Cum eram prins în plin avânt muncitoresc, în hățișurile infinite ale birocrației românești, Sorin mă întreabă din senin dacă nu vin diseară la OCS în Quantic. Cum i-am văzut de atât de multe ori încat nici nu mă mai entuziasmează, dar nici nu m-am săturat de ei, am zis un aleatoriu: ok, de ce nu …
Ajung la fața locului iar scena era amplasată afară, mai bine, să poată tot omul să ia o gură de aer și de bere. Și au început cu Moska într-o variantă mai acustizată, apoi În Zbor, Odă … și au ținut-o așa cu toate piesele vechi până la final, spre bucuria tovarășului meu de concert.
N-au cântat nimic din ultimii 10 ani și asta mi-a plăcut și mie, nu spun că au scos materiale mai slabe în ultimul timp, ci că înainte cântau foarte bine, pentru că, nu-i așa, ‘înainte era mai bine’ …
Spiritul ok, entuziasmul la el acasă, ne-a trezit ceva amintiri din copilărie și mi-a făcut chef de mare…
În deschiderea lor aflu că au cântat niște copii: Trupa Blană Bombă, eu nu i-am prins, dar colegul meu de concert a laudat mult vocea micului solist, ireală pentru vârsta lui. Cu ei au și încheiat concertul pe scenă dupa bis…cu ceva sentimentalisme la plecare, în timp ce noi ne suiam tacticoși în uber, luând calea treibețivilor.
