Inca un album de care m-am impiedicat in timp ce “rasfoiam” paginile netului. Daca nu as fi vazut cuvantul “avantgarde” in descrierea albumului, probabil ca nu l-as fi ascultat niciodata. Si ce pierdere imensa ar fi fost! Pentru ca avem aici un album exceptional, unul din cele mai bune albume pe care le-am ascultat eu vreodata. Probabil ca va veti gandi ca cine stie ce ciudatenie de album underground o mai fi si asta, de n-a auzit nimeni de el. Dar nu este cazul aici. Avem de-a face cu unul din acele albume obscure, care insa dau clasa unor creatii mult mai mediatizate.
Subterranean Masquerade este una din acele trupe care, plecand de la “radacinile” clasice ale muzicii rock, ajung la rezultate incredibile, impletind pasaje eterogene, armonii diverse, instrumente variate, rezultatul fiind un produs extrem de original, dar totodata extrem de omogen. Practic este acel caz fericit, in care niste baieti au reusit sa-si creeze un stil propriu, extrem de bine structurat si placut auzului, inspirandu-se din zeci de directii, fara a copia insa nimic.
Albumul face parte dintr-o trilogie inceputa in 2004, cu EP-ul Temporary Psychotic State, si care se va termina in 2008, cu LP-ul In Pastille Colllors, a carui inregistrare a inceput deja, trilogie centrata in jurul unui personaj numit X. dar astea sunt doar detalii lipsite de insemnatate. Ceea ce conteaza este muzica. Iar acesti oameni stiu sa faca muzica. Pur si simplu este o placere sa asculti acest album. Inca de la prima piesa este creata o atmosfera melancolica, in care te scufunzi incet-incet, purtat de sunete, in timp ce treci dintr-un gen muzical in altul, de la ambiental la metal, de la jazz la folk, in timp ce chitarile se “dueleaza” cu viori, trompete, flaut sau saxofoane. Vocile sunt la fel de variate: avem voce clean, growl de death metal, voce feminina sau coruri.
Partea care scade din valoarea albumului sunt cateva “interludii” foarte lente din mijlocul unor piese, care franeaza ritmul melodiei, aducand…. ei bine, nimic. Se putea renunta la cateva astfel de pasaje, fara a se pierde din atmosfera. Piesele incriminate ar fi “No Place Like Home”, sau “Kind Of A Blur”. Insa restul albumului compenseaza cu varf si indesat (asta nu inseamna, binenteles, ca cele doua piesa amintite sunt slabe, in nici un caz). Punctele forte, dupa parerea mea, ar fi prima piesa, “Suspended Animation Dreams”, extrem de scurta, dar care isi face datoria de a ne detasa de lumea inconjuratoare si de a ne atrage in aceasta lume virtuala a Mascaradei Subterane, apoi “Rock N’ Roll Preacher”, o piesa extrem de catchy, cu un final extraordinar, “Six Strings To Cover Fear”, cea mai “metalica” parte a albumului, cu o linie gotica punctata de cateva “solo-uri” deosebite de vioara si, nu in cele din urma, piesa “Awake”, de care, desi extrem de lunga (14 minute), nu ma pot satura.
Originalitate: ***** Subterranean Masquerade au creat un stil original, fara a cadea nici un moment in panta experimentalismului, descompunand elementele rock-ului si reasamblandu-le intr-o forma noua.
Melodicitate: ***** Nu se poate mai melodic de atat. Nu avem de a face cu un album de hituri (poate cu exceptia lui “Rock N’ Roll Preacher”) insa tot albumul e fredonabil, iar piesele atrag atentia de la prima ascultare.
Tehnica: **** Nu ma pricep la instrumente clasice, gen vioara, flaut etc, asa ca nu ma pot pronunta asupra felului in care sunt folosite pe acest album, dar, per total, se simte maiestria instrumentistilor, chiar daca piesele nu ridica probleme deosebite. Cred ca mai degraba punctez aici orchestratia, decat tehnica individuala.
Productie: **** Productia e buna, instrumentele se disting perfect, atat cele clasice cat si cele rock. Poate ca se puteau ridica un pic mai sus chitarile…
Nota mea: ***** Unul din albumele mele preferate din toate timpurile. Si cu asta cred ca am zis tot.
