Merg la concertele The Tiger Lillies de când i-am descoperit în 2013, ăsta fiind al patrulea, motiv pentru care l-am felicitat pe Florin, pentru trupele atât de faine, pe care le aduce de atâția ani în sala asta, Berlin, și pentru excelenta acustică a spațiului.
De data asta am decis să răpesc barmanul din 3B la concert. Și nu orice barman, pot spune că este unul din barmanii mei preferați, Antonia. De când s-a anunțat concertul voia să meargă, dar cum biletele au atins sold out-ul repede, i-am făcut o surpriză apărând la bar, acoperit de un barman cu care am aranjat să-i țină tura în loc, pe parcursul concertului.
Pentru că ne-am întins puțin mai mult la vorbă, căci ăsta e cusurul barului, am ajuns în Control când începuse deja concertul. Ne-am găsit un loc în sala plină ochi și am început să gustăm din show-ul celor trei muzicieni, care nu pot lipsi din niciun playlist de dark cabaret.
The Tiger Lillies nu doar că te fac să râzi, dar te uimesc prin îndrăzneala versurilor, obscenitatea și imoralitatea directă a satirei. Joacă atmosfera unui circ ambulant, mereu plin de surprize cu umor negru, răstălmăcit și bizar, cu ștaif-ul ală de lăutari detrăbălați de cabaret de stradă, machiați precum clovnii lui Chaplin.
Macabri cum le stă bine, cei trei lăutari gypsy punk, au trecut prin teme anti-război, despre suferințe și fanatism, cu ironii, dar mai ales cu glume negre și sărate. Între piese, Martyn a gesticulat cu mulțumiri teatrale (ironic aristocrate), iar la aplauzele dintre piese, eu cu Antonia ne-am ținut sticlele unul altuia, ca să putem aplauda pe rând.
Au dat cu sarcasm în războiul din Ukraina, în tovarășul Putin și cinismul de la Kremlin. Apoi au trecut la piesele lor tradiționale Gin, Heroin and Cocaine, Dribble și memorabilul Crack of Doom, cântate de aproape totă lumea din sală, care s-au lăsat cu ovaționări și aplauze prelungite.
S-a terminat neașteptat de repede așa că am mai zăbovit pe la merch, de unde m-am ales cu un vinil și-o poză cu acest trio sublim de avangardă.
Și, da, așa de fură barmanul!
————-
Credit Foto & Video – Florin Ghioca
