, plus alti doi betivi asociati, si ne-am cinstit cu cateva beri reci. Un punct minus pentru locatie a fost lipsa berii la draft. Am apucat sa beau o singura halba bere nefiltrata dupa care am fost informat ca nu mai exista bere la dozator. Nu-mi explic cum s-a terminat cata vreme in club erau vreo 40 de persoane. Dar probabil ca erau foarte insetate.
In fine, am platit taxa de intrare (10 ron) si am purces spre zona scenei. Primii care au spart caldura (ca nu pot zice gheata) au fost baietii de la Proof. Fara menajamente, cei 4 au tras un “pumn” hardcore in fata putinilor oameni prezenti. Ca sa folosesc niste termeni “elevati”, au cantat un straightforward in-your-face hardcore, fara subtilitati, fara “floricele”, si suficient de energic ca sa incalzeasca atmosfera dincolo de limita suportabila. Dovada erau valurile de sudoare care curgeau pe toti cei prezenti. Sunetul a fost bun, poate putin vocea cam in spate, dar asta nu m-a deranjat, pentru ca se auzeau foarte bine instrumentele. Mi-a placut in mod special cum se auzea bass-ul, un instrument de multe ori ignorat (pe nedrept) de sunetisti, dar care a sunat exact asa cum trebuie (Sick Of It All style, cum a remarcat ursu). Baietii mi s-au parut foarte relaxati, stapani pe instrumente. S-a vazut asta clar cand a picat la un moment dat lumina (complet) dar nu s-a auzit nici-un “sughit”, piesa a curs normal, fara vreo sincopa. Pentru mine, momentul culminant al recitalului Proof a fost cover-ul dupa piesa Pride de la Madball, la care Ursu (intr-un acces de entuziasm) a facut backing vocals la microfonul basistului. In fine, a fost deschiderea perfecta pentru un concert de gen.
Dupa o pauza de hidratare de vreo 2 beri, si dupa o scurta raita la sectiune de merchandise, au urmat show-ul brazilienilor de la Confronto. Baietii se afla la a doua vizita in Romania, dupa ce in 2007 au deschis in Suburbia concertul celor de la Misery Index. Spre rusinea mea, desi prezent la acel eveniment, uitasem complet ca au cantat si brazilienii. Asta desi aveam tricou cu ei si stiam ca ii vazusem in concert in Bucuresti. In fine, revenind, ca la orice alt show in care sunt invitate trupe romanesti si straine, s-a auzit/vazut imediat faptul ca baietii sunt din afara Romaniei. Nu stiu ce se intampla cu trupele noastre, ce le lipseste, poate ca nu au mancat destule cereale dimineata cand erau mici, sau au chiulit la orele de sport din tara, dar imediat se simte cand urca strainii pe scena. Poate e pedala dubla mai prezenta, poate chitara suna mai “plin”, sunt mai multe acorduri, nu stiu, dar am aceeasi senzatie de fiecare data. Ma rog, sa revin la Confronto, trupa canta un fel de hardcore-metal, cu un sound ce aduce pe alocuri a metalcore, dar si cu multe pasaje de thrash. Dar totusi, soundul hardcore mi s-a parut cel mai evident. Probabil acest lucru se datoreaza mesajului social promovat de trupa, mesaj ce se regaseste la majoritatea trupelor braziliene. Publicul a reactionat imediat la sound-ul energic, incingand un mini-moshpit in fata scenei, dar majoritatea a stat totusi retrasa, in ciuda semnelor solistului care incerca sa “instige” oamenii la activitati anti-sociale. Probabil ca si caldura a avut un cuvant greu de spus. Cu toate astea, brazilienii au fost multumiti de reactia spectatorilor, tinand sa multumeasca celor prezenti aproape dupa fiecare piesa.
Dupa aproximativ o ora, s-a incheiat si recitalul Confronto. A urmat o pauza lunga, udata din belsug cu bere. Profitand ca brazilienii nu se indurau sa plece, i-am rugat sa acorde un interviu pentru site-ul treibetivi, baietii acceptand imediat. Prin urmare, timp de 22 de minute, rabdatori, Felipe Chehuan (vocalul) si Felipe Ribeiro (tobarul) au raspuns intrebarilor noastre. Intre timp incepuse show-ul Deathdrive, din care am pierdut destul de mult. Dupa ce am revenit in fata scenei, am observat cu stupoare ca publicul nu plecase acasa (cum se intampla de obicei cand se apropie ora ultimului metrou). Mai mult, pastrase suficienta energie pentru a-si face de cap pe acordurile groove metal ale ex-dodiezilor. Despre muzica nu prea pot spune multe, eram incredibil de obosit si deja consumul ridicat de sirop de malt si hamei isi facea efectul. Adica dadusem in amorteala si surzenie partiala. Stiu doar ca dupa ce s-a terminat concertul am reusit cumva sa mai beau 3/4 de bere dupa care am taiat-o spre casa, sa ma odihnesc pentru o noua zi de sclavageala.
Una peste alta a fost un concert reusit. Sunetul a fost ok, locatia bunicica, dar fi fost totusi bun un aer conditionat si o rezerva mai mare de bere la draft. Oricum, m-am simtit grozav, mai ales tinand cont ca am ajuns sa vad un concert la 4-5 luni. Sau poate tocmai de-aia. Acum nu mai ramane decat sa ma relaxez 3 saptamani pana la masacrul de la Brutal Assault.
Czech Republic, here we come!
