N-am chef sa scriu despre concertul asta, si nu pentru ca nu mi-a placut, ci pentru ca mi-e lene. Am facut, totusi, niste poze, asa ca dati un click mai jos sa le vedeti.
World in A Hole II
•
Voci curmate in Control
•
Our Ceasing Voice @ Control, 27 februarie 2013
Să scriu? Să nu scriu? Am cam tras chiulul de la concerte în ultimele doua-trei luni, așa că…parcă mă trage conștiința de mânecă să și scriu, dacă tot m-am mișcat la eveniment! Cu întârziere de câteva zile bune dar…na, să zicem că a trebuit să mă reculeg după câteva ore faine.
In fine, miercuri seara am luat parte la o post-rockereala pe cinste, de care mi-am dat seama atunci că îmi era dor. Eu nu m-am interesat înainte (nici măcar acum nu știu nimic oficial) la ce ora ar trebui să înceapă concertul, deci recunosc că vorbesc din ce mi-au zis alții. Cică la 8. Ochei, douăchei, pe la 8:15 mă afișez (mă fac afiș?) la intrarea Berlinului. Ehe, nu vă amăgiți, e doar vorba de noul Control. Românii noștri nici n-au început încă soundcheck-ul și apoi mai urmează și austriecii la probe. Haha, la ce mă așteptam oare? Eh, am intrat în club, mi-am șters cele 3 lacrimi căzute la datorie în lupta cu fumul și mi-am mijit ochii în jur, să-mi dau seama ce-i și cu clubul ăsta, că-mi era străin până atunci. Mi-am luat o bere, am înjurat prețul – că na, unii sunt obișnuiti cu locuri mai studențești (RIP La Jeg) – și am purces la o socializare îndelungată. Nu zic că nu-i bună și asta, dar eram acolo pentru concert, nu?
Incantare spirituala in iadul privat
•
Dupa o pauza destul de lunga, am reusit sa ajung din nou la un concert bun. De cand cu Private Hell in apropierea casei, mi-e din ce in ce mai usor sa merg la concerte. Din pacate, lucrurile bune se anuleaza cu cele rele – detalii la sfarsitul textului.
Pe la 8:15 am plecat de acasa, stiind ca showul a fost anuntat ca incepe la ora 8:00. De obicei nu se intampla sa inceapa la timp nici un concert de metal/hardcore/punk/etc, dar de data asta a fost una din “zilele alea”, pentru ca dupa ce am ajuns, in jur de 8:30, a inceput sa cante prima trupa a serii. Insa inainte de a scrie despre trupe trebuie sa specific o chestie: e prima oara – si sper sa fie si ultima – cand scriu o recenzie cu o singura mana, dupa ce am facut o entorsa nasoala la mana stanga. Tot asta e motivul pentru care nu m-am bagat in moshpit, desi ma cam ardeau talpile sa o fac.
Si cum ziceam, au venit primii baieti pe scena, oradenii de la Crosshair, o trupa de deathcore cu ceva influente Roots (Sepultura). Fiind primii in fata publicului, asa cum se intampla foarte des, nu prea au avut parte de animatie in fata scenei, desi ei s-au chinuit din rasputeri sa faca ceva. Abia spre sfarsitul “recitalului” lumea a inceput sa sara si sa se impinga cat de cat, semn ca trupa n-a facut eforturi degeaba.
Apoi ne-au cantat tipii de la Breathelast, trupa ceva mai cunoscuta in cercurile metalice bucurestene. Desi nu sunt genul meu, trebuie sa recunosc ca se descurca bine la capitolul “entertainment”. Deja pe la a doua piesa lumea era pe jos, cautandu-si adidasii, unii urcau peste public sa atinga tavanul, iar altii alergau de zor in cercuri, parca incercand sa prinda pe cei din fata. Ce sa zic, au fost foarte OK si asta e un lucru foarte bun.
