Nu ascult in general multe trupe romanesti, dar de pe meleagurile noastre Celelalte Cuvinte este o trupa care imi place foarte mult. Prin adolescenta am gasit prin casa un disc vinyl cu selectiuni pop rock romanesti. L-am ascultat si mi-au atras atentia 2 piese semnate Celelalte Cuvinte; erau de pe albumul Armaghedon. Mai tarziu am cautat si cumparat o caseta de la vivo cu albumul, dar pe care se auzea un fasait specific casetelor de proasta calitate, fiind insa singura de pe piata la vremea aia. Ascultand albumul am fost cucerit imediat. Versuri negativiste si distructive, perfecte pentru un pusti neadaptat si citior de Cioran ce eram atunci. Dar mai mult ritmurile si compozitia muzicala mi s-au parut de un nivel mult peste ce-am ascultat pana atunci la formatiile romanesti. Odata insa cu ritmurile de metal ale pieselor curgea si vocea neobisnuita a lui Calin Pop, corzile vocale ale acestuia redand o voce mult prea inalta fata de tonalitatea joasa, puternica si intunecata a albumului. Dupa ce am tocit caseta pana nu se mai auzea aproape deloc, am trecut si la alte albume, decoperind ca asta nu era stilul lor obijnuit de muzica, ei cantand mai degaba un rock progresiv, heavy metal sau alternativ, iar albumul Armaghedon fiind mai degraba o deviatie de la stilul lor. Stilul Armaghedonului este considerat de unii cu influente doom metal, eu zic ca e doar un metal excelent.. sa nu ma pierd in categorii si subcategorii, ramuri si subramuri. Totusi albumul Armaghedon a devenit pentru mine cel mai bun album de muzica romaneasca ascultat de-a lungul anilor si daca n-ar fi fost acest album probabil nici n-as fi fost asa fan al acestei trupe.
Avand in vedere ca oradenii astia vin rar in Bucuresti si pentru ca i-am vazut doar de cateva ori pana acum am purces la concertul care se anunta in Fire Club. Am ajuns acolo pe la 9:30 si afara din club la intrare vad o coada de aproximativ 30 de oameni asteptand sa intre la care ma asez bombanind. Dupa vre-un sfert de ora reusesc sa intru dar surpriza… vad ca defapt coada era mult mai mare si se prelungea inauntru cu inca aporoximativ 70 de oameni pana la treptele care coborau in club. Tin minte ca prin 2003 am fost la un concert de-al Cuvintelor unde ei fiind cap de afis si au umplut de-a binelea Arenele Romane dupa o absenta de cativa ani deci m-am cam mirat ca au pus concertul in Fire, chiar ma gandeam daca va fi destul de incapator… dar asa ca se explica inghesuiala asta. Coada trecand prin dreptul barului mi-am luat evident o bere inaintand ceva mai repede; peste inca 20 de minute am reusit sa intru. Ajuns jos, aud infundat formatia… se auzea atat de incet si de porst incat mi-am zis ca sigur e o inregistrare pusa in fundal. Ajungand intr-un loc de unde se vedea scena ii vad pe oradeni cantand in microfoane. M-am linistit cand am aflat ca este un soundcheck. Mi-am facut loc mai spre scena prin inghesuiala unde am inceput sa schimb impresii cu alti oameni entuziasti de concert, discutand un top al pieselor si albumelor concluzia fiind ca formatia si-a castigat cei mai multi fani datorita albumui mai sus mentionat. Totusi nici restul albumelor nu sunt de ignorat: Celelalte Cuvinte I si II care i-au consacrat pe vremea comunismului, Se lasa rau (mai heavy metal), Ispita (progresiv-alternativ si foarte interesant, fiind urmatorul meu album preferat de la ei) si chiar ultimul album Stem, lasand Nos la urma acesta nefiind prea reusit. Peste 10 minute formatia isi cere scuze pentru problemele destul de mari tehnice lasand sa se inteleaga ca n-ar canta dar o sa o faca pentru publicul venit.
Odata inceput concertul se incing spiritele si cei mai multi canta versurile in acelasi timp cu trupa la piese precum Caractere, Fantana suspinelor, Neam blestemat, Asa e viata mea, Cel din rasarit … ultimele cantate mai diferit, pe niste acorduri mai ‘acustice’, fara bas, adaptat parca la stilul albumului Ispita. Probabil datorita sonorizarii nu-i avnataja basul. Dar asta este o parte care-mi place foarte mullt la concerte, sa urmaresti piese consacrate interpretate intr-un stil diferit fata de cum se aud pe album. Mi-am luat inca o bere in timpul unei alte piese acustice de pe ultimul album, avand avantajul ca barul se afla chiar langa scena. A urmat Pasarea de plumb spre delirul audientei, si surpriza… Armaghedon !! Nu ma asteptam sa cante ceea ce cei mai multi considera (si eu) ca este cea mai buna piesa a lor, mai ales ca desi a fost mereu scandata s-au incapatanat ani la rand sa nu o cante. Tin minte la un concert in ’98 toata lumea striga incontinuu doar “Ar-ma-ghe-don! Ar-ma-ghe-don!”. Pe ritmurile apocaliptice mi-am facut loc pana foarte aproape de scena unde se dadea din cap la greu, incepand si eu sa fac acelasi lucru, cantand si absorbind fiecare sunet. Dupa aceea a urmat o pauza care a fost binevenita pentru ca eram destul de obosit si transpirat. Revenindu-mi cu alta bere aflu ca in ultimul timp au fost destul de activi cu spectacolele live si ca au mai cantat armaghedonul la ultimele concerte.
Au revenit pe scena si banuiesc ca s-au rezolvat din problemele tehnice pentru ca acum se auzea mai bine.. ori pribabil langa boxa unde ma aszasem eu se auzea altfel. Au continuat piese de pe albumul Sterm si cateva de pe Nos, unele piese ‘de bricheta’ din anii ’80 de pe primele albume inganate de multime cu mainile pe sus… O sa am, Daca Vrei, Un sfarsit e un inceput, Despartire, piese intercalate cu pasaje agresive din vremea Se lasa rau … Spre care rai, La ceas tarziu … generand un neobosit si energic headbanging. Au cantat si Balanta, Lumea de apoi, cu acestea epuizand aproape tot albumul Armaghedon ramanand doar Nu-i vina mea si Lupii… o bucata de rezistenta de pe album care incepuse sa fie scandata de public la fiecare pauza dintre piese. Acum ca totul se auzea mai bine am remarcat maiestria tehnica cu care foloseau instrumentele, riffurile au fost reproduse excelent, Calin schimband chitarile dupa fiecare piesa, tobarul a avut traditionalul moment prin care a demonstrat ce poate sa faca singur cu tobele, fulgerandu-le timp de aproape 10 minute. Concertul depasise 3 ore cu tot cu pauza iar multiumea era foarte activa si entuziasta cerand traditionalul bis. Au revenit pe scena de 2 ori, odata cantand celebra Iarba prin si a doua oara iar Zmeie, o piesa foarte reusita de pe ultimul album. Era 1:30 noapte si publicul repeta si tipa in cor: Lu-pii … Lu-pii … ba chiar eu incepusem sa scot urletul lupilor indemnand si altii sa faca la fel. Din pacate n-au cantat lupii … dar s-a terminat un concert foarte reusit si memorabil!
