Cu mai multe luni in urma m-am dopat cu medicamentele placebo pe care le folosesc multi nefericiti de pe planeta, si anume homeopatele, intr-o campanie protest de informare numita 10:23 – Homeopatia e apa chiara, la Piata Universitatii, dar asta e cu totul alta poveste, a stiintelor si pseudostiintelor, si a pericolelor medicinei alternative.
Acum 2 saptamani insa, neavand nimic mai bun de facut, m-am hotarat sa ma dopez cu formatia Placebo, stiti trupa aia excesiv de melodioasa cu identitate sexuala obscura … ca tot veneau a treia oara la noi. Asa ca am luat bilet chiar in aceasi zi, cu cateva ore inainte sa inceapa concertul. In ultimul timp m-am obisnuit cu unele ocazii sa ies imbracat mai excentric, asa ca mi-am luat un tricou de fata pe mine, mi-am facut 2 fundite mici in barba si m-am pieptanat pentru prima data in 10 ani. Mi-as fi lasat si machiat daca avea cine sa-mi faca machiajul. Nu radeti vorbim de Placebo aici si vorbim de Velvet Goldmine. Vedeti filmul! Eu am fost chiar si la cinema odata sa-l revad, iar in primavara am fost in Herastrau sa vad ce-a mai ramas din T.Rex, iar acum Placebo….
Bun. Cum nu eram interesat de trupe din deschidere, am ajuns impreuna cu Ana pe Stadionul Tineretului cu o jumatate de ora inainte de Placebo. Locatia mi se pare excelenta pentru concerte mai populate, din nefericire sunt organizate rar acolo. In primul rand e misto faptul ca este un stadion plin de spatiu verde. Gazonul era plin ochi de oameni asa cum se cade la o trupa post-moderna ca Placebo. Din punctul meu de vedere, Placebo este una din putinele trupe comerciale de MTV care-si merita succesul. Spre defavorul multor tupe care nu-l au si-l merita mai mult ca ei. Cum spunea cineva odata “intr-o lume ideala, Placebo ar fi o trupa mediocra”. Mie mi-au atras atentia pe vremea desenelor Beavis & Butthed cand MTV-ul era mai suportabil, cred ca prin ’96, cand, niste pusti cu personalitati androgine inceapeau sa cante Nancy Boy. Dadeam televizorul alb negru diamant la maxim si topaiam energic prin casa, nu de alta dar piesa aia ma punea pe jar, spre disperarea lu’ sor-mea. Muzica de adolescent, ce vreti. Mie Placebo mi se pare o formatie de adolescenti eterni, asa ca acest concert m-am facut sa ma simt ceva mai copil.
Din cauza cozii imense de la bere as fi baut si sucuri sau apa dar am inteles ca acestea erau foarte calde asa ca pe canicula aia se impunea bere. Ce-ti place mai mult sa faci cand te duci la un concert? Sa stai la coada la bere …. Cand am ajuns insa pe la jumatatea cozii am auzit primele sound check-uri si acorduri, iar cand au inceput, am renuntat sa mai stau la coada pentru ca la urma urmei venisem la concert nu sa stau la o coada interminabila.
Stiam ca nu o sa cante Nancy Boy din setlisturi. Asa ca am ascultat de cateva ori ultimul album Battle for the Sun pe care nu-l mai ascultasem inainte. Nu se compara cu primele 3 albume dar nu e un album rau deloc, ba chiar mi se pare destul de bine realizat.
Every You And Every Me a facut deliciul studionului si al meu, ca nu stiu cine canta mai tare, Braian sau stadionul. Pieasa cu puternica incarcatura emotionala adolescentina. Bagau cate o piesa veche si 3-4 de pe ultimul album pe care cred ca l-au cantat integral. Urmatorul cantec vechi care a facut furori a fost Black–Eyed. Ce misto e cantat egoismul cu fata umana pe piesa asta!
Au urmat cateva piese vechi de pe albumele Placebo si Black Market Music. Ma asteptam sa vad la concert foate multa pustime de 15-16 ani si cativa gleam rockeri extravaganti. Nu a fost deloc asa cum m-am asteptat. Poate pentru ca pustii la care ma gandeam eu au acum au in jur de 30 de ani, si nici Brian nu mai este asa tanar, nu se mai imbraca in fusta si nu mai face aceleasi excese.
La un moment dat, in mijlocul concertului, Brian a inceput sa vorbeasca pret de o tigara ce-i trecea prin minte. Mi-a placut mult ca a multumit tuturor celor care NU urmaresc concertul prin micile dispozitive dreptunghiulare. A tipat cu vocea lui androgina: The Moment is Now! Vezi? De asta am renuntat si eu de mult la aparatele alea digitale din timpul concertului. Cand te duci acasa si descarci filmarile si te uiti in ele iti dai seama ca momentul s-a dus. Definitiv. Momentul e la concert. Slave To The Wage! A fost cantata iar de mine aproape cuvant cu cuvant. Trebuie sa recunosc ca formatia asta post moderna m-a recucerit. O sa-i reascult mai mult si Placebo ar trebui sa fie un excemplu pentru toate trupele cu targeturi comerciale. Au urmat Meds si Teenage Angst. Trebuie sa recunosc ca am retrait pasaje muzicale frumoase la acest concert, ascultand si cantand piesele pe care am si uitat ca le mai stiu.
A urmat un bis clasic si au continuat cu o piesa noua si mai multe de pe Meds, album de tranzitie dar de asemenea reusit. Entuziasmant concert! Mai vreau o data.
La plecare cum nu-mi gaseam jetonul luat, m-am ales cu 2 beri gratuite. Prima statea pe masa intre 2 vanzatori de bere si cum eu nu-mi gaseam jetonul si ei nu stiau ce e cu ea, spre amuzamentul meu mi-au dat-o mie, iar pe a doua cum bodyguarzii nu-ti mai dadeau voie sa se cumperi bere, am cules-o plina si abandonata din iarba. Urat gest din partea ciobanilor de la BGS care n-au lasat pe nimeni sa-si traga sufletul dupa concert, manand multimea ca pe niste oi spre iesire.
Nici standul oficial cu tricouri n-a scapat de ei, cei de acolo fiind nevoiti sa vanda in timp ce strangeau standul, iar noi sa cumparam tricouri in timp ce ne prefaceam ca plecam.
Pentru a suta oara: daca organizatorilor le pasa catusi de putin ca un eveniment rock and roll sa iasa bine, ar trebui sa nu mai cheme BGS-ul la concerte!
