Cimpoiul bulgaresc in Control

Ciprian
•  

De curand am ajuns cu Ana la cel de-al 3-lea concert Smallman tinut in Bucuresti, trupa de care mi-a placut inca de prima data cand i-am ascultat. Seara a fost deschisa dupa ora 9 de o trupa Climate, de care abia atunci am aflat de pe bilet. Muzica lor a fost aproape exclusiv instrumentala, foarte post rock/ metal si foarte progressiva. Parea incredibil cum doar 2 oameni puteau produce o asa densitate cu intensitate de sunete. Mi-au placut si a fost un intro perfect.

Dar dupa introducere a urmat si o dezintroducere, marca Control. In pauza, bit-uri tari si electronice se revarsau peste berile noastre, parca ajunsesem intr-un club de digeiala. Ah da, am uitat, Control e un club de digeiala, care nu prea-si mai pastreaza muzica si obiceiurile inspirate de la Joy Division si ce-a urmat dupa, cum o facea acum 5-6 ani. La fel ca Silver Church sau Colectiv, e un loc creat pentru consum sau hipstareala, si nu are nimic in comun cu concertele pe care le gazduieste. Asta e, in lipsa unor spatii de explorari muzicale autentice, suntem turisti de cateva ore in cluburi in care altfel n-am intra probabil niciodata. Citeste articolul “Cimpoiul bulgaresc in Control” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Un Big Sexy Noise facut de Lydia Lunch in Control

Ciprian
•  

Control @ 30 Martie 2016

De curand am fost s-o vad a treia oara pe una din artistele mele preferate, Lydia Lunch. O femeie careia nu-i pasa de varsta si care spune mult mai multe intre cantece decat thank you, you are great, blah blah blah.

La fel de plina de viata si atitudine ca in anii ’70 cand bantuia strazile New York-ului sustinand si imprastiind subculturile punk, la 57 de ani Lydia Lunch e o doamna bine. Energica si foarte in forma a incantat cu prezenta si cu ultimul ei proiect, Big Sexy Noise.

Si au inceput sa se agite spiritele si sa inceapa concertul de no wave. Da, no wave e denumirea stilului care ia la misto wave-ul. Este un punk usor psihedelic, cu noise si alte experimente avantgardiste. Inainte canta singura sau cu trupa ei Teenage Jesus and The Jerks, torturand instrunenetele si urechile audientei, dar cu Big Sexy Noise totul a devenit ceva mai ascultabil si mai articulat. Citeste articolul “Un Big Sexy Noise facut de Lydia Lunch in Control” →

Postat în:

Cronica de concert


0331

ursu'
•  

Dupa cum stim cu totii (cei care stim!), scena underground de hardcore/metal la noi e destul de slaba, dar avem cateva trupe foarte active si cativa oameni foarte pasionati care duc lucrurile mai departe fara sa se timoreze. Din categoria asta face parte Radu (ex-multe trupe), care s-a gandit acum putin mai bine de un an sa faca un “label” care sa vina in sprijinul trupelor tinere (si nu numai) de pe la noi. Si pentru ca trecuse un an de cand s-a apucat de treaba asta, omul nostru s-a gandit sa faca o mica petrecere intre prieteni – ca doar ce suntem cei 100-200 de oameni care ne vedem mereu la concerte? – si sa dea o cantare cu cateva trupe pe care le promoveaza prin 0331. Ah, am uitat sa mentionez ca 0331 e numele label-ului. Citeste articolul “0331” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,

,



Post night with Kokomo @ Fabrica

ursu'
•  

Pentru ca sunt perioade in care totul pare ca e de cacat si pare ca nu se mai termina, si pentru ca sunt momente in care zici “hai sa ma distrez maine seara”, am ajuns ieri (23 martie 2016) in Fabrica la un concert la care nu planificasem sa ajung. Am mers sa vedem concertul (eu si Andreea) pentru ca tocmai am avut cateva zile naspa si voiam sa ne mai destindem. Pot spune inca de la inceput ca am realizat acest scop.

Am ajuns in Fabrica fix cand Modern Ghosts Of The Road termina ultima piesa. In club era destula lume si deloc fum! Am mers la bar si ne-am pregatit de concert cu cate ceva de baut. Am mai asteptat putin si am aruncat o privire pe “merch”, ca apoi sa mergem in fata scenei pentru Loungerie II. Cum tot concertul era o surpriza pentru noi, nu stiam la ce sa ne asteptam. A fost o trupa misto, care combina chestii din rock, jazz, metal, alternativ si mai baga ceva chestii experimentale pentru a ajunge la un stil destul de original si (banuiesc) nu prea gustat pe la noi. Tipa de la voce/efecte s-a dezlantuit pe scena inca de la prima piesa, iar dezinvoltura ei cred ca a facut publicul sa se apropie din ce in ce mai mult de scena. Piesele, destul de diferite intre ele, cu ritmuri diverse, a facut lumea sa se miste cat de cat, iar la fiecare piesa trupa a primit aplauze puternice. Ce sa zic… a fost bine! Chiar si cu bis-ul la care nu se astepta nimeni.

…dupa care ne-am mai luat cate o bere si am stat (putin!) cuminti si am asteptat nemtii. Nemti care, ca sa confirme ca sunt ce sunt, au inceput fix la 23:00, cum erau anuntati. S-a facut intuneric in sala, iar fumul de pe scena ne-a invaluit pe toti. Nu stiam la ce sa ma astept nici la Kokomo, dar vazand trei chitaristi si un bassist pe scena, mi-am cam facut o idee cu cateva secunde inainte de a incepe show-ul. Si a fost bine de tot. Atmosfera asurzitoare creata de baietii astia ne-a cam lovit pe toti. In plus, luminile aduse special de ei au facut ca experienta sa fie completa. Pe tot parcursul cantarii am avut parte de muzica buna, post-cevretivoi, cu ritmuri mai lente si ritmuri mai alerte, cu publicul batand ritmul din picioare, altii dand din cap si unii dansand in stilul “Axl Rose”. Inca o data, un show reusit. Si mai ales un show care ne-a scos (pe mine si pe nevasta) din negrul zilelor anterioare.

A fost un preview interesant pentru festivalul Fog Formula (post-rock/post-metal/atmosferic/experimental) care va avea loc in august langa Cluj.

Felicitari organizatorilor si baietilor de la sunet. S-a auzit demential!!!

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



MagruderGRIND in adapost

ursu'
•  
comments 1

…sau “doi betivi in deplasare”.

Am planificat miscarea asta cam cu doua luni inainte, dupa ce ne-am hotarat (eu si Sorin) ca o sa mergem sigur la Cluj. Am mai “adoptat” doi nebuni cu noi si joi dimineata, pe 10 martie, am plecat spre Cluj pe o vreme nasoala – rece si cu vant puternic. Cum pe drum n-am avut prea mari aventuri, inafara de clasicele faze cu soferi romani, am ajuns destul de repede la destinatie. Acolo ne-am despartit, iar dupa o pauza de somn de putin peste o ora ne-am miscat spre centru, sa bem o bere cu un vechi prieteni si sa mai cascam ochii. Citeste articolul “MagruderGRIND in adapost” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,



Primordial la Arenele Romane

Ciprian
•  
comments 2

Acum cateva zile m-am inarmat cu bratarile mele cu tinte, lant, bocancii new rock pe care ii port tot mai rar si asa am plecat la Arenele Romane, cel mai potrivit loc sa vad paganii razboinici ai metalului negru. Cand am ajuns la Arene pe scena cantau Bucovina, asa ca am profitat de ocazie sa stau la o mica barfa cu Ana. Dupa aia, ritualul clasic: garderoba, bere, tricouri. Inauntru era un cort bine incalzit si primitor, dotat cu tot ce trebuie in caz de incendiu, iar pe ecrane rulau filmulete cu instructaj in caz de calamitati. Apoi am asistat la un fel de sceneta cu premii Metalhead, pe care nu cred ca le ia oricum nimeni in serios. A fost si un moment de reculegere pentru drama din Colectiv cu un mesaj trimis de Andrei de la Goodbye to Gravity. Apoi au intrat pe scena Primordial, primind politicos nu stiu ce premiu.
Si s-a facut lumina si a inceput Where Greater Man Have Fallen.

Sunetul a fost la inceput groaznic, s-a auzit toata partea instrumentala intr-un bas infundat. Nu-mi dau seama cu timpul cat s-au obisnuit urechile mele cu asta si cat a fost reglat sunetul pe parcurs. Un lucru de remarcat a fost jocul puternic si bine facut de lumini. Este probabil primul show la care mi-au placut, de obicei le ignor. Alan a avut o prezenta deosebita, foarte fantomatic si expresiv, a aparut gri si prafuit, cu hainele rupte. Era personajul razboinic teleportat in timp din vremea primelor civilizatii, revendicand valorile primare ale umanitatii.

Si asa ne-a dus Primordial prin albumul To The Nameless Dead, prin Roma antica, prin triburi vechi, prin istoria naturii umane si asa mai departe. A fost hipnotic si emotionant, m-am lasat prins in cantari celtice bine metalizate, si mi-a placut mult. Memorabila piesa Empire Falls care deschide atat de bine ultimul album a inchis si concertul, fara bis, fara abureli. A fost cea mai asteptata piesa, care a tras concluzia sfarsitului unei povesti black metal pe care as repeta-o oricand.

Si asa s-a terminat inca o noapte si un concet, am baut vreo 10 beri si am pierdut vreo 100.000 de neuroni in barul care nu se deschide niciodata.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Wir sind Valborg aus Deutschland

ursu'
•  

Mi-a luat ceva timp sa ma apuc sa scriu povestea asta, dar cred ca a meritat asteptarea. De fapt, noi la “trei betivi” nici nu ne grabim. Probabil nu sunt suparati nici Valborg ca n-am scris despre ei.. Dar ce conteaza?

Ii vazusem prima data acum cateva luni, cand, impreuna cu Bloodway, au facut un fel de lansare dubla de album, ei venind cu “Romantik”, iar Bloodway cu “Mapping the moment with the logic of dreams.” Atunci cred ca eram putin obosit, pentru ca, desi imi placeau cum suna, nu am fost foarte atent. Insa de data asta a fost altfel.

Au inceput cantarea pe la 21:10, ora anuntata fiind 21:00. Primul lucru care m-a surprins a fost sa vad ca sala era plina. Cred ca au fost aproape 200 de oameni (sper sa nu exagerez). Din momentul in care au inceput sa cante am intrat in priza… sau poate in transa? Oricum, sunetul a fost super misto, trupa s-a auzit genial, iar pentru o formatie care canta in trei oameni a fost excelent. M-am uitat in jurul meu si lumea era la fel de “in the mood” ca si mine. Erau cativa care pur si simplu savurau muzica, stand cu ochii inchisi si miscand ritmic din cap. Piesa dupa piesa publicul a intrat si mai bine in “joc”, iar la un moment dat am aruncat un ochi in sala si am vazut cativa oameni care isi aruncau pletele in aer si altii care mimau cantatul la chitara.

Si cum nemtii tot nemti sunt, asa cum au inceput aproape la fix, la fel de bine au terminat fix cand isi propusesera, cam la o ora si jumatate dupa ce au inceput. Au bagat si un “bis” ca sa multumeasca lumea si apoi au coborat de pe scena ca sa se bucure de o bere si discutii cu publicul.

PS: titlul articolului este fraza pe care bassistul a folosit-o pentru a se prezenta – a sunat atat de nemteste incat mi-a ramas intiparita in memorie!

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: